de Carmen Ciripoiu
uceniță mai puțin cunoscută, Sfânta Sofia împreună cu cele trei fiice ale sale sunt cel mai bun model de viață creștină atât pentru mame, cât și pentru copiii pe care acestea se străduiesc să îi crească în credința și în dragostea faţă de Dumnezeu și de oameni.
Trei fete botezate după cele trei mari virtuți creștine
În fiecare an, data de 17 septembrie este una cu totul specială, pentru că în această zi o prăznuim cu cinste și evlavie pe una dintre cele mai iubite mucenițe, Sfânta Sofia, dar și pe cele trei fiice ale sale, ale căror nume au fost puse după cele trei mari virtuți creștine: Pistis (ce înseamnă „credință”), Elpis (ce se traduce prin „nădejde”) şi Agapis (ce reprezintă „dragoste”). Povestea celor patru femei este plină de înțelepciune duhovnicească, dar şi cutremurătoare, date fiind numeroasele represalii pe care acestea le-au îndurat doar pentru că-L iubeau pe Dumnezeu mai presus de orice și nu conteneau să-L mărturisească. Potrivit istoriei, cele patru sfinte au viețuit în Italia, la Roma, în perioada păgânului împărat Adrian. Trăind doar după regulile sfinte ale creștinismului, Sofia s-a căsătorit și a dat naștere la trei fetițe minunate, însă soarta a fost potrivnică, femeia rămânând văduvă la scurt timp. Durerea pricinuită de moartea soțului, dar și iubirea ce i-a purtat-o acestuia au făcut-o pe Sfânta Sofia să hotărască să-și ducă viața doar în rugăciune și milostenie, lucruri pe care le-a sădit și în sufletul celor trei fiice ale sale. Frumoase și pline de înțelepciune dumnezeiască, Pistis, Elpis și Agapis au ajuns să fie mult iubite de cei din jur. Însă fetele, împreună cu Sfânta Sofia, nu conteneau ca la fiecare pas să mărturisească credința în Bunul Dumnezeu, fapt care nu era privit cu ochi buni de toți locuitorii provinciei.
Martirizate pentru credința lor fără margini
Faptul că nu și-au ascuns niciodată dragostea de Dumnezeu a ajuns la un moment dat și la urechile prefectului Romei, Antioh, care l-a înștiințat pe împărat. La auzul acestor vorbe, Adrian s-a umplut de furie și a trimis urgent slujitorii să le aducă pe cele patru femei la palat. Nenumărate au fost încercările împăratului să le determine pe înțeleptele fete să se lepede de Dumnezeul lor și să se jertfească zeilor, pentru că acestea au rămas de neclintit față de iubirea pe care o purtau mai presus de toate Domnului nostru Iisus Hristos. Orbit de furie că nu este ascultat, împăratul Adrian a dat atunci ordin ca fetele să fie martirizate. Prima schingiuită a fost Pistis, care avea doar 12 ani, aceasta murind, după cum ne spune istoria, în cele mai groaznice chinuri, după ce a fost bătută îngrozitor și i-a fost tăiat capul. Ulterior, Elpis, care împlinise 10 ani, și Agapis, de doar 9 primăveri, au avut parte de aceeași soartă, Sfintele Mucenițe fiind aruncate în foc, dar nearzând, apoi spânzurate și strujite cu unghii de fier. Legenda spunând că din trupurile lor nu a curs sânge, ci doar lapte - ca o dovadă a faptului că puterea lui Hristos e nemăsurată. După ce a asistat neputincioasă la cumplita moarte a fiicelor sale, Sfânta Sofia le-a îngropat pe un deal din afara cetății, iar după ce s-a rugat trei zile la mormântul acestora, a trecut la cele veșnice, alăturându-se astfel fetelor sale la cununa muceniei. După mulți ani, mormintele celor patru femei martire au fost descoperite pe drumul roman Via Aurelia, deasupra acestora fiind ridicată, cu cinste și evlavie, Biserica Sfântul Mucenic Pangratie. „O, sfintelor şi vrednicelor de laudă muceniţe Pistis, Elpis şi Agapis şi înţeleaptă maică a curajoaselor fiice Sofia, la voi cu rugăciune sârguincioasă acum venim; căci ce poate mijloci mai mult înaintea Domnului pentru noi dacă nu credinţa, nădejdea şi dragostea, aceste trei virtuţi de temelie, cu ale căror nume fiind numite, prin voi înşivă le-aţi arătat! Rugaţi-L pe Domnul în necazuri şi în năpaste cu harul Lui cel nespus să ne acopere, să ne izbăvească şi să ne păzească, căci Bun şi Iubitor de oameni este (…). Amin!”.
Cei care poartă numele vor avea judecată înţeleaptă
Tot istoria ne spune că numele de Sofia era cel mai des întâlnit în epoca bizantină, iar ulterior s-a răspândit peste tot în lume, originea acestui cuvânt regăsindu-se în grecescul „sofia”, ce înseamnă „înțelepciune”. De aceea, se crede că toți cei care sunt botezați cu acest nume vor fi hărăziți de Dumnezeu cu dreaptă și înțeleaptă judecată. De altfel, la greci, zeița înțelepciunii purta tot numele de Sofia.