de Cătălina Tăgârță

Religia ortodoxă e însoțită de numeroase exemple de vindecări miraculoase. Iar cei care s-au bucurat de mila lui Dumnezeu nu au făcut decât să creadă în El. Autor al cărții „Meditație la medicina biblică”, doctorul Pavel Chirilă (medalion) ne-a spus mai multe despre legătura dintre creștinism și menținerea sau dobândirea stării de sănătate.

„Împăcarea aduce confortul spiritual”

- Vă rog să ne vorbiți despre „armele” creștine cu care pacientul poate lupta împotriva bolii.

- Biserica are metodele ei de vindecare a bolnavului: rugăciunea, postul, sfintele taine, pocăința, practicarea virtuților, împăcarea cu toți oamenii și cu Dumnezeu. Acestea nu sunt niște vorbe goale, cum par în mintea ateilor, ci ele sunt arme foarte puternice în mâna unui om bolnav.

- Ce e de făcut pentru bolnavii în fază terminală? Dacă se întorc la credință mai pot fi salvați în vreun fel, fizic vorbind? Căci sufletul probabil poate fi salvat...

- Tradiția noastră spune că omul pleacă din lumea aceasta, adică Dumnezeu îl ia pe om la El în momentul în care șansele sale de mântuire sunt maxime, deci momentul morții - cel puțin a unui creștin care trăiește cu nădejdea învierii lui Iisus Hristos - e un moment ales de Dumnezeu spre binele lui veșnic. Religia noastră nu înțelege moartea ca pe un accident întâmplător sau ca pe o fatalitate. Ceea ce vedem noi la bolnavii din Hospice-ul Sfânta Irina este o ușurare a suferinței lor în momentul în care acceptă taina spovedaniei și a împărtășaniei. Și desigur că împăcarea omului cu oamenii și cu Dumnezeu aduce un confort spiritual bolnavului.

„Bolile nu apar doar din cauza păcatelor”

- Ținând cont de toate cercetările dumneavoastră, de versetele studiate, e adevărat ce se spune că fiecare afecțiune are o cauză la nivel personal?

- Da. Asta recunosc chiar și ateii. Însă, în conceptul de medicină creștină, această cauză emoțională trebuie interpretată altfel. Mai exact, cauzele spirituale ale bolilor se referă la greșeli în relația omului cu alți oameni sau în relația lui cu Dumnezeu. Dar e bine de știut că bolile nu apar doar din cauza păcatelor... Spre exemplu, în Evanghelia după Ioan, la capitolul 9 se vorbește despre orbul din naștere pe care l-a vindecat Mântuitorul. Ucenicii întreabă: „Cine a păcătuit, el sau părinții lui?” Iar Mântuitorul răspunde: „Nici el, nici părinții lui, ci această boală este ca să se arate prin ea lucrările lui Dumnezeu”. Deci asta a fost pricina pentru care a venit pe lume orb: ca prin el o comunitate întreagă din jurul lui să-L descopere pe Hristos și să creadă în El.

„Apostolul Pavel: «Datu-mi-s-a un ghimpe în trup ca să nu mă trufesc»”

- Ce astfel de exemple ne mai puteți da?

- În capitolul 11, în Evanghelia după Ioan, e vorba despre moartea și învierea lui Lazăr. Acolo zice Mântuitorul ucenicilor: „Această boală nu e spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu”. Dar de ce spre slava Lui? În primul rând a fost dovedită și probată învierea ca fiind posibilă, care până atunci era de neconceput. În al doilea rând, în acea zi au decis evreii să-L omoare pe Iisus Hristos. Or, aceasta e jertfa Mântuitorului pe cruce, care a și adus învierea... Apoi, apostolul Pavel are un verset în care spune: „Datu-mi-s-a un ghimpe în trup ca să nu mă trufesc”. Ce înseamnă asta? Că Dumnezeu i-a îngăduit o boală fizică pentru a nu cădea în trufie, care este o boală spirituală mult mai gravă. Căci din cauză că ai o suferință în trup nu-ți pierzi mântuirea, dar din cauza trufiei există acest risc. Și aici versetul demonstrează cum o boală biologică previne o boală spirituală.

- Dar de obicei oamenii își dau seama care e boala spirituală ce trebuie prevenită sau îndreptată pentru a se vindeca?

- Uneori da, alteori nu. Trebuie ajutați de un psiholog creștin, un preot care cunoaște bine conceptul de medicină creștină...

„Dumnezeu te ajută tot timpul să te îndrepți”

- Care ar fi cele mai grave greșeli pe care le comit oamenii? Le-ați întâlnit cumva în materialele studiate?

- Pe plan internațional există niște statistici care spun că circa 30% dintre cancerele din lume sunt cauzate de un stil de viață greșit. Dar eu cred că e ceva mai mult de 30%.

- Dar dintre exemplele de comportament ce mai putem aminti?

- În Vechiul Testament, ca și cauză spirituală a unei îmbolnăviri, cel mai frecvent apar păcatul și abaterea de la legea lui Dumnezeu. Dar sunt zeci, sute de variante prin care un om se poate abate de la legea lui Dumnezeu... Noul Testament cred că aduce sensuri noi în cauzele spirituale ale bolii. Există în literatură o afirmație conform căreia „tot ce i se întâmplă unui om botezat e numai și numai spre creșterea șanselor de mântuire a acelui om”. Deci boala nu e o pedeapsă. Dumnezeu te ajută tot timpul să te îndrepți, important este ca tu să pricepi lucrul acesta și să nu cârtești, să nu te revolți, că această revoltă se poate întoarce împotriva ta. O mare parte dintre greșeli, care duc la îmbolnăvire, se referă la relația noastră cu mediul înconjurător, cu hrana, care e profund alterată în zilele noastre: fie că e rafinată, aditivată, modificată genetic, poluată de insecticide, îngrășăminte chimice și altele.

„Împărtășania trebuie văzută ca un leac, nu ca un premiu”

- Revenind la partea spirituală... care este importanța spovedaniei și a împărtășaniei?

- Dacă în Rai a existat o interdicție - „De aici nu guști!” -, cu atât mai mult este în vremea noastră. Omul provine dintr-o ființă căzută, din Adam și Eva, care au încălcat porunca divină. Iar ridicarea de la acest statut, de ființă căzută, nu se poate face decât prin pocăință.

- Ce paşi trebuie urmați?

- Prima treaptă a pocăinței e să recunoști că ești sau că provii dintr-o ființă căzută. A doua treaptă este să recunoști că te-ai abătut de la legea iubirii, care este legea Noului Testament. A treia treaptă este să dorești sincer împăcarea cu oamenii și cu Dumnezeu, să nu ai resentimente față de nimeni, să nu-i judeci pe alți oameni nici pentru imperfecțiunile lor, nici pentru vreun rău pe care ți l-au făcut ție. Un autor german zice așa: „Până nu îi ierți pe toți oamenii care ți-au greșit, vindecarea nu începe!”. Ei bine, împărtășania se dă atât bolnavilor, dar și oamenilor sănătoși, după taina spovedaniei. Însă ea trebuie văzută ca un leac, nu ca un premiu.

„Mântuitorul Iisus Hristos: «Fără Mine nu puteţi face nimic»“

- Ați fost dintotdeauna credincios, ați mers la biserică?

- N-aș putea spune. Dar la un moment dat mi-am pus întrebarea: care confesiune e adevărată? Am studiat mult, și așa am aflat că singura dogmă care merge din timpul nostru până în secolul I, ca o verticală a timpului, este ortodoxia. Peste un timp am găsit într-o carte fraza: „Sunt bucuros că atunci când mă duc duminica la Liturghie eu mă rog cum se ruga Sfântul Ioan Gură de Aur în zilele lui și că Sfântul Ioan Gură de Aur se ruga cum mă rog eu azi”. Această neschimbare dă o forță extraordinară credinței ortodoxe.

- Dintre toate versetele studiate, care vă place cel mai mult?

- În Noul Testament, la Evanghelia după Ioan, capitolul 15, este un verset spus de însuși Mântuitorul Iisus Hristos: „Fără Mine nu puteți face nimic”.

- Ar mai fi și altul?

- Să zicem un citat de-al lui Petre Țuțea: „Religia creștină e ultima mare religie a lumii, pentru că este singura religie care îți cere să-ți iubești vrăjmașul”.