de Gabriela Niculescu
Analiza rezultatelor mai multor cercetări recente arată că, în România, persoanele cu dizabilități psihosociale reprezintă unul dintre cele mai discriminate și marginalizate grupuri, iar distanța societății față de aceste persoane este una dintre cele mai crescute din Europa. Tocmai de aceea, Grupul „Decid pentru mine!”, primul grup de inițiativă cetățenească din România, format din persoane cu dizabilități psihosociale, alături de Asociaţia ActiveWatch și Asociația din România de Psihiatrie Comunitară au chemat în sprijinul persoanelor cu dizabilități psihosociale reprezentanți ai autorităților publice, membri ai organizațiilor neguvernamentale și jurnaliști în cadrul evenimentului Cafeneaua publică „Decid pentru mine!”. Concluziile discuțiilor purtate sunt importante și-ar putea reprezenta un prim pas spre schimbare.
Dincolo de „nebunie”, există o poveste dură
Obișnuim să etichetăm persoanele care sunt diferite față de noi, de cele mai multe ori, catalogându-le în moduri negative. Ce-ar fi ca înainte de a spune despre cineva că „este nebun” sau că „este handicapat” să ne gândim la motivul pentru care este altfel decât noi, la povestea care a declanșat schimbarea. Anumiți oameni se nasc cu diferite tipuri de dizabilitate, alții se aleg pe parcursul vieții cu astfel de stigmatizări produse de diverse accidente. Dacă am ține cont de faptul că oricine și oricând ar putea ajunge într-o situație mai puțin fericită, poate am fi mai indulgenți și mai puțin indiferenți la suferința celor din jur. Poate am scăpa, astfel, de una dintre cele mai mari probleme ale societății noastre - prejudecata, și am învăța să ajutăm mai mult sau măcar să devenim mai toleranți. Vă propun un exercițiu de imaginație: cineva drag dispare în mod tragic de lângă dumneavoastră! Sunteți obligați să reconfigurați traseul vieții pe care ați avut-o până la acest moment, dar psihicul refuză să accepte cruda realitate, și atunci… se produce schimbarea. Cum v-ar plăcea să fiți priviți de cei din jur? V-ați mulțumi cu izolarea și compătimirea? Din păcate, povestea există și este a multor oameni.
Au format singurul grup de inițiativă civică, „Decid pentru mine!”
Grupul de iniţiativă „Decid pentru mine!” a fost înfiinţat în luna septembrie 2014, fiind singurul grup de inițiativă civică din România format din persoane cu dizabilități psihosociale. Acţiunile acestui grup au avut scopul comun de a demonstra că dizabilitatea nu înseamnă să fii scos din uz și că, în unele cazuri, aceasta poate fi chiar o sursă de motivație în activitățile de zi cu zi. Deşi au început activitatea de puţină vreme, grupul de iniţiativă „Decid pentru mine!” luptă şi militează pentru dreptul la autoreprezentare al persoanelor cu dizabilităţi psihosociale prin activităţi diverse şi discuţii cu diferite persoane-resursă. Astfel, a fost inițiată platforma de susținere www.decidpentrumine.ro, un spațiu virtual de întâlnire al persoanelor cu dizabilități psihosociale, psihologi, psihiatri, reprezentanți ai instituțiilor statului și alți cetățeni, unde se planifică inițiative cetățenești pentru îmbunătățirea cadrului legislativ, instituțional și a condiției individuale a persoanelor cu dizabilități psihosociale din România. În cadrul proiectului „Decid pentru mine!”, în perioada aprilie 2014 - iulie 2015, ActiveWatch și Asociația din România de Psihiatrie Comunitară au abilitat 15 persoane cu dizabilități psihosociale în tehnici de susținere și comunicare pentru autoreprezentare și implicare civică în vederea promovării propriilor drepturi.
Accesul acestora pe piața muncii este îngreunat de mulți factori
Cafeneaua publică s-a desfășurat sub forma unor discuţii interactive, în cadrul cărora au fost abordate subiecte ce ţin de aspectele zilnice din viaţa oricărei persoane, inclusiv din viața persoanelor cu dizabilităţi psihosociale - dificultăţile pe care acestea le întâmpină în găsirea unei slujbe, reticența cu care se confruntă din partea comunității, imaginea demonizată a acestui grup în mentalul colectiv. Din păcate, pe lângă legislația greoaie și evoluția personală a capacității de muncă, accesul pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități psihosociale este influențat și de multe ori îngreunat de gradul scăzut de cunoaștere și de deschidere a angajatorilor români, fie ei privați sau instituții publice, față de persoanele cu invaliditate și cu handicap; beneficiile reduse pe care le primesc angajatorii persoanelor cu dizabilitate, comparativ cu alte state civilizate; nivelul salarial scăzut din România și, în cele mai multe cazuri, costurile tratamentului medicamentos obligă chiar și persoanele care devin apte de muncă să prefere încadrarea în continuare la o pensie de invaliditate pentru siguranța unui venit lunar stabil; numărul scăzut de unități protejate pentru persoanele cu handicap sau cu invaliditate. De-abia în ultimii ani au apărut și în România astfel de unități, dezvoltate în principal de organizații sociale și cu fonduri europene; numărul scăzut de centre comunitare (cum ar fi centrele comunitare de sănătate mintală, laboratoarele de sănătate mintală etc.).
Majoritatea are nevoie de psihoterapie și de consiliere
Totodată, în cadrul discuției au fost abordate subiecte precum situaţia actuală a spitalelor de psihiatrie din România şi modul în care acestea sprijină şi tratează cazurile persoanelor diagnosticate cu tulburări psihice. Numărul spitalelor este insuficient, acestea aflându-se, în unele cazuri, la sute de kilometri distanță de spațiul în care trăiesc persoanele care ar avea nevoie de ajutor. Și atunci cum să beneficieze de spitale? Apoi, mai există o problemă reală pe care mulți dintre foștii și actualii pacienți o expun: încălcarea unui drept fundamental al acestora, acela de a fi informați cu privire la tratamentul ce urmează să le fie aplicat, la personalul care îi va avea în grijă și la diagnosticul lor. Pe lângă unitățile sanitare specializate, se observă și o nevoie evidentă de servicii complementare pentru pacienți. Majoritatea are nevoie de psihoterapie, de consiliere în vederea reintegrării în societate sau de terapie ocupațională. Numai în București există între 20.000 și 40.000 de persoane cu dizabilități psihice, de ajutor specializat benficiind maximum 400 de persoane. Celelalte rămân la adăpostul familiilor, în spatele unor uși închise, izolate de societate.
Soluţii şi iniţiative: centre de adaptare, telefon de urgenţă
În discuția ce a avut loc în cadrul Cafenelei publice a fost introdusă și ideea ca persoanele cu dizabilitate psihosocială să aibă un reprezentant în Parlamentul României, precum au și persoanele de etnie romă, ajutându-le astfel să se organizeze mai bine.
S-a constatat necesitatea înființării unui serviciu de asistență ce ar putea funcționa ca o interfață între instituțiile anagajatoare și persoanele cu dizabilitate, precum și dezvoltarea unor centre de adaptare a persoanelor inactive la o viață activă. O altă idee utilă ar fi aceea a înființării unui număr de telefon de urgență pentru familiile beneficiarilor de servicii de sănătate mintală.
Dezbaterile au cuprins soluţii şi iniţiative viitoare privind implicarea şi integrarea în cadrul comunităţii a celor care suferă de tulburări psihice.