La cincizeci de zile de la Învierea Domnului, sărbătorim Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile - din italianul rosalia, sărbătoarea trandafirilor) sau Cincizecimea. În popor ziua mai este cunoscută şi sub numele de Duminica Mare. În sâmbăta precedentă Rusaliilor se fac pomeniri generale ale morţilor, numite la noi Moşii de Vară. Domnul le-a zis ucenicilor înainte de a se urca la cer: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi alt mângâietor va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului” (Ioan, 14, 16-17). Read more: Rusaliile, veche sărbătoare creştină
La patruzeci de zile de la Înviere, Hristos s-a înălţat la cer, fiind ultima dată când ucenicii Săi L-au văzut pe pământ. În timp ce se ridica în slava cerului, Domnul le spunea ucenicilor Săi: „Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului” (Fapte 1, 8). Prin urmare, în a şasea joi după Paşte serbăm Înălţarea Domnului la cer. După cum Iisus, înainte de propovăduire, a stat 40 de zile în pustie şi s-a rugat, aşa şi după Înviere a stat 40 de zile pe pământ şi i-a învăţat pe ucenici despre scopul venirii Sale pe pământ, despre împărăţia lui Dumnezeu. În răstimpul celor 40 de zile de după Înviere, Iisus aparţinea atât lumii de aici, deoarece putea să mănânce şi avea toate atributele unui om cu trup care avea necesităţi fireşti, dar, în acelaşi timp, aparţinea şi lumii de dincolo, întrucât trupul Lui era altfel, avea o „subţirime” ce îi permitea să treacă prin lucruri.