de Carmen Ciripoiu
Nimic nu l-a învins, pe toți i-a biruit, pentru că ceasul său încă nu sosise. Dar când misiunea sa pe acest pământ a luat sfârșit, s-a înălțat biruitor de pe crucea suferinței. Sfântul Teodosie de la Brazi, prăznuit în fiecare an la 22 septembrie, ne veghează și acum ca un duhovnic iscusit, întărindu-ne în dreapta credință.
Monah evlavios, cu o inteligență deosebită
Sfântul Teodosie a venit pe lume în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în apropierea Mănăstirii Brazi. Iubind din tinerețe viața călugărească, la doar 18 ani, acesta se lepădă de lume și primi chipul îngeresc al călugăriei la Mănăstirea Bogdana. Ales egumen al sfântului lăcaș, Teodosie reconstruiește mănăstirea în vremea stăreției sale. Pentru vrednicia de care a dat dovadă și marea credință în Dumnezeu, în anul 1670 a fost hirotonit episcop de Rădăuți, iar peste doar un an, trimis să păstorească Episcopia Romanului. În anul 1674, mitropolitul Dosoftei se retrage în Polonia împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu, iar Moldova cunoaște asuprirea turcilor și a tătarilor, care l-au adus la cârma țării pe Dumitrașcu, din neamul Cantacuzinilor. Domnitorul avea însă nevoie urgent de un nou cap al Bisericii pentru a putea primi de la acesta ungerea domniei. Deși nu a vrut, Teodosie a fost silit să preia conducerea Moldovei. În smerita sa dragoste față de creștinii pe care-i păstorea cu atâta dăruire, Teodosie n-a mai suportat comportamentul tătarilor, drept pentru care, fără niciun pic de frică, a mers la domnitor și i-a cerut să pună capăt asupririi poporului, alungându-i pe păgâni.
Închis și chinuit
Enervat peste măsură de dorința lui Teodosie, Dumitrașcu Vodă l-a silit să părăsească scaunul de slujitor al Moldovei și l-a trimis, sub pază, la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași, unde sfântul a răbdat cu umilință nedreptatea ce i se făcuse, terminând cu surghiunul la întoarcerea mitropolitului Dosoftei. Deși s-a hotărât să se retragă în părțile Țării de Jos, locuind când la Focșani, când la Mănăstirea Bogdana, Sfântul Teodosie s-a ocupat de reconstruirea Mănăstirii Brazi, unde a ridicat o nouă biserică și chilii, punându-i pe sfinții părinți sub ascultarea egumenului Zaharia, care trăise mult la Sfântul Munte. În anul 1688, Sfântul Teodosie este răpit de niște greci, puși de rudele lui Dumitrașcu Vodă, și dus în Țara Românească, unde, timp de zece săptămâni, a îndurat chinuri cumplite. Nimic nu l-a oprit însă pe Teodosie din drumul său. După ce a scăpat din acea grea încercare, Sfântul s-a ocupat de alte lăcașuri din Ținutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă trei schituri.
Ucis de tătari
În toamna anului 1694, tătarii au năvălit din nou în Moldova, distrugând bisericile și jefuind pe oricine le cădeau în cale. Cetele de cotropitori au pătruns și la Mănăstirea Brazi, unde bătrânul Teodosie a avut parte de cel mai cumplit tratament, pentru că nu a vrut să le dea acestora avutul lăcașului, fiind astfel schingiuit. Dar dragostea pentru Dumnezeu a fost mai puternică decât durerea, Teodosie îndurând orice tortură doar ca odoarele mănăstirii să nu fie înstrăinate. Mâniați peste măsură că arhiereul nu ascultă de vorbele lor, tătarii n-au mai suportat și i-au tăiat capul, fiind îngropat noaptea de câțiva credincioși. Așa și-a primit Sfântul Teodosie mucenicia, sfârșind prin sabie. „Arătatu-te-ai, Ierarhe Teodosie, sfeșnic pururea luminos și mare apărător al Bisericii lui Hristos. Strălucit-ai, prin slujire și mucenicie, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor; slăvim pomenirea ta, rugând pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă”.
Și-a prevăzut singur sfârșitul
Potrivit relatării Sfântului Antipa, Mitropolitul Teodosie și-a prevăzut singur sfârșitul. Tocmai de aceea a ascuns banii dăruiți de credincioși pentru ridicarea a patru biserici, punând alături și un text lămuritor. Cel care i-a găsit a fost ieroschimonahul Dimitrie, tocmai cel însărcinat cu conducerea Mănăstirii Brazi, care a făcut să se împlinească dorințele lui Teodosie: zidirea celor patru lăcașuri de cult și găsirea moaștelor sale. Legenda spune că tot Dimitrie a fost cel care a scos din mormânt spre a fi cinstit și capul Sfântului Teodosie. Iată ce relata acesta la 20 februarie 1842: „Am vrut să-mi fac mormântul meu în țințirim la Brazi, tocmai în mijlocul locului unde a fost biserica veche. Și, săpând adânc de șase palme (…) am găsit locul unde la picioarele răposatului Mitropolit Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi, se găsea capul mormântului meu. Și, săpând în sus, am găsit tot trupul deplin, înșirate oasele, iar capul l-am găsit cu gura în jos, pus pe o cărămidă mare în cornuri, precum este știut că a fost tăiat de tătari și îngropat noaptea de niște credincioși”. Moaştele sunt păstrate cu cinste şi evlavie în Sfânta Mănăstire Brazi.
A fost unul dintre cei mai importanţi ctitori de lăcaşuri sfinte
Documentele vremii dovedesc că în perioada cât a fost episcop de Roman, Sfântul Teodosie s-a îngrijit de bunul mers al Mănăstirilor Soveja, Mera, Lepșa Buluc și Scânteia, aflate în eparhia sa. Însă, cel mai mare drag l-a avut de sfânta Mănăstire Brazi, unde a obținut și titlul de proprietate asupra terenului înconjurător și a refăcut din temelii așezământul monahal când a fost mitropolit. De asemenea, tot Sfântul Teodosie este cel care a ridicat Schiturile Mușinoaiele și Trotușanu, achiziționând din vreme terenurile.