de Cătălina Tăgârţă
Persoanele care vor să-şi limpezească gândurile, să mai atenueze stresul şi să-şi încarce bateriile aleg de obicei să dea o fugă la munte. Dacă aveţi în plan să mergeţi spre Transalpina sau aveţi drum prin apropiere de Râmnicu-Vâlcea, trebuie să treceţi neapărat şi pe la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Situată în comuna Frânceşti, la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul mai sus amintit şi la 12 kilometri nord de Băbeni, într-o zonă foarte liniştită, lăcaşul de cult este legat de o poveste foarte interesantă. După ce vă veţi ruga la Icoana Miraculoasă a Maicii Domnului, vă veţi simţi mult mai liniştiţi şi încrezători.
Icoană făcătoare de minuni în scorbura unui stejar secular
Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Româneşti între anii 1653 şi 1658. El susţine că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular, iar în acel moment omul bisericii ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să facă o mănăstire din trunchiul copacului.
Pe de altă parte, Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mănăstirea la 29 iulie 1745, scria: „În timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), un cioban cu numele Radu a visat Icoana Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul lui o bisericuţă, numită din această pricină «Dintr-un Lemn»”.
În 1715, Ştefan Cantacuzino reface în întregime clopotniţa mănăstirii. Apoi, între 1938 şi 1940 are loc restaurarea bisericii, făcută de Ministerul Aerului şi Marinei, eveniment în urma căruia ansamblul monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.
Ilustraţia Maicii Domnului se găseşte în biserica de piatră
Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilităţile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuţa din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Lăcaşul de cult are formă dreptunghiulară, cu o lungime totală de 13 metri, o lăţime de 5,50 metri şi o înălţime de aproximativ 4 metri. La exterior este înconjurată de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă. Iconostasul bisericii este sculptat în lemn de tei, datează din anul 1814 şi este o veritabilă operă de artă, ca şi multe dintre icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior.
Dacă ajungeţi în zonă la ceas de seară e posibil să fie încuiat lăcaşul construit din stejarul secular în care a fost găsită icoana făcătoare de minuni, însă accesul în biserica de piatră se face aproape tot timpul. De altfel, acolo se găseşte şi Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal. Pisania bisericii de zid aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă informaţiile dintr-un document datat din anul 1640, care arată că aceasta din urmă (biserica de piatră) a fost construită de Matei Basarab. Se pare că şi pomelnicul mănăstirii îl atestă ca ctitor tot pe Matei Basarab.
Lucrată la Muntele Athos sau inspirată după un model de acolo
Cunoscută ca făcătoare de minuni, icoana are dimensiuni impresionante: este înaltă de 1,50 metri şi lată de 1,10 metri. În 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea şi a identificat icoana ca fiind pictată în secolul al IV-lea, la Mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune că ar fi aparţinut Apostolului Luca, acesta pictând-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Pe de altă parte, profesorul I.D. Ştefănescu, istoric de artă şi bizantinolog, afirma că icoana a fost zugrăvită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în timp ce alţi specialişti în domeniu au spus că icoana ar fi lucrată înainte de 1453, la Bizanţ sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi.
Pe verso e înfăţişată Judecata de Apoi
Prin voia şi cu binecuvântarea PS Gherasim Cristea al Râmnicului, cu ceva vreme în urmă a fost scoasă ferecătura de argint ataşată icoanei în anul 1813 de o familie din Bucureşti. Cu această ocazie s-a descoperit că icoana are două feţe: pe spatele celei cu Maica Domnului fiind o alta, ce înfăţişează Judecata de Apoi, arată financiarul.ro.
• Mănăstirea poartă hramul Naşterea Maicii Domnului. Se spune că aici s-au înfăptuit o mulţime de minuni, de aceea călugării mai numesc lăcaşul şi icoana „Maica Domnului care îţi arată drumul“