- La început de octombrie se coboară turmele de la munte. Ciobanii îşi aleg oile după semne, împart brânza şi fac plăţile către cei care i-au ajutat. Fiecare pleacă astfel cu turma spre casa lui
- Calendarul oierilor de altădată era împărţit în două anotimpuri: vara pastorală (între Sângiorz, adică 23 aprilie, şi Sâmedru, adică 26 octombrie) şi între Sânmedru şi Sângiorz. Intrarea în aceste sezoane era marcată prin ritualuri: tăierea unui miel la Sângiorz şi a unui berbec la Sâmedru
- Marţolea este o reprezentare mitică a zilei de marţi. Era văzută ca având aspect de bătrână cu puteri malefice, care locuia în păduri pustii, dar şi în văzduh. Femeile credeau că Marţolea umblă pe la casele oamenilor în seara de marţi spre miercuri şi dacă le găsesc muncind în ziua de miercuri le aduc năpaste pe cap.
- La 28 septembrie, oamenii serbau „Haritonul”. Mai precis, femeile nu lucrau, pentru a fi apărate de boli psihice
- Începând cu 29 septembrie, în mentalitatea populaţiei de la sate, bazată pe experienţa de veacuri, se ştia că urmează o perioadă de 15 zile mai calde. Oamenii o numeau „Vara lui Mioi”, „Sân-Mihai”, „Nunta Oilor”, „Năpustitul Berbecilor sau Areţilor”. Păstorii lăsau liberi berbecii să intre în turma de oi pentru reproducere
- Sărbătorile Populare dominante ale lunii octombrie, numită şi Brumărel, sunt Lucinul, Sâmbăta Morţilor, Focul lui Sâmedru, Sâmedru, Vinerea Mare.
- La 24 septembrie, de ziua Sfintei Muceniţe Tecla, se serbează în calendarul popular „Teclele”, reprezentări mitice feminine „rele de foc şi de lupi”
- În unele zone se credea că „Teclele”, ca şi „Filipii”, puteau fi îmbunate prin respectarea cu severitate a zilelor lor, prelungite până spre 29 septembrie. Erau interzise mai ales unele activităţi casnice: nu se mătura, nu se arunca cenuşa din sobă, pentru a nu fi găsită şi mâncată de lupoaice
- În satele subcarpatice din Muntenia, „Teclele” erau onorate prin neprelucrarea în ziua lor a lânii, a firelor de păr de animale sau a pieilor acestora.
În mijlocul Capitalei, ascunsă parcă de ochii curioşilor, Mănăstirea „Radu Vodă” ascunde o comoară de pictură, arhitectură românească, dar mai ales multă şi nepreţuită sfinţenie. Un monument ridicat în numele Sfintei Troiţe, avându-l alături pe Sfântul Nectarie, binecunoscut în toată lumea pentru minunile săvârşite.
Primul ctitor, Alexandru Voievod
Ridicată „spre slava lui Dumnezeu în numele Sfintei Troiţe”, începuturile mănăstirii se situează în veacul al XVI-lea. Astfel, primul ctitor, Alexandru Voievod, începe să zidească biserica în 1568, pe ruinele alteia mai vechi, ca apoi, în 1595, turcii lui Sinan Paşa să ardă tot. Rezidită între anii 1614 şi 1645 de Radu Voievod, mănăstirea poartă de atunci numele marelui conducător. Un document din 1586 ne spune că pentru a avea bani de reconstrucţie: „Domnul a vândut pe timp de un an vama de sare de la Ocnele Telega şi Ghiţişoara, cu care bani a făcut chiliile bisericii”. La rândul lui, Sinan Paşa, vrând să transforme ţara în paşalâc turcesc, fortifică Mănăstirea şi zidul cimitirului, întărindu-le cu pământ şi cu trunchiuri de stejar.
- În Oltenia, la 14 sepembrie, este „Cârstovul Viilor”, marcând perioada de început a culesului viilor şi a bătutului nucilor. În alte părţi este „Ziua Şarpelui”, în care este interzisă omorârea unui şarpe ieşit întâmplător în cale;
- 15 septembrie, ziua Sf. Nichita, în popor se numea „Nechita cel Nebun” şi se ţinea ca apărare de „nebuneli” şi să fie protejate păsările de ulii; - La 17 septembrie, de ziua Sfintei Sofia şi a celor patru fiice ale sale, oamenii de la ţară spuneau că, dacă n-au plecat păsările călătoare, iarna va fi caldă.
- la 5 septembrie, oamenii sărbătoreau „nunta şoarecilor”, pentru a le fi apărată casa şi recolta de şoareci
- Biserica sărbătoreşte la 6 septembrie Minunea Sfântului arhanghel în Colose. În popor, ziua se cheamă „Ciuda Lui Arhanghel” şi se ţinea pentru a fi protejate animalele, recoltele, pentru a nu fi ceartă în casă. Nu se cosea, pentru a nu se întâmpla rele
- 8 septembrie este pentru creştini Săbătoarea Naşterii Maicii Domnului, numită popular şi Precista Mică sau Sântămăria Mică. La această dată se considera că începe toamna, când vremea se răceşte, pământul se închide pentru reptile şi insecte, iar păsările migratoare pleacă în ţările calde. La 8 septembrie, ţăranii schimbau pălăria pe căciulă
Sfânta Maria, Fecioara zămislită prin rugăciuni şi post
„Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică…”, spune sugestiv troparul (n.r. - scurtă cântare bisericească de laudă) naşterii Sfintei Fecioare Maria.
Ioachim şi Ana, părinţii Împărătesei Îngerilor, celebraţi la 9 septembrie
Naşterea Maicii Domnului sau „Sfânta Maria cea Mică”, cum se zice în popor, este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început practic mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. La 8 septembrie nu prăznuim naşterea vreunui sfânt, ci a celei mai sfinte dintre sfinţi, Naşterea Împărătesei Îngerilor. Sfintele Evanghelii nu au prea multe referiri despre naşterea şi viaţa Sfintei Fecioare.
Din scrierile apocrife şi din tradiţie aflăm că Ioachim şi Ana, originari din Nazaretul Galileii, ajunşi la o vârstă înaintată, se rugau la Dumnezeu neîncetat, cu inima sfâşiată, pentru a avea şi ei un urmaş. Tot atunci era credinţa la evrei că toţi cei căsătoriţi, care nu aveau copii, erau oameni nevrednici, iar din acest motiv Ioachim şi Ana erau defăimaţi şi li se refuzau jertfele aduse la Templu. Deşi cei doi se rugau fără încetare să aibă un prunc, rugăminţile nu le-au fost ascultate. Gândindu-se cum să capete încrederea lui Dumnezeu, Ioachim s-a retras în pustiu şi s-a rugat timp de 40 de zile. Între timp, Ana a făgăduit Domnului că, dacă îi va dărui un fiu, îl va da să slujească în biserică…
Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, şi-a început profeţia în pustiul Iordanului, propovăduind numele lui Hristos. El îi boteza pe oameni cu apă, pregătindu-i pentru întâlnirea cu Mesia. Aducând mustrări lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, care, contrar legii, se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui său Filip când acesta încă trăia şi avusese cu ea o fată, Salomeea, a atras de partea sa ura Irodiadei, care după multe încercări l-a forţat pe Irod să-i aducă drept cadou capul Sfântului. După mult timp de când fuseseră îngropate, moaştele Sfântului au fost găsite în mod miraculos şi de atunci răspândesc harul asupra credincioşilor care li se închină.
- 30 august - Sfântul Alexandru.
Fost episcop pe vremea împăratului Constantin, Sfântul Alexandru a fost trimis de patriarhul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantinopolului la cel dintâi Sinod, unde a dovedit multă pricepere. Cu zece zile înainte de moarte, Preasfinţitului Mitrofan i se arată un înger care-i spune să-l lase pe Alexandru în locul său. Înălţat la acest rang, Sfântul păstoreşte turma lui Hristos, mutându-se la Domnul la vârsta de 98 de ani.