Main menu

header

472 22 1de Cătălina Tăgârţă

La naștere, Sfânta Muceniță Irina a fost numită Penelopi, iar la vârsta de 6 ani a fost închisă de tatăl său, Lichiniu, rege în Cetatea Maghedon, într-un turn special construit pentru ea. Companie i-au ținut 13 fecioare frumoase, zeii de aur ai părintelui său, care o păzeau, o bătrână învățătoare, Caria, și un bătrân înțelept, Apelian, care s-o învețe carte. A petrecut astfel şase ani și trei luni, și la vârsta de 12 ani tatăl său gândea să îi găsească soț printre cei mai luminați fii împărătești.

A suferit multe ispite pentru Hristos

Într-o zi a avut loc însă o întâmplare neobișnuită. Un porumbel a intrat pe fereastra de la răsărit cu o ramură de măslin în cioc, pe care a lăsat-o pe masă. După un ceas a intrat un vultur, cu o cunună făcută din diferite flori, pe care a lăsat-o, de asemenea, pe masă. Pe altă fereastră a intrat un corb, aducând în cioc un șarpe mic. Aceste semne i-au fost deslușite fecioarei de Apelian, care era creștin în ascuns și înaintevăzător. Potrivit acestuia, porumbelul înseamnă blândețea, alinarea și înțelepciunea feciorească, iar ramura de măslin este darul lui Dumnezeu, care i se dă fecioarei prin botez. Vulturul înseamnă că va împărăți peste patimi și se va înălța prin gândirea sa la Dumnezeu, va birui pe vrăjmașii nevăzuți. Cununa de flori e semn al răsplatei pe care fecioara urma să o ia de la împăratul Hristos. Corbul cu șarpele înseamnă vrăjmașul diavol, care vrea să aducă asupra sa scârbă, mâhnire și izgonire. Așadar, slujitorul i-a spus: „Să știi, fecioară, că Împăratul cel mare, care stăpânește Cerul și Pământul, vrea să te logodească, spre a-i fi mireasă Lui, și ai să suferi pentru Dânsul multe ispite”. Acel moment născu în sufletul muceniței un mare semn de întrebare...

A luat învățătură de la Timotei, ucenicul Apostolului Pavel

Astfel, când a venit tatăl său să o întrebe ce fiu de împărat își alege, Irina i-a cerut un răgaz de şapte zile. Ea s-a adresat zeilor de aur, și fiindcă idolii familiei nu au dat niciun semn, și-a ridicat ochii către Cer: „Dacă Tu ești Dumnezeul cel adevărat, pe care galileenii îl propovăduiesc, mă rog Ție: arată-mi, este bine să-mi iau bărbat sau să petrec totdeauna în feciorie?”. În acea noapte, tinerei i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu, care i-a spus: „Penelopi, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina (n.r. - care înseamnă pace în limba greacă), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. Îngerul l-a trimis apoi pe Timotei, ucenicul Sfântului Pavel, care a luat învățătură și preoție chiar de la Apostolul lui Hristos. El a botezat-o pe Irina, dar și pe celelalte fecioare și chiar pe învățătoarea Caria. Apoi le-a învățat despre Domnul Iisus Hristos și despre tainele creștinești și le-a dat scrisori apostolești.

L-a convertit pe tatăl său într-un mod miraculos

La sfârșitul celor şapte zile cerute drept răgaz, Mucenița Irina i-a mărturisit tatălui său că este creștină, că a devenit mireasa lui Hristos și nu vrea să cunoască alt bărbat. În plus, ea a preaslăvit numele Domnului, a amintit multe dintre minunile Sale și l-a alungat pe diavol în drum spre palat. Fiindcă i-a luat apărarea, regele a poruncit ca mama Sfintei Irina să fie alungată din cetate, iar fiindcă fiica sa nu voia să renunțe la gândul de a-I sluji lui Hristos, a hotărât s-o dea morții.

Fecioara a fost aruncată în fața cailor sălbatici, iar împăratul a mers personal să-i vadă sfârșitul. Dar, minune: un cal mai sălbatic decât ceilalți, dezlegându-se din legături, s-a repezit deodată asupra împăratului și, apucându-i cu dinții mâna dreaptă, i-a smuls-o din umăr și l-a omorât pe loc, apoi toate animalele s-au liniștit. Însă mucenița a mers lângă tatăl său, pe care cu rugăciuni l-a înviat și i-a tămăduit și mâna. Din acel moment, atât părinții săi, cât și alți 3.000 de oameni au crezut în Hristos.

Fierăstrăul s-a îndoit de corpul ei ca de o piatră

Sfânta Irina a fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împărați, însă a rezistat ca o adevărată muceniță ce este... Spre exemplu, împăratul Sedechie al Cetății Macedoniei a aruncat-o într-o groapă adâncă, plină cu vipere și alte târâtoare. După zece zile a găsit-o acolo tot vie și sănătoasă, pentru că îngerul Domnului s-a pogorât cu ea în groapă și a păzit-o. Văzând împăratul că e teafără, a legat-o de un lemn și a vrut să o taie cu fierăstrăul, dar acesta s-a îndoit de trupul fecioarei ca de o piatră, până s-a frânt de la mijloc. Apoi, păgânul a vrut s-o tragă pe Sfânta Irina pe roata morii, dar apa râului s-a oprit în mod miraculos.

Regele Sapor, fiul lui Sedechie, a ordonat să i se pună în picioare încălțăminte de fier, să i se dea un sac plin cu nisip în spate și să fie înhămată la căruță, asemenea unui animal... Altădată a fost aruncată, de trei ori consecutiv, într-un taur din metal încins... Dar Mucenița a îndurat totul cu tărie și nu a cedat, oricât de batjocorită a fost. Supraviețuind ea tuturor torturilor, mulți păgâni au alergat la Hristos, crezând în El și botezându-se.

„Pat nu are, ci se odihneşte puţin pe pământ“

Iată ce spunea Apelian despre gândurile Muceniței: „În toate zilele postește până seara, iar seara mănâncă o bucată mică de pâine și bea un pahar cu apă. Altă masă nu știe. Pat nu are, ci se odihnește puțin pe pământ, ziua și noaptea petrecând în rugăciuni către Dumnezeu și îndestulându-se cu citirea dumnezeieștilor cărți”.

În Biserica Ortodoxă, Sfânta Muceniţă Irina este serbată în fiecare an la data de 5 mai

Trupul i-a dispărut din sicriu

În Cetatea Mesembria a fost omorâtă de regele Sapor, dar Dumnezeu a înviat-o. Când i-a venit vremea să treacă la cele sfinte, n-a fost nevoie să fie supusă la niciun chin. Sfânta Muceniță Irina s-a întins singură într-un sicriu, apoi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când sicriul a fost deschis, trupul Irinei dispăruse!