de Cătălina Tăgârţă
Lavra Sfântului Sava este una dintre cele mai vechi şi mai însemnate mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe, deoarece ea a jucat un rol foarte important în formarea monahismului, în alcătuirea slujbelor bisericeşti şi în apărarea credinţei ortodoxe de erezii. Situată în Ierusalim, Israel, lavra poartă numele unui mare făcător de minuni şi se spune că acolo, chiar pe malul Râului Chedron, va fi prestolul Judecăţii la cea de-a doua venire a Mântuitorului Hristos.
Înainte de începerea construcţiei i s-a arătat Maica Domnului
Sfântul Sava a îmbrăcat chipul îngeresc în Capadocia, Asia Mică, la vârsta de doar 8 ani. Zece ani mai târziu (în anul 478), tânărul a plecat în Ţara Sfântă, unde s-a dăruit pe sine într-o ascultare desăvârşită de Sfântul Eftimie cel Mare. Când prima biserică, închinată Sfântului Nicolae, a devenit neîncăpătoare, Sava a construit cel de-al doilea şi cel mai mare lăcaş, ce poartă hramul Buna Vestire a Maicii Domnului. Tradiţia spune că însăşi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat Sfântului Sava înainte să pună piatra de temelie a sfintei mănăstiri. Prea Sfânta a făgăduit că toţi monahii care vor petrece prin răbdare în acele grele locuri şi vor îndeplini cu dragoste făgăduinţele monahale se vor învrednici de mijloacele Ei spre moştenirea vieţii veşnice, iar lavra va rămâne neclintită până la a doua venire a Mântuitorului Hristos. Aşa se face că, în ciuda numeroaselor invazii ce au avut loc în acele locuri de-a lungul timpului, lăcaşul de cult este încă în picioare.
În mănăstire s-au nevoit mai mulţi făcători de minuni
Sfântul Sava a fost cunoscut în toată lumea pentru viaţa şi pentru minunile sale. Pe lângă iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele său, era renumit pentru blândeţe, smerenie şi alte virtuţi. Şi un alt obicei ce s-a imprimat în firea sa a fost petrecerea Postului Mare în peşterile pustiului, situate între lavră şi Marea Moartă, timp în care avea la sine doar puţină pâine şi apă. După adormirea sa şi până la pustiirea Ţării Sfinte de perşi, în anul 614, şi de arabi, în 638, monahismul din pustia Iudeii şi sfânta lavră a atins culmile desăvârşirii. În acele vremuri, acolo vieţuiau 5.000 de monahi. Însă, de-a lungul timpului, în acest lăcaş de cult s-au nevoit mari sfinţi făcători de minuni. Dintre aceştia trebuie amintiţi: Cuviosul Ioan Damaschin, Sfântul Mihail Singhel, Teofan şi Teodor, cei din urmă fiind numiţi şi mărturisitorii, Sfântul Teodor Savaitul, Sfântul Mihail şi alţii, moaştele multora dintre ei rămânând neputrezite şi împrăştiind un miros plăcut, de mir, la fel ca moaştele Sfântului Nectarie din Eghina, Grecia.
Însănătoşeşte bolnavii de cancer
Din păcate, puţină lume ştie că Sfântul Sava este mare făcător de minuni. Cei bolnavi de cancer îşi primesc vindecarea dacă se roagă la el, iar familia care nu are copii se învredniceşte după rugăciuni de binecuvântare cu prunci. Mai mult, în lavră creşte un finic (curmal), numit „Finicul Sfântului Sava”, iar ramurile acestuia sunt medicamentul care vindecă nerodirea oamenilor căsătoriţi. Ramurile se fierb şi apoi se beau la fel ca un ceai obişnuit. Însă, pe lângă asta, cei care îşi doresc copii trebuie să petreacă în post, înfrânare şi rugăciuni fierbinţi, să frecventeze sfânta biserică, să se spovedească şi să aştepte cu credinţă ceea ce au cerut.
Neputinţa de a face copii nu constituie un blestem
Arhimandritul Evdokim, de la Sfânta Mănăstire a Sfântului Sava, atrage atenţia pelerinilor care păşesc pragul lavrei că sterilitatea şi neputinţa de a face copii în niciun caz nu constituie un blestem sau o pedeapsă a lui Dumnezeu. Dimpotrivă, chiar, de foarte multe ori prin acest mod deosebit de pedagogie se manifestă bogata iubire a lui Dumnezeu, care vrea ca întotdeauna să apelăm şi să nădăjduim în pronia Sa atotputernică şi atotbună, iar nu în ceva pământesc. Acesta spune: „Un singur lucru să-l ţineţi minte: Domnul nu vrea să-i dăm ca să ne dea, ci să-I dăruim o dată cu buna noastră dispoziţie şi inima noastră curată. Dacă vreodată vă va învrednici şi vă va da copii, să nu credeţi că vă aparţin la modul exclusiv. Toate sunt darurile Lui. Dacă nu vă va dărui, tot din iubire lucrează, numai şi numai din iubire. Să învăţăm să nu căutăm doar darurile lui Dumnezeu, ci să cerem de la Însuşi Dumnezeu şi Împărăţia Lui. Atunci, toate acele lucruri de care realmente avem nevoie ni le va dărui în chip bogat şi cu cuviinţă dumnezeiască”.
• Complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sf. Sava. Pe lângă acestea, mănăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi şi un arhondaric unde sunt găzduiţi vizitatorii. În fiecare an, de ziua prăznuirii Sfântului Sava cel Sfinţit (5 decembrie), mănăstirea se umple de credincioşi din toată lumea
De sub piatra de bază pe care este plasată lavra izvorăşte neîncetat apă curată. Dar n-a fost întotdeauna aşa. Această sfinţenie a fost dăruită de Hristos în chip minunat mănăstirii în urma rugăciunilor Sfântului Sava, care şi-a dorit cu ardoare ca monahii să nu se mai ostenească la aducerea apei de la o distanţă de câţiva kilometri. Fiindcă nu se strică, deci rămâne nealterată ani la rând, apa a fost numită şi Agheasma Sfântului Sava. În plus, un alt lucru măreţ este faptul că izvorul, deşi este unicul din această zonă, izvorăşte neîncetat, îndestulând cu apă atât obştea mănăstirii, cât şi un număr mare de închinători. Şi, cu cât numărul credincioşilor care vin să se închine la lavră se măreşte, cu atât creşte şi fluxul lui, şi invers.