de Cătălina Tăgârţă
De formaţie medic internist, cu o îndelungată practică în spital, doctorul Pavel Chirilă este cunoscut în lumea medicală ca autor al cărţii „Nu hrăni cancerul”, ca întemeietor al Hospice-ului Sfânta Irina şi al Clinicii Nera (ce se află încă în construcţie). Specialist în medicina naturistă şi promotor al stilului de viaţă sănătos, doctorul Pavel Chirilă (foto) este adeptul conceptului de medicină creştină. Pe fundal de muzică duhovnicească, medicul ne-a povestit, cu voce caldă, mai multe în acest sens.
„Rugăciunea are efect terapeutic benefic”
- Domnule doctor, care este legătura dintre religie şi medicină? Am înţeles că aţi scos şi o carte cu versete pe temă medicală. Cum a început totul? Sunteţi o persoană credincioasă?
- În urmă cu peste 30 de ani am lucrat la spitalul de urgenţă. Acolo am avut ocazia să întâlnesc şi foarte multe cazuri atipice, care nu respectau întru totul canoanele evoluţiei bolilor pe care le-am învăţat în facultate. Acest lucru mi-a dat de gândit, aşa că am început să extrag din Sfânta Scriptură toate versetele cu temă medicală, iar după zece ani de muncă s-a născut cartea „Meditaţie la medicina biblică”, pe care am scris-o împreună cu un teolog. Când am clasificat aceste versete cu temă medicală mi-am dat seama că acolo am găsit aproape toate noţiunile de boală, de vindecare, dar şi de cauze spirituale ale bolilor, iar unele cadre nozologice ale bolii erau descrise în Cartea Sfântă exact aşa cum le-am învăţat la facultate, deşi pe vremea aceea nu existau corespondenţi pentru termenul de agent patogen şi mulţi alţii. Ulterior m-a preocupat să descopăr confirmările ştiinţifice ale adevărurilor biblice în materie de boli. Spre exemplu, există două studii actuale, făcute de cercetători americani şi publicate de reviste de prestigiu din America, ce arată efectul terapeutic benefic al rugăciunii. Acestea sunt făcute pe loturi de bolnavi, exact aşa cum cere regula de cercetare în medicina clasică. Adică nu pot fi contestate, nu poate fi vorba despre un efect placebo, ci chiar despre un efect al rugăciunii. Sigur că, odată ce am descoperit acest concept de medicină creştină, nu mi-a fost greu să-l aplic mereu în faţa unui bolnav.
„Niciodată nu am forţat libertatea spirituală a pacientului”
- Cum reuşiţi să aplicaţi conceptul de medicină creştină pacienţilor pe care-i aveţi în evidenţă, atât dumneavoastră, cât şi Hospice-ul Sfânta Irina?
- În afară de cauzele biologice, microbiene, alimentare, climatice şi psihologice am încercat să văd dacă există şi nişte cauze spirituale ale bolilor, care în tratatele de medicină nu sunt prevăzute, dar pe care eu le-am identificat atât în operele biblice, cât şi în literatura patristică. Niciodată nu am forţat libertatea spirituală a bolnavului, dar, dacă acesta are o deschidere spre credinţă, am încercat să-l ajut în măsura în care el primeşte acest ajutor. În medicina creştină, Biserica e concepută ca un spital cu oameni în curs de vindecare, şi ea are metodele proprii de vindecare a bolnavului.
- Care sunt acestea?
- Rugăciunea, postul, sfintele taine, pocăinţa, practicarea virtuţilor, împăcarea cu toţi oamenii şi cu Dumnezeu...
Hospice-ul Sfânta Irina nu taxează bolnavii
- De ce au nevoie bolnavii pentru a fi internaţi la Sfânta Irina? E necesară trimiterea de la medicul de familie?
- Noi credem că Sfânta Irina ne ajută, pentru că Hospice-ul nu taxează bolnavii ca pentru o prestare de serviciu. Nu există o taxă, ci fiecare donează ce şi cât poate. Nu e nevoie de nicio trimitere, ci doar de un diagnostic oncologic. Spitalul are licenţă pe paliaţia cancer şi numai asta putem interna. Peste tot în lume, hospice-urile nu sunt foarte mediatizate, pentru că ele sunt asociate cu moartea...
- Dar au fost şi cazuri în care credinţa i-a ajutat pe oameni atât de mult, încât să se întoarcă acasă? În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult de vindecarea prin credinţă, prin vindecarea traumelor...
- Aici e şi puţin folclor... Credinţa creştină nu este un act magic şi nici nu reprezintă o monedă de schimb pentru sănătatea trupească. Sfântul Ioan Maximovici a mers la începutul secolului trecut prin spitalele din America, unde asista spiritual bolnavii, se ruga pentru ei... iar o bolnavă dintr-un salon, care nu era creştină, s-a vindecat pe loc. Şi atunci i-a cerut Sfântului Ioan Maximovici să o boteze la creştinism. Dar el i-a răspuns aşa: „Dacă vrei să te botezi numai pentru faptul că te-ai vindecat, n-ai înţeles nimic din religia noastră, mai aşteaptă...” Deci credinţa ajută, şi mult, dar nu este o regulă generală că toţi oamenii care se întorc la credinţă se şi vindecă. Dar, revenind la întrebare, da, am avut un tânăr în stadiu terminal, care, după ce a venit la noi, a mai trăit vreo doi-trei ani. Sau mai este o doamnă care ajunsese la Sfânta Irina cu metastaze, avea cancer genital, iar de câţiva ani am înţeles că lucrează în străinătate. Dar astea nu sunt meritele noastre... Se pune mare accent pe credinţa omului, nu neglijăm terapia spirituală.
- Ne spuneţi mai multe despre Fundaţia Sfânta Irina, vă rog?
- Ortodoxia practică un viu cult al morţilor, este religia care acordă o importanţă foarte mare momentului morţii biologice şi trecerii sufletului în veşnicie. Şi aceste clipe trebuie asistate de Biserică, prin asta înţelegând atât cadrele medicale, cât şi clericale. Aşa mi-a venit ideea să înfiinţez un hospice pentru bolnavii cu cancer în stadiu avansat sau terminal. În ultimii ani, la Sfânta Irina am asistat circa 3.000 de bolnavi şi mi-am dat seama că România trăieşte un dezastru din punct de vedere al indicatorilor morţii prin cancer. Cercetând mai îndeaproape lucrurile, am văzut că în România lipseşte cu desăvârşire metoda terapeutică numită recuperare oncologică. Şi atunci am început construcţia Clinicii Nera (centru de recuperare oncologică), dar, din păcate, ne trebuie încă bani mulţi pentru finalizarea ei...