de Cătălina Tăgârță
Peştera Apocalipsei este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai frumoase şi deopotrivă vizitate locuri de pe mica insulă grecească Patmos, ce e scăldată de apele albastre ale Mării Egee. Acesta este locul de sihăstrie al apostolului Ioan. El se pare că a scris Evanghelia şi Apocalipsa chiar pe stâncoasa insulă, în interiorul unei mănăstiri superbe, despre care istoricii spun că a fost construită cu scopul de a-l proteja.
„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul și Sfârșitul”
Peştera Apocalipsei se află la jumătatea distanței dintre țărmul mării şi mănăstirea de pe culmea dealului, pe drumul ce leagă între ele localitățile Chora şi Skala. Circulă zvonul că oamenii din zonă încă mai privesc din când în când în largul Mării Egee, înspre o lumină ce pâlpâie peste versanții unui munte de pe apropiata Insulă Samos. Unii spun că acea lumină stranie este electricitate statică, însă locuitorii religioşi ai Insulei Patmos susțin cu tărie că au primit încă un semn de la cea mai renumită persoană care a locuit aici, exilată în urmă cu aproximativ 1.900 de ani. Această persoană renumită a fost exilată (între anii 84 şi 96), după toate probabilitățile, de împăratul roman Domiţian, şi obligată să locuiască în Patmos, „pentru că vorbea despre Dumnezeu şi depunea mărturie despre Iisus”. Aici, ea a auzit vocea lui Dumnezeu, „asemenea celei a unei trompete”, care a spus: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul și Sfârșitul... Ceea ce vezi scrie într-un sul” (Apocalipsa 1:8-11, NT). Acel sul (acea carte) este Apocalipsa sau Revelația, ultima carte a Bibliei. Scriitorul ei a fost Sfântul Ioan Teologul, apostolul lui Iisus. Viziunile pe care le-a primit apostolul cu privire la cataclismul final ce se va abate asupra lumii rele i-a interesat pe mulți cititori de-a lungul secolelor. Din acest motiv, Insula Patmos şi creştinismul sunt indisolubil legate între ele.
În timpul Sfântului Ioan, pe insulă s-au petrecut multe minuni
Pe lângă peştera numită „a Apocalipsei”, în acest ținut grecesc se află și o măreață mănăstire fortificată, închinată Sfântului Ioan Teologul. În urmă cu câțiva ani, atât peştera, cât şi mănăstirea au fost trecute în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Peştera a fost identificată după un vechi manuscris, care aminteşte că Sfântul Ioan a trăit undeva între satele Chora şi Skala. O scriere populară de prin secolele al II-lea şi al IV-lea, atribuită ucenicului Sfântului Ioan, pe nume Prohor, menționează şi ea locul. Opera considerată a fi a lui Prohor, în care sunt menționate minunile şi întâmplările de pe Insula Patmos, din vremea petrecerii aici a Sfântului Ioan, sunt înfățişate într-o serie de fresce, în pridvorul mănăstirii, ele fiind lucrate prin secolul al XVII-lea.
„Părtaş la suferință şi la împărăția şi răbdarea în Iisus”
Despre peştera din Patmos se pare că se găsesc informații chiar şi în „Apocalipsă”, unde Sfântul Ioan scrie: „Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferință şi la împărăția şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus. Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiță, care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes şi la Smirnă, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea” (Apocalipssa 1, 9-11).
În prezent, Peştera Apocalipsei este înglobată într-o biserică închinată tot Sfântului Ioan Teologul. Iconostasul de lemn din bisericuța peşterii păstrează o serie de icoane vechi, minunat zugrăvite, în care se pot vedea următoarele scene: icoana Apocalipsei, locul unde s-a odihnit Sfântul Ioan, trei reprezentări ale Sfântului Hristodul din Patmos, Înălțarea la Cer a Sfântului Ioan, scrierea Apocalipsei şi Arborele lui Iesei, toate zugrăvite de zugravul cretan Toma Vathas în jurul anului 1596.
Lăcașul are o singură uşă de acces
Actuala mănăstire/biserică, aşezată peste Peştera Apocalipsei, mult mai mică decât cea aflată pe culmea muntelui, a fost zidită undeva prin secolul al XVII-lea, mai târziu ei adăugându-i-se şi capelele închinate Sfântului Artemie, Sfântului Nicolae, Sfintei Ana, cât şi o serie de câteva chilii şi dependințe.
Potrivit tradiției locului, Apocalipsa a fost scrisă undeva în aripa estică a Mănăstirii Apocalipsei. Lăcașul are o singură uşă de acces, deasupra căreia se află un frumos mozaic care-i înfățişează pe Sfântul Ioan dictând Apocalipsa şi pe Prohor scriind cele dictate. O serie de trepte coboară pe lângă curtea interioară şi pe lângă chilii spre peşteră, aflată în partea cea mai de jos a complexului monahal.
Altarul, diferit de cel al Capelei Sfânta Ana
Mulți confundă Altarul Capelei Sfânta Ana cu cel al peșterii, însă cele două au altare diferite, chiar dacă spațiul central este comun. Peştera are o adâncime de 6,60 metri şi o lățime de 5,50 metri. Pe unul dintre pereții peşterii se poate vedea o măreață cruce, încrustată în piatra muntelui, potrivit tradiției, de însuşi Sfântul Ioan Teologul. În bisericuța din peşteră sunt aşezate şapte sfeşnice din argint. Pe bolta de piatră a peşterii se observă o crăpătură adâncă, în trei părți, prin care se mărturiseşte că Sfântul Ioan a auzit cele cereşti. Capela Sfintei Ana a fost construită în anul 1088 de Sfântul Hristodul din Patmos, cel care a ctitorit şi măreața mănăstire a Sfântului Ioan de pe culmea muntelui.