Religie

Religie - Mănăstirea Pissiota – Un colţ de Rai

    Dacă vrei să mergi la Mănăstirea Pissiota te opreşti la Potigrafu, pe DN1. De aici, un indicator te îndrumă spre lăcaşul Domnului. Când ai ajuns aici, răsuflarea ţi se taie de frumuseţea peisajului. Turnul bisericii mănăstirii, realizat în stil italian, este perfect încadrat într-un ansamblu bizantin desăvârşit. O sinteză perfectă, ce aminteşte pe undeva de stilul bisericilor macedonene. Aceasta este amprenta ctitorului, marele inginer şi om de cultură Nicolae Pissiota, după care s-a dat şi numele lăcaşului de cult.

Poartă numele ctitorului său
Nicolae Pissiota s-a născut în 1860, în satul Hrupişte, lângă Lacul Kastoria (pe teritoriul Greciei de astăzi), într-o familie de crescători de animale. A fost un elev silitor, iar după terminarea liceului în Bitolia (capitala neoficială a aromânilor), a plecat ca bursier la Paris, la Şcoala de Drumuri şi Poduri. La sfatul unui prieten (generalul Burghele) îşi părăseşte locul de baştină, situat pe atunci în Imperiul Otoman, şi cere naturalizarea în tânărul şi independentul Regat al României. Carol I îi acordă dreptul de a locui pe teritoriul României şi, la sfârşitul secolului al XIX-lea îl găseşte angajat al CFR şi căsătorit (1894) cu Zoe Eustaţiu, fiica unui diplomat de carieră. 
Read more: Religie - Mănăstirea Pissiota – Un colţ de Rai

Religie Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- În încercarea de a rări relele ce le puteau atinge recoltele, oamenii au început să desfăşoare o serie de ritualuri. Strămoşii noştri aveau în această perioadă ca personaje principale ale sărbătorilor populare: Pricupul, Ana-Foca, Cosmadinul, Paparuda, Pintilie, Ciurica, Sântiliile

- Paparuda este o figură mitică pluviometrică, preromână, invocată în vreme de secetă, pe care o găsim şi la alte popoare vecine. În timpul ritualului de invocare a ploii, femei sumar îmbrăcate dansau frenetic în timp ce erau udate cu apă

- Pricupul este numele unui personaj mitic derivat al  Sfântului Mare Mucenic Procopie, serbat la 8 iulie. Oamenii credeau că el grăbeşte coacerea grânelor şi, totodată, le fereşte de fenomenele meteorologice extreme. Ţăranii considerau că Pricupul trebuie respectat, altfel s-ar răzbuna, distrugând recoltele prin arşiţă cumplită.

Religie - O mănăstire cu aer regal: Sinaia

     Sinaia. Mănăstirea Sinaia. Cine nu a păşit măcar o dată treptele acestei mănăstiri atât de frumos clădite la poalele Munţilor Bucegi? Mănăstirea Sinaia este situată într-un cadru natural feeric şi datează din secolul al XVII-lea, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino, care împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca, au mers într-un pelerinaj la Locurile Sfinte, aproape de Muntele Sinai, unde s-au rugat în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Ţara Românească să construiască un lăcaş sfânt în Carpaţi şi să-l închine Sfintei Fecioare Maria. Numele mănăstirii, „Sinaia”, a fost inspirat după Muntele Sinai. Importanţa Muntelui Sinai ţine de istorie şi de tradiţia biblică. Moise a primit aici tablele legii cu cele „zece porunci”.
Read more: Religie - O mănăstire cu aer regal: Sinaia

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

- Sânpetru de Vară este denumirea populară a zilei Sfinţilor Apsotoli Petru şi Pavel, din 29 iunie. În tradiţia populară înseamnă că este miezul de vară, perioada secerişului. Se credea că Sânpetru putea fi văzut la miezul nopţii când cerul se deschide pentru câteva clipe, semn al acestei minuni fiind apariţia licuricilor.

- Dacă în prima zi a lui Cuptor în calendarul ortodox este consemnată ziua Sfinţilor Cosma şi Damian, doctorii fără de arginţi, în calendarul popular ziua se numeşte Cosmadinul, o combinaţie a numelor celor doi. Este considerată o zi favorabilă pentru practicile de medicină populară, dar şi pentru descântece. 

- Femeile descântătoare aveau personalitate puternică, erau capabile să provoace sau să stăpânească anumite procese psihice. Arhelogii au descoperit pe pământ românesc un fel de păpuşi de lut înţepate, ce nu sunt altceva decât proba că în vechime aici se practica acupunctura.

Bârsana: renaşterea din cenuşă

Maramureşul este plin de frumoase mănăstiri de lemn, unele dintre ele celebre pentru înălţimea turlelor, altele pentru cea a picturilor. În orice caz, originalitatea stilului este ţinut în viaţă de meşteri lemnari, care duc mai departe autenticitatea unei arte apreciate de români şi străini deopotrivă.  Mănăstirea Bârsana, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în acest colţ de ţară, poate fi numită fără a greşi „un colţ de Rai”, chiar dacă formula este atât de des folosită, încât pare a-şi fi pierdut valoarea. Localitatea cu acelaşi nume se află pe malul drept al Izei, la 20 km de oraşul Sighetul Marmaţiei. Despre Bârsana ca aşezare omenească se ştiu multe lucruri din documente străvechi, ce atestă că la 1326 Regele Carol  Robert a emis o diplomă prin care cneazului Stanislau Bârsan îi sunt întăritedrepturile asupra moşiei Bârsana.
Read more: Bârsana: renaşterea din cenuşă

Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe

  - La 24 iunie, tradiţia populară are una dintre sărbătorile cele mai importante: Drăgaica sau Sânzienele. În unele zone, în noaptea de 23 spre 24 iunie, se aprinde Făclia de Sânziene, ce marchează solstiţiul de vară. Flăcăii satului se adună în acea noapte pe un loc înalt, de unde sunt văzuţi de toţi şi învârtesc făcliile, strigând: Făclia, măăă!...

  - În Muntenia, fetele se adunau de Drăgaică şi alegeau pe una dintre ele care să joace rolul zeiţei Drăgaica, pe capul ei puneau o cunună din florile cu acelaşi nume. Fata era îmbrăcată în mireasă, ceremonialul fiind unul nupţial.

  - De Sânziene se culegeau cele mai multe plante de leac. Persoanele care făceau acest lucru, în afară de faptul că trebuiau să cunoască virtuţile terapeutice ale plantelor tămăduitoare, aveau obligaţia să fie curate trupeşte şi sufleteşte, să rostească anumite cuvinte, să răsplătească pământul de unde au rupt planta cu pâine, sare şi seminţe.

„Sfântul Ioan Domnesc”, un monument din vremea lui Ştefan cel Mare

    În oraşul Piatra-Neamţ există una dintre cele mai frumoase biserici dedicate Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica face parte din ansamblul arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan” şi Turnul-clopotniţă şi, potrivit izvoarelor istorice, este ctitorie a lui Ştefan cel Mare.  Cum era de aşteptat, municipiul Piatra-Neamţ s-a dezvoltat ca oraş în jurul Curţii Domneşti a lui Ştefan cel Mare. Ansamblul arhitectural constituie cel mai de preţ giuvaer spiritual al oraşului Piatra-Neamţ şi, în acelaşi timp, este un simbol cu care locuitorii oraşului se mândresc. 

Stil arhitectural moldovenesc
     Complexul este situat în plin centru al oraşului Piatra-Neamţ, în Piaţa Libertăţii, şi n-ar trebui ratat de niciun turist aflat în zonă. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivniţele casei domneşti, unde se află acum o expoziţie muzeală şi bucăţi din zidul incintei. Biserica „Sfântului Ioan Botezătorul“ a fost ridicată între 1497 şi 1498, având un aspect monumental, elegantă, fiind caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând planul dreptunghiular şi bolţile semicilindrice cu planul trilobat şi turla pe naos. Turnul, construit în 1499, din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 metri înălţime.

Read more: „Sfântul Ioan Domnesc”, un monument din vremea lui Ştefan cel Mare

Tradiţii - Obiceiuri - Credinţe

- Sfinţi din calendarul ortodox al lunii iunie, precum Onufrie, Timofte, Vartolomeu sau Elisei, sunt numiţi popular Sfinţi Mărunţi. Ei ar fi responsabili cu pârguirea şi coacerea la timp a lanurilor de grâu. Poporul i-a făcut însă deseori responsabili şi de grindină, vijelii şi ploi torenţiale ce se produc vara

- Rusaliile, cum este numită popular sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, este denumirea unei mai vechi sărbători păgâne în care erau celebrate personajele mitice feminine cu acelaşi nume. Rusaliile se mai numesc şi Ielele, Cele Sfinte, Dânsele, Fetele Câmpului, Frumoasele, Măiestrele, Şoimanele, Ursoaicele, Zânele ş.a. Se credea că ele sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se întoarcă în lăcaşurile de sub pământ

- De Rusalii se obişnuia să se joace Căluşul. Acesta era un joc complicat din zona Olteniei, dansat după un anume scenariu, cu strigături şi paşi bine potriviţi, în care un rol important îl avea Mutul. Ceata căluşarilor reda în dans victoria repurtată împotriva Ielelor sau Rusaliilor, care puteau să „ia” pe cineva, adică să-l îmbolnăvească dacă răspundea la strigătele lor. Căluşarii aveau rol de tămăduitori şi alungau Rusaliile.

ÎPS Teofan a fost întronat ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Duminică, 8 iunie, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Înalt Prea Sfinţitul Teofan Savu (foto stânga) a fost întronat ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. La eveniment au participat Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţi, diaconi şi foarte mulţi credincioşi. ÎPS Teofan a fost ales în urma votului Sfântului Sinod în şedinţa din 5 martie 2008. Mitropolit al Olteniei din 2000 până acum,

     Înalt Prea Sfinţitul Teofan s-a născut în urmă cu 49 de ani într-o familie credincioasă, cu şapte copii. Trei dintre copiii familiei Savu, din localitatea Corbi, judeţul Argeş, au luat calea monahismului. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a studiat teologia atât în ţară, la facultatea de gen a Universităţii Bucureşti, cât şi în străinătate, la Institutul Saint Serge din Paris. Înalt Prea Sfinţitul Teofan a fost epsicop vicar patriarhal pe vremea fostului Patriarh Teoctist, apoi Mitropolit al Olteniei, în total având 19 ani de episcopat.

Rusaliile, veche sărbătoare creştină

   La cincizeci de zile de la Învierea Domnului, sărbătorim Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile - din italianul rosalia, sărbătoarea trandafirilor)  sau Cincizecimea. În popor ziua mai este cunoscută şi sub numele de Duminica Mare. În sâmbăta precedentă Rusaliilor se fac pomeniri generale ale morţilor, numite la noi Moşii de Vară.  Domnul le-a zis ucenicilor înainte de a se urca la cer:  „Eu voi ruga pe Tatăl, şi alt mângâietor va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului” (Ioan, 14, 16-17).
     La  zece zile după Înălţare minunea s-a întâmplat, Duhul  a coborât asupra apostolilor sub formă de limbi de foc: „Iar când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” (Fapte 2, 1-13).  

 

Read more: Rusaliile, veche sărbătoare creştină