de Raluca Grințescu

Sufletul ascuns al plantelor în substanţele active are miraculoasa putere de a ne vindeca suferinţele trupeşti şi spirituale. Cele mai vechi leacuri din plante ale omenirii sunt menţionate chiar în Biblie. De aici au fost preluate de oameni, folosindu-le în medicina populară, şi au rămas şi astăzi în catalogul celor mai eficiente remedii naturiste. În numărul de astăzi vom prezenta primul pom biblic - măslinul.

Pomenit în Biblie de mai mult de 40 de ori

Unul dintre cei mai importanţi şi mai frumoşi pomi fructiferi din Ţara Sfântă este măslinul sau olivul. Alături de pâine şi vin, uleiul de măsline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvântării lui Dumnezeu: „Şi te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi şi va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău: pâinea ta, grâul tău, vinul tău, untdelemnul tău.” (Deuteronom 7, 13). Măslinul este pomenit în Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintâi arbori amintiţi în Sfânta Scriptură: „Şi porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului” (Facerea 8, 11); „Untdelemn pentru candele, miresme pentru mirul de uns şi pentru tămâia cea binemirositoare” (Ieşirea 25, 6).

Se spune că nu moare niciodată

Măslinul poate ajunge la o vârstă foarte înaintată. Unii spun chiar că acest pom nu moare niciodată, deoarece mlădiţele ce dau din rădăcini se pot dezvolta şi rodi. Pentru aceea şi Psalmistul zice: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale”. Uleiul de măslin sau untdelemnul nu se extrage din sâmburi, ci din pulpa sau carnea fructului (cu cât fructul este mai cărnos, cu atât uleiul este mai puţin şi inferior calitativ). Homer numea uleiul de măsline „lichidul de aur”.

„Stâlpii” societăţii elene

Legenda spune că apariţia măslinului a fost în Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, Zeul Mărilor, şi Atena, Zeiţa Războiului şi a Înţelepciunii. Se spune că Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră şi a început să curgă apă sărată; Atena a lovit cu suliţa în pământ şi a răsărit un măslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oraş a primit numele de Atena. Se spune că toţi măslinii din Atena se trag exact din cel dăruit de zeiţă oamenilor. Dominând maiestuos ţărmurile stâncoase ale Greciei, măslinii au ajuns în scurt timp „stâlpii” societăţii elene. Erau atât de preţuiţi, încât cel care avea nesăbuinţa de a tăia un pom era condamnat la moarte sau exil. Coroanele confecţionate din ramuri de măslin erau oferite zeităţilor şi persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost găsite în mormintele lui Tutankamon.

Este considerat emblema Palestinei

În Ţara Sfântă - Palestina -, măslinul este la mare preţ. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor şi a depozitelor, astfel ca preţiosul ulei din fructele sale să fie în siguranţă. În Mexic, a fost descoperită o listă cu ingrediente (fenicul, susan, ţelină, creson, mentă, salvie, trandafir şi ienupăr) adăugate uleiului de măsline pentru obţinerea unor unguente. Cel mai bun şi mai fin ulei se obţine din măsline încă necoapte. De aceea, pentru a nu se rupe crengile proaspete, măslinele nu se culeg cu mâna. În legiuirile casnice ale lui Moise se porunceşte anume să nu se scuture măslinul de tot. „Când vei bate măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei.” (Deuteronom 24, 20). Măslinul era cultivat în toate colţurile Ţării Sfinte, pe suprafeţe întinse, aşa încât, pe drept cuvânt, se poate spune că el este emblema Palestinei.

În Ierusalim era vestit pentru culturile de măslin aşa-numitul Muntele Măslinilor cu Grădina Ghetsimani, care în traducere românească înseamnă „teasc de untdelemn”. Aceasta este grădina mult iubită şi de Mântuitorul, Care foarte des venea aici să se roage şi unde de altfel a fost şi prins. Încă şi astăzi există aici un număr de măslini foarte bătrâni, despre care tradiţia spune că ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga.

Folosit la prepararea Marelui Mir

Uleiul de măsline este un lichid pal, galben, cu nuanţă verzuie, gust uşor iute şi miros plăcut, reacţie acidă şi se întrebuinţează la prepararea Sfântului şi Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfântului şi Marelui Mir, uleiul de măsline trebuie să aibă buletin de analiză, în care să fie specificată data de preparare şi de expirare, să fie virgin, adică din prima extracţie, să se importe în bidoane de 20-25 de litri pentru eficiență economică, de preferinţă de la o singură firmă grecească sau italiană, şi să se procure în anul când se prepară Sfântul Mir. Termenul de valabilitate al uleiului de măsline este limitat la circa trei ani. El se păstrează la temperatura de +8 grade Celsius. Când se prepară Sfântul şi Marele Mir, toată cantitatea de ulei va fi ţinută la temperatura de 15-20 de grade Celsius, în jur de 48 ore, pentru fluidificare.

În creştinism, untdelemnul este folosit în cult în diferite împrejurări: la Taina Sfântului Botez, la Taina Sfântului Maslu (când se face slujba specială pentru bolnavi, şi preotul îi unge de şapte ori cu untdelemnul sfinţit pentru tămăduire şi curăţire de păcate); la sfârşitul Sfintei Liturghii, când se miruiesc credincioşii

Minunatele sale roade - untdelemnul

Untdelemnul de măslin e considerat untura Orientului. Măslinele sunt mâncate fie fierte în ulei, fie conservate - murate. De cele mai multe ori, un măslin dă până la 100-150 de litri de ulei. În Palestina, fără pâine şi ulei, săteanul nu poate trăi, folosindu-l chiar şi la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfânt, în afară de luminat, untdelemnul servea şi la ars în candelă, precum şi la ungerea sacră a regilor, profeţilor, preoţilor. Nu rareori este întrebuinţat şi la vindecarea rănilor. Se dădea cu el pe cap, ca simbol al curăţeniei totale.