de Mariana Borloveanu
Privite din punct de vedere spiritual, posturile sunt considerate perioade de smerenie, pocăinţă şi rugăciune pentru iertarea păcatelor, de supunere necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu, de la care se aşteaptă îndurare, sprijin în viaţă şi mântuirea sufletelor. Creștinul care se împărtășește cu Sfintele Taine, trebuie să respecte cu sfințenie rigorile postului. Poate că nu întotdeauna am parcurs rânduiala impusă de canoane, dar asta până când am aflat cât de important este să ne cuminecăm cu vrednicie, după un post curat. Monahul Simeon de la Mănăstirea Pătrunsa, părintele Ioanichie de la Mănăstirea Turnu, ieroschimonahul Varsanufie din Munții Builei, sunt doar câțiva dintre cei care m-au făcut să înțeleg că postul adevărat este doar cel ținut după rânduiala bisericii. Tot de la ei am aflat care sunt rigorile postirii omului bolnav, spre deosebire de cel sănătos.
Read more: Ce trebuie să ştim înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine Postul trebuie ţinut după rânduiala...
de Florin Copil
În satul Marga, din județul Caraș-Severin, într-un colț de rai, este Centrul Medical Creștin „Izvorul Tămăduirii”. Încă nu-i în întregime ridicat, din lipsă de bani. Dar ceea ce s-a făcut aici a fost din mila lui Dumnezeu, prin donațiile credincioșilor și prin strădania continuă a doctorului și preotului Cornel Jupâneanț (foto). Părintele Jupâneanț este un doctor renumit, specialist în acupunctură, fiind și lector de acupunctură și fitoterapie al Ministerului Sănătății. Prin experiența sa de viață, de preot, de expert în medicină tradițională chineză și fitoterapie, el explică mai bine legăturile dintre credință și sănătate omului.
Read more: Regulile din Evanghelie întăresc sănătatea Părintele Cornel Jupâneanţ: „Adevărata medicină trebuie...
de Simona Lazăr
Născut la jumătatea secolului III d.Hr. în Asia Mică - în localitatea Patara, din Mira Lichiei (azi în Turcia) - Sfântul Ierarh Nicolae a avut dintotdeauna o existență exemplară. Tradiția spune că, încă de pe când era prunc la sânul maicii sale, acesta deprinsese postirea (refuzând a mânca lapte în zilele de post). De copil a trăit în meditație și rugăciune, studiind textele Sfintei Scripturi și, mai ales, Sfintele Evanghelii. Revenind dintr-un pelerinaj la Locurile Sfinte, primește darul preoției și în scurt timp ajunge episcop în Mira Lichiei, postură din care avea să ia apărarea creștinilor în fața împăraților prigonitori Dioclețian și Maximian. Nevoind a renunța la credința sa, este el însuși întemnițat și torturat, dar va fi eliberat de Sfântul Împărat Constantin și va participa, în 325, la Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceia. În anul 342, a adormit întru cuvioșie, iar mai târziu a fost declarat sfânt. Iubit de români, numeroase icoane i-au fost închinate, iar mâna sa dreaptă se află în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Read more: Unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi din calendarul ortodox este prăznuit la 6 decembrie Sfântul...
de Mariana Borloveanu
Poposind adesea pe pământul Țării Sfinte, de fiecare dată ai alte trăiri, alte bucurii, alte revelații. Azi am făcut popas la Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae din Beit Jala (Palestina), un lăcaș de închinare mai puțin cunoscut pelerinilor. De la emoția pe care o simți la fiecare pas pe străduțele acelea înguste, până la duhul sfinților, totul este har și rugăciune. Așezământul în sine, dar și peștera deasupra căreia acesta a fost înălțat, totul se conturează într-o notă spirituală aparte. Fiind lăcaș închinat Sfântului Nicolae, în această biserică se află nouă icoane făcătoare de minuni ale sfântului și grota în care acesta s-a nevoit timp de patru ani. Pășind prin galeriile de sub sfântul lăcaș, ai senzația că, în sfârșit, îți poți striga nevoința în taină, doar tu și Dumnezeu. În locul acela, fiecare rugăciune este mângâiată de har, dar și de duhul Sfântului Nicolae, mare făcător de minuni.
Read more: Un loc al nesfârşitei rugăciuni Biserica şi peştera de la Beit Jala a Sfântului Ierarh Nicolae
de Simona Lazăr
Prăznuită în fiecare an la 25 noiembrie, Sfânta Ecaterina este una dintre cele mai îndrăgite mucenițe, martiriul său petrecându-se în acei ani de prigonire a creștinilor. Mireasă a lui Hristos și ocrotitoare a casei, a familiei, viața Sfintei Mucenițe Ecaterina se găsește, pictată de Pârvu Mutu (Sfântul Pafnutie Mutu), pe bolta pridvorului bisericii vechi a Mănăstirii Sinaia - mănăstire a cărei existență este legată indisolubil de aceasta.
Read more: Şase scene din viaţa şi pătimirile Sfintei Ecaterina, pictate la Mănăstirea Sinaia de marele Pârvu...
de Simona Lazăr
Spre deosebire de Postul Mare, când „dezlegările” sunt mai puține... și nu doar cele la pește, dar și dezlegările la ulei și vin..., în Postul Crăciunului credincioșii au parte de mai multe astfel de „relaxări” din punct de vedere alimentar. La Mănăstirea Sinaia, am stat de vorbă cu protosinghel dr. Mihail Harbuzaru (medalion), cu privire la rostul acestei dezlegări, dorindu-ne să aflăm când, istoric, a apărut acest concept al „dezlegării” și ce trebuie să știe creștinii: cine își „ia” această „dezlegare” și cine nu ar trebui să „se dezlege”? Sunt creștini care nu prea țin postul, dar țin toate dezlegările, iar atunci se pune întrebarea cum trebuie să percepem dezlegarea la pește, în post? Este o recompensă, este un prilej de a sărbători, de a ne bucura de o masă cu proteine animale, indiferent dacă am ținut toate recomandările, toate momentele postului sau este un ritual, cu o semnificație anume?
Read more: Protosinghel Mihail Harbuzaru: „În Postul Naşterii Domnului avem dezlegări la peşte la fiecare...
de Florin Copil
Pe data de 13 noiembrie Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe mama sa, Sfânta Antuza. Un extraordinar tandem de sfinți prin care se evidențiază virtuțile creștine. O familie ce devine sfințită prin credința membrilor ei. Oare ce este în mintea lui Ioan văzându-și mama credincioasă rugându-se cu putere? Ce simte Antuza când aude despre fiul său, Ioan, că face lucruri minunate? Despre tăria de caracter a Sfintei Antuza, renumitul Libanie, un înțelept grec (profesorul de retorică a Sfântului Ioan), spune: „Of, ce femei au creștinii!”.
Read more: Credinţa în familie: Sfântul Ioan Gură de Aur şi mama sa, Sfânta Antuza
de Florin Copil
Altarul e locul cel mai important din biserică. Aici se află masa proscomidiei. E lipită de peretele de nord a altarului, adică în partea stângă (bisericile sunt orientate pe direcția est-vest). Este un loc special în perete lângă care e pusă masa pe care se taie, în chip simbolic, prescura sau prescurile. Conform tradiției, ideal ar fi să fie cinci prescuri din care să se taie părțile de pâine necesare la Sfânta Euharistie. Alături de vin, acele bucățele de prescură se transformă, în timpul Sfintei Litughii, în trupul și sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu poate fi făcută liturghia fără proscomidie. L-am rugat pe părintele Alexandru Buzalic (foto), preot dr. paroh greco-catolic la Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, să ne explice felul în care se face proscomidia și simbolistica ei. Părintele Buzalic este și coautor la „Tipicul bisericesc”, cartea în care sunt detaliate toate tipurile de slujbe făcute de preoți.
Read more: Momentul unirii liturghiei pământeşti cu cea cerească Preot Alexandru Buzalic: „Proscomidia este...
de Simona Lazăr
În arta religioasă occidentală - și mai cu seamă în Evul Mediu Timpuriu și în perioada renascentistă - tema Fecioarei Maria citind este una abordată destul de des de către pictori. În cadrul acestei teme decelăm, însă, mai multe modalități de abordare, fiind reprezentate momente diferite din viața acesteia, de la Fecioara copilă, la Bunavestire, până la mama care își crește Pruncul în spiritul celor cuprinse în Cartea Sfântă. „Cartea” însăși are locuri diferite în economia tabloului, uneori este chiar sub formă de carte, alteori de manuscris miniat, de incunabul și, câteodată, apare ca sul (pergament), așa cum era Tora (textul sfânt al evreilor) în timpul vieții Sfintei Maria.
Read more: O temă medievală, în pictură şi manuscrise Fecioara Maria citind
de Florin Copil
Toate marile religii ale lumii au un loc anume unde aduc daruri și sacrificii: altarul. Este locul special unde oamenii se închină, se roagă și mulțumesc Divinității. La o primă vedere poate părea ceva mistic, învechit, un „opiu” pentru mințile neștiutoare. Vom vedea câteva dovezi că lucrurile sunt de o importanță mult mai mare în viața omului. Altarul este locul unde credincioșii au avut contact direct cu Dumnezeu în diverse forme: foc, glas, chip de înger. Numit uneori și „jertfelnic”, lupta pentru valoarea morală și spirituală a acestui loc sfânt și sfințit devine tot mai aprigă în societatea modernă. În mai multe locuri în Biblie se spune despre altar că este „al meu” (al lui Dumnezeu) sau „masa dinaintea Domnului”. Părintele Stăniloae afirma că „la Dumnezeu se intră în stare de jertfă”, adică prin jertfa oferită de tine sau prin propriul sacrificiu. Aceasta este ca un dar de împăcare cu Cel de Sus pentru ascultarea rugăciunilor sau ca mulțumire.
Read more: Locul ales de Dumnezeu pe pământ Altarul
de Simona Lazăr
La 14 octombrie, lumea creștină răsăriteană o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. La noi, în România, praznicul acesta se numără printre cele mai mari ale toamnei, iar la Iași, unde se află moaștele sfintei, an de an are loc un pelerinaj comparabil, poate, doar cu cel de la București, la racla Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Capitalei. Să amintim, în treacăt, și faptul că, la 14 octombrie, credincioșii care nu ajung în Moldova se pot ruga la racla cu părticele din moaștele sfintei, la Biserica Sfânta Vineri Nouă (cu hramul cuvioasei) de pe Bulevardul Titulescu. Nu întâmplător are, de altfel, acest nume, pentru că în popor Sfântei Parascheva i se spune și „Sfânta Vineri”!
Read more: La 14 octombrie este prăznuită ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Vineri Icoane româneşti ale Cuvioasei...