de Cristi Șelaru
Cele mai cunoscute manuscrise au fost descoperite la puțin timp după Al Doilea Război Mondial. Nu se știe anul exact, dar există informații conform cărora primele pergamente ar fi fost găsite în 1945, iar altele vorbesc despre anul 1947. Cert este că în câteva peșteri din deșertul Iudeii, aproape de țărmul Mării Moarte, câțiva beduini au găsit, întâmplător, străvechi manuscrise religioase. Unele dintre ele au caracter canonic, iar altele sunt apocrife.
Cea mai importantă descoperire arheologică postbelică
Descrierea modului în care s-au găsit manuscrisele de la Marea Moartă este deja cunoscută. Câțiva beduini care-și pierduseră oile le-au căutat și în peșterile din localitatea Qumran. Păstorii au dat însă peste vase de lut în care se aflau suluri cu texte sacre. Informația a ajuns și la autoritățile locale, care au chemat specialiști. Astfel, în anii următori au fost descoperite mai multe peșteri, tot cu manuscrise religioase. Cele mai multe au fost identificate ca datând din perioada 408 î.Hr. - 318 d.Hr., alcătuiesc 981 de scrieri și se pare că ar fi aparținut sectei ascetice a esenienilor. Experții susțin că aceste scrieri conțin o copie aproape completă a cărții lui Isaia, interpretări ale Vechiului Testament și texte de înțelepciune. Textele, scrise pe pergament, dar și pe papirus și bronz, sunt în ebraică, greacă, aramaică și nabateeană. Chiar în acest an, au fost descoperite încă nouă manuscrise, după redeschiderea anumitor peșteri. Specialiștii au împărțit textele în trei categorii: 40% fac referire la Biblia evreiască, 30% sunt texte din perioada celui de-Al Doilea Templu și nu sunt scrieri canonice (Cartea lui Enoh, Cartea lui Tobit, Psalmii 152-155), iar celelalte 30% sunt manuscrise ale sectei, dintre care cel mai important este Statutul comunității.
Peștera care a stârnit cele mai multe controverse
La începutul anului 1948, autoritățile iordaniene, care stăpâneau zona Qumran, au permis unei echipe de arheologi arabi să caute peșterile. Prima grotă, cea inițială, a fost redescoperită în ianuarie 1949. În 1951 a început excavarea totală a zonei. Câțiva beduini au găsit 30 de fragmente în ceea ce s-a numit peștera 2. Ultima peșteră, cea de-a 11-a, s-a descoperit în 1956. Însă, cea mai importantă peșteră este cea cu numărul 4, în care s-au găsit 90% dintre manuscrise (aproximativ 15.000 de fragmente cu 500 de texte diferite). Din peștera a 5-a s-au scos
25 de manuscrise, apoi alte 31 din cea de-a 6-a. A 7-a peșteră a stârnit cele mai multe controverse, pentru că aici au fost descoperite 20 de fragmente scrise în grecește, între care Scrisoarea lui Ieremia și o copie a cărții lui Enoh. În ultima peșteră, arheologii au dat peste un fragment în care se vorbește despre figura biblică a lui Melchisedec.
Fragmente importante din texte biblice
Manuscrisele de la Marea Moartă confirmă mare parte din Vechiul Testament, dar fac și referiri la viața Mântuitorului Iisus Hristos. Chiar dacă mereu au apărut diferite variante și critici, un lucru este cert: în peșterile de la Qumran au stat ascunse și bine păstrate documente unice, care au o importanță supremă în stabilirea adevărului religios. Astfel, au fost găsite 39 de fragmente din Psalmi, 33 din Deuteronom, 24 din Geneză, 22 din Isaia, 18 din Ieșirea, 17 din Levitic, 10 din Micii Profeți, precum și din Numeri, Daniel, Ieremia, Ezechiel, Sirah și Tobit.
Traducerea și accesul la sursele principale
Problema majoră întâmpinată de specialiști a fost traducerea fragmentelor. Prima barieră era cea a proprietății. Inițial, localitatea Qumran făcea parte din Regatul Hașemit al Iordaniei, ulterior ea trecând de la statul Israel la Autoritatea Palestiniană. În plus, echipa de arheologi era coordonată de Vatican, astfel că puțini erau cei care aveau acces la manuscrise. Mulți dintre savanţii implicați în traduceri le-au descris ca nefiind evreieşti, ci iudeo-creştine, și că nu ar conţine prea multe din învăţămintele lui Iisus. Referirile lor sunt despre salvarea sufletului în Ziua Judecăţii, renunţarea la bunurile materiale sau respectarea legii mozaice. Așa cum era și normal, au apărut și voci care și-au exprimat suspiciunile referitoare la corectitudinea cercetătorilor aleşi de Şcoala Biblică. În 67 de ani de la prima descoperire, doar 25% dintre manuscrise au fost traduse și publicate. Doi americani au publicat traduceri din 33 de texte din ebraică şi 27 din aramaică. Ei scriu că esenienii aşteptau un Mesia, dar menţionau că acesta ar trebui să fie din rândurile lor. Esenienii erau împotriva clerului de la Ierusalim (aversiune exprimată şi de Iisus). Însă, în unele scrieri eseniene sunt cuprinse învăţăminte cu totul opuse celor formulate de Iisus, în special referitoare la respectarea Sabatului şi la plata impozitelor.
La fel ca apariția cometelor, așa va fi și regatul lor.
Puțini ani vor stăpâni pământul și vor călca totul în picioare; Unul îi va călca pe ceilalți și o țară pe alta până când poporul lui Dumnezeu se va ridica și toți vor pieri de sabie“
Trafic de milioane de dolari cu pergamente
Imediat după descoperirea manuscriselor, a început un trafic cu pergamentele. Inițial, au fost găsite doar șapte fragmente, vândute pe aproape 37 de dolari în banii actuali. În 1954, au fost vândute patru manuscrise la prețul de 2,14 milioane de dolari la valoarea de azi. Din cauza traficului, multe fragmente s-au deteriorat sau au fost distruse. Unele dintre manuscrise sunt în colecții particulare, despre care nu se mai știe nimic.