de Cristi Șelaru
Aproape că nu există casă în spațiul ortodox care să nu cuprindă și o icoană. Arta sacră, așa cum sunt numite uneori icoanele, sfințește locul și ne face ca atunci când o privim să fim mai buni. Lupta pentru biruința icoanei în cultul religios și-a consemnat victoria decisivă în anul 787, când Sinodul VII Ecumenic de la Niceea a restabilit cultul icoanelor, iar iconoclaștii au fost învinși. Preotul Dragomir Țicleanu (foto), paroh în localitatea Frasinu din județul Gorj, ne vorbește despre sfințenia icoanelor, locul lor în viața unui creștin și despre cinstirea ce trebuie adusă lor.
„Este Biblia celor neștiutori de carte”
- Părinte, știm că icoana este cinstită de credincioși în cadrul liturgic al bisericii, dar și în cadrul privat al casei. Cum putem defini o icoană, această înrămare a cuvântului?
- Biserica noastră mereu a mărturisit și a învățat că, asemenea cinstirii sfintelor moaște, creștinii ortodocși trebuie să cinstească și sfintele icoane. Dacă ar fi să dăm o definiție icoanei (o icoană este mai mult decât o definiție), atunci am spune că icoanele sunt reprezentări sensibile fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale Mântuitorului Iisus Hristos, fie ale Fecioarei Maria, fie ale îngerilor sau ale sfinților. Icoana nu este chip cioplit, ci este reprezentarea unei persoane sfinte care există în realitate, iar noi nu ne închinăm materiei din care este făcută icoana, ci persoanei reprezentate în ea. Biserica noastră și Sfinții Părinți au explicat adesea că cinstirea icoanelor nu contravine poruncii a doua din Decalog: „Să nu-ți faci chip cioplit... și să te închini lor” (Ieșire 20,4).
- Cum și de ce se sfințește o icoană?
- Prezența icoanelor în biserici și în casele credincioșilor este cu atât mai necesară, cu cât prin ele, ca reprezentări sensibile ale lui Dumnezeu și ale Sfinților, se menține mai vie legătura dintre credincioși și cei pe care icoanele le reprezintă. Ortodocșii au mai viu în suflet chipul celor din icoane, de aceea s-a spus că icoana este Biblia celor neștiutori de carte. Icoanei, ca și celorlalte obiecte bisericești, îi este rânduită o slujbă de sfințire, săvârșită de preot. În Moliftelnic avem rugăciuni pentru toate categoriile de icoane. În funcţie de icoanele care urmează a se sfinţi se citesc rugăciunile potrivite, cu rugăciuni începătoare, psalm, şi alte două, trei rugăciuni, după care sunt stropite cu apă sfinţită. Cărţile bisericeşti de slujbă conţin rugăciuni prin care tot ceea ce este necesar creştinului pentru viaţa gospodărească şi casnică se pune sub ocrotirea harului lui Dumnezeu, preotul prin slujbele pe care le săvârșește face acest lucru.
Icoanele se sfinţesc de preot prin slujba numită „Rânduiala sfinţirii icoanelor...”, cuprinsă în cărţile de cult folosite de preoţii slujitori, în Moliftelnic. Se pune icoana pe masă în mijlocul bisericii, iar preotul îmbrăcat cu epitrahilul şi felonul şi cădind (tămâind) cruciș (în cruce), așa cum scrie în Moliftelnic, începe prin a da binecuvântarea (Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum...), apoi rostește rugăciunile începătoare (Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru ș.a.m.d.) şi dă citire unui psalm, iar după aceea se spune rugăciunea specifică icoanei. În rugăciunea de sfinţire se spune: „Am pus această icoană cu cinste înaintea slavei Tale, nu îndumnezeind-o, ci ştiind că cinstea icoanei se suie la cel zugrăvit pe ea”.
- Ce rol are această sfințire?
- Prin săvârşirea acestei rânduieli icoana primeşte har, iar rugăciunile de sfinţire a icoanelor arată că, pentru cei care se vor ruga cu credinţă sfântului zugrăvit, icoanele sunt „vindecătoare de neputinţele sufleteşti şi trupeşti”, „acoperământ puternic de toate bântuielile vrăjmaşilor”, „izgonitoare de toate uneltirile diavoleşti”. La această rânduială trebuie să participe şi creştinii care aduc icoanele spre a fi sfinţite, ca apoi să le poată primi. La final, preotul stropește cu agheasmă (apă sfințită) icoana, care devine sfânta icoană. Creștinii știu din tradiție că o icoană se ține 40 de zile în biserică, dar în nicio rânduială a Bisericii nu este specificat acest lucru. Binecuvântate şi sfinţite de preot, icoanele sunt purtătoare de har, drept urmare pot fi luate de creştini şi folosite când se roagă lui Dumnezeu.
„În fiecare casă trebuie să existe măcar o icoană a lui Hristos”
- Părinte, ce icoane trebuie să avem în casă?
- Așa cum trebuie să avem în casă Biblia și Sfânta Cruce, orice creștin este dator să aibă măcar o icoană cu Mântuitorul Hristos, cu praznicul casei luat la cununia religioasă, cu Fecioara Maria sau alți sfinți. Tot cultul ortodox este adresat Mântuitorului, de aceea în fiecare casă trebuie să existe măcar o icoană a lui Hristos.
„Minunile înfăptuite de icoane sunt consemnate de literatura patristică”
- Icoanele nu sunt obiect de adorare cuvenită doar lui Dumnezeu, ci de cinstire, ele fiind sprijinitoare ale rugăciunilor. Icoanele înfățișează persoanele în realitatea lor divino-umană, în starea în care firea omenească a fost transfigurată prin harul dumnezeiesc. Cum îi combatem pe cei care spun că icoana este chip cioplit?
- Prin icoană, sentimentul religios este potențat. Niciun creștin nu se închină lemnului, pietrei sau sticlei, ci sfinților reprezentați în icoane. Icoana e ca un releu care face legătura între creștin și divinitate.
- Există o împărțire pe categorii a icoanelor?
- În Moliftelnic, există rânduieli oarecum diferite pentru sfințirea icoanelor, de unde rezultă împărțirea lor: icoanele Domnului nostru Iisus Hristos și ale Praznicelor Împărătești, icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi icoane ale diferiților sfinți din calendarul ortodox.
- De ce doar unele icoane sunt făcătoare de minuni?
- Icoanele făcătoare de minuni se află, cel mai adesea, în mănăstiri. Acolo, călugării nu trăiesc în egoism, ci se roagă pentru binele întregii lumi și poate că din aceste motive icoanele sunt făcătoare de minuni. Minunile înfăptuite de aceste icoane sunt consemnate de literatura patristică. Trebuie să avem credință, credința face minuni.
„Icoana trebuie pusă pe peretele dinspre Răsărit“
- Care sunt cele mai frecvente icoane și care este locul icoanei în casă?
- Aceasta este o lungă discuție, dar, pe scurt, cele mai frecvente sunt icoanele care îl reprezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos în diverse momente: la Naștere, când propovăduia cuvântul lui Dumnezeu, Răstignirea, Învierea, Înălțarea. De asemenea, Fecioara Maria este foarte des reprezentată. Ca importanță și prezență într-o biserică sunt Icoanele Împărătești (Maica Domnului și Mântuitorul Iisus Hristos), icoane cu hramul lăcașurilor de cult, dar nu se poate face un clasament în funcție de importanță. Cele mai cinstite și mai frecvente vor fi cele cu Mântuitorul Hristos. În casă, icoana trebuie pusă pe peretele dinspre Răsărit, căci Hristos este „Răsăritul cel de Sus”, „Lumina lumii”.