de Cristi Șelaru
În Istanbul, fostul Constantinopol sau Noua Romă, cum era numit în trecut, a fost ridicată, pe la mijlocul secolului al V-lea, o biserică închinată Fecioarei Maria. Ea era, ca mărime și importanță pentru creștinii de atunci, al doilea loc după Biserica Sfânta Sofia. Aici au fost adăpostite, de-a lungul timpului, veșmântul, vălul și brâul Maicii Domnului.
Se mai păstrează doar ruinele
Biserica Vlaherne a fost ridicată în cartierul Fanar, cel cu o tristă amintire pentru noi, românii. Aici, la 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu și fiii săi erau uciși pentru că nu au vrut să renunțe la religia ortodoxă. În cartierul Fanar, în afara zidurilor orașului Istanbul, în apropierea Cornului de Aur, dar cu propriile ziduri de apărare, împărăteasa Pulheria a pus bazele acestei impresionante biserici. Ea a fost construită la baza unuia dintre cele șase dealuri pe care se află Istanbulul de azi. Din nefericire, în timpurile noastre, din frumoasa biserică se mai păstrează doar câteva ruine. În apropierea ei s-a construit Palatul imperial, iar între biserică şi palat s-au făcut o scară şi o poartă speciale pentru împăraţi, care participau deseori la slujbele oficiate acolo. Copia icoanei celebre a Maicii lui Dumnezeu, aflată la Vlaherne, era purtată de împăraţii bizantini în campaniile lor militare, iar sigiliile imperiale purtau semnul acestei biserici. Se păstrează totuși izvorul de apă sfântă în jurul căruia a fost ridicată biserica.
Şi-a întins năframa peste toţi credincioşii
În Biserica Vlaherne se spune că s-a arătat Maica Domnului în anul 911, într-o zi de vineri, la 1 octombrie. Atunci, orașul era înconjurat de cotropitori, iar cei din afara zidurilor, strânși în biserică, cereau ajutor Maicii Domnului. Aceasta a intrat prin ușile bisericii, însoțită de Sfântul Ioan Botezătorul și de Sfântul Ioan Teologul, împreună cu cetele îngerești. Maica Domnului s-a oprit sub policandru, a îngenuncheat și a început să se roage cu lacrimi. Apoi, în liniștea lăsată, a intrat în Sfântul Altar și s-a rugat din nou. Și-a scos năframa cu care își acoperea capul, devenită, dintr-o dată, mare cât cuprinsul bisericii, și a întins-o peste toți credincioșii, în timp ce se înălța spre Cer, mântuindu-i. Din ziua aceea, în fiecare an, la 1 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului.
Legenda icoanei făcătoare de minuni
În jurul icoanei Maicii Domnului din Vlaherne au circulat și circulă numeroase legende. Pictura o înfățișează pe Fecioara Maria în întregime, stând în picioare, cu mâinile ridicate ca pentru rugăciune și mijlocire. Chipul lui Iisus Hristos, binecuvântând, este pictat într-un medalion, pe pieptul mamei sale. Despre icoană se spune că în anul 626, atunci când Constantinopolul a fost atacat de avari, iar împăratul cu trupele sale erau plecați la luptă cu perșii în Asia Mică, ea a fost scoasă în procesiune pe câmpul de luptă. Când au văzut icoana, avarii au încetat asediul. Apoi, locuitorii orașului s-au adunat la Biserica din Vlaherne, unde au făcut priveghere toată noaptea, cântând Imnul Acatist al Maicii Domnului.
Oamenii bolnavi plecau sănătoși
Tradiția mărturisește că doi credincioși au plecat la Ierusalim ca să se închine la Sfintele Locuri. Astfel, cei doi au ajuns în casa unei evreice unde se făceau minuni. Oamenii bolnavi plecau sănătoși! Vrând să știe ce se întâmplă acolo, ei au aflat că văduva deține, într-o cameră a casei sale, veșmântul Fecioarei. Acesta ar fi fost încredințat chiar de Maica Domnului și a fost păstrat peste ani numai de fecioare. Dar pentru că în neamul ei nu mai era nicio fecioară, femeia se temea că nu o să aibă cui să-l lase moștenire. Cei doi au pus atunci la punct un plan: au decis să-l fure! Au măsurat sicriul în care era păstrat și au plecat la Ierusalim unde au făcut unul identic. La revenirea în casa văduvei, au rugat-o să-i lase să stea în camera cu veșmântul. Când au rămas singuri, au schimbat sicriele, iar dimineața au plecat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ajungând la Constantinopol, aceștia nu au spus nimănui ce au făcut. Au ridicat la ei acasă o biserică unde au depus sfântul veșmânt. Însă, nu au reușit să păstreze prea mult secretul datorită minunilor pe care le făcea acest strai. Așa că au mers la împărat și la patriarh și le-au spus adevărul. Apoi, l-au luat de acolo și l-au dus în Biserica Vlaherne. L-au pus într-un sicriu împodobit cu aur, cu argint și cu pietre scumpe, și au hotărât ca în toți anii să se prăznuiască punerea veșmântului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în ziua de 2 iulie.
Iconoclaștii au distrus ansamblul iconografic
Datorită importanței bisericii, iconoclaștii au distrus întregul ansamblu iconografic care o împodobea. Aceștia au înlocuit chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și ale sfinților cu reprezentări de pomi, de păsări și de animale. În 834, când iconoclasmul a pierdut puterea și s-a restabilit cultul icoanelor, prima sărbătoare a Duminicii Ortodoxiei s-a ținut aici. Biserica a fost de mai multe ori arsă și reconstruită. După Căderea Constantinopolului, în 1453, biserica a fost demolată. Abia pe la 1867 a fost reconstruită în jurul izvorului o biserică micuță.
A găzduit un Sinod Ecumenic
În 1351 s-a organizat Sinodul Ecumenic, care s-a ținut în Biserica Vlaherne. Acesta a avut ca teme înțelesurile dumnezeieștilor energii necreate, unde isihasmul a fost proclamat doctrina oficială a Bisericii Ortodoxe. Inițial, Biserica Vlaherne avea trei clădiri: biserica centrală a Maicii Domnului, Paraclisul Hagia Soros, unde erau păstrate Sfintele Odoare, și Hagion Lousma, baia sfântă, unde se spălau preoții.