de Carmen Ciripoiu
Aducere aminte de agapele sau mesele frățești, de obște, care aveau loc la sfârșitul Liturghiei, în Biserica primilor creștini, anafura închipuie și astăzi rămânerea Maicii Domnului pe pământ, în mijlocul Bisericii, după înălțarea dumnezeiescului său Fiu.
Este darul rămas după pregătirea Jertfei euharistice
Cuvântul evloghie (sau anafură) a fost întâlnit pentru prima dată în scrierile Părinților apostolici, reprezentând darurile rămase după pregătirea Jertfei euharistice: „Evloghiile care prisosesc din cele aduse pentru Sfintele Taine să le împartă la cler diaconul, cu încuviințarea episcopului sau a preoților: episcopului patru părți, preotului trei părți, diaconului două părți, iar celorlalți, ipodiaconilor sau psalților, sau diaconițelor, o parte”. De aceea, se crede că denumirea de evloghie provine de la binecuvântarea primită de pâinile din care se alegeau părțile pentru pregătirea Sfintelor Taine. În vocabularul religios al altor biserici, pentru prescurile întrebuințate la pregătirea Sfintei Euharistii a fost acceptat alt termen, cel de anafură, tradus prin înălțare, ofrandă sau aducere de daruri. Denumirea este folosită de Biserica Ortodoxă Română, de Biserica Ortodoxă Bulgară (nafora), iar Biserica Ortodoxă Rusă a acceptat cuvântul prosfora, întrebuințat la noi în forma „prescură”.
Mereu însoțită de rugăciunile dimineții și de agheasmă
Sfinții părinți recomandă ca anafura să fie luată în fiecare dimineață alături de agheasmă și întotdeauna alături de rugăciunile zilei respective. Dacă timpul nu ne permite, trebuie să spunem măcar rugăciunile începătoare: „Împărate Ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Treime” și „Tatăl Nostru”. Ordinea în care luăm pâinea sfințită este următoarea: la început se ia anafura, apoi agheasma și la final, untdelemn sfințit de la Sfântul Maslu, cu care ne ungem pe frunte și pe mâini. Foarte important este de reținut că anafura se consumă pe nemâncate! Acest act constituie cea mai importantă protecție peste zi pe care o putem avea atât împotriva bolilor sufletești și trupești, dar și împotriva tuturor vrăjmașilor știuți și neștiuți.
Cum se pregătește antidorul
Una dintre cele mai frumoase prezentări a pregătirii anafurei (cunoscută și sub numele de antidor) a făcut-o Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Iară antidorul este pâine sfinţită, care se face din acea prosforă (prescură) din care se scoate agneţul, care se jertfeşte şi se face trupul Domnului. (…) Dacă sunt credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură, se poate tăia şi prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Drept aceea, aceste două prescuri se cade să fie întregi şi mai mari, iar nu numai peceţi, chibuzind astfel preotul ca să ajungă pentru anafură”. Potrivit acestuia, anafura se taie la proscomidiar, după ce s-au pregătit Darurile, şi se aşază pe anaforniţă. Ea se sfinţeşte în timpul când la strană se cântă Axionul. Atunci, preotul ia vasul cu anafura şi îl atinge de Sfântul Disc şi de Sfântul Potir binecuvântând: „Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin”. Pentru că se face sfinţirea acesteia atunci când se face pomenirea Sfintei Fecioare, după sfinţirea Darurilor, împărţirea anafurei la sfârşitul Liturghiei simbolizează rămânerea Maicii Domnului multă vreme de acum încolo pe pământ.
Efecte terapeutice asupra minții și Sufletului
Despre obiceiul de a consuma anafură, Sfântul Valentin spunea că este unul vindecător de boli sufletești și trupești. În virtutea rugăciunilor Sfinților Părinți, anafura devine un mijloc de sfințire a celor care o consumă, pentru că poartă harul tămăduitor al lui Iisus Hristos. De aceea, efectele anafurei asupra trupului, minții și sufletului sunt imense. De altfel, rolul tămăduitor al pâinii sfințite se vede și în faptul că aceasta este luată mai ales de cei bolnavi. Mai mult, anafura se spune că îi unește pe cei care o consumă, îi apropie pe oameni, unindu-i pe toți întru Hristos.
Cine nu poate lua Sfânta Pâine
Persoanele care nu au voie să ia anafură sunt cele care au mâncat după miezul nopții, soții care au fost împreună în ajun, bărbații care au avut ispite trupești în somn, cei care sunt certați, femeile care nu sunt curate, cei care nu sunt vrednici să li se primească la biserică darurile, ca urmare a păcatelor publice, și cei rătăciți de la credință. Credincioșii care, deși au participat la Sfânta Liturghie, au mâncat vor lua anafura acasă și o vor consuma a doua zi.