de Gabriela Niculescu

Cancer, un cuvânt care provoacă șoc, panică și o durere de nedescris. Cu atât mai mult dacă maladia afectează creierul unui copilaș care abia a împlinit 1 an de viață. Pentru micuții diagnosticați cu meduloblastom, locul de joacă este salonul de spital, iar fiecare zi în plus e un dar neprețuit. Grație tehnicilor medicale actuale, peste jumătate dintre pacienți supraviețuiesc cel puțin cinci ani de la momentul depistării tumorii, iar cei vindecați, foarte puțini, rămân cu sechele. Pentru a înțelege mai bine această boală, cel mai bun neurochirurg din Europa, academicianul profesor doctor Leon Dănăilă, supranumit „sculptorul de creiere”, a oferit răspunsuri unor întrebări fundamentale.

„Meduloblastomul, tumoarea cerebrală dezvoltată din celule nervoase”

- Ce este meduloblastomul?

- Este o tumoare cerebrală care se dezvoltă din celulele nervoase. De obicei, la copii se întâlnește și sub formă benignă și malignă. Ca tratament, intervenția chirurgicală este obligatorie. După aceea, dacă tumoarea este malignă se indică radioterapia și chimioterapia. La copii, din păcate, tumorile sunt în general maligne, se dezvoltă mai repede, dau recidive și pun probleme deosebite. Dar cu tehnicile moderne de astăzi se pot trata în condiții destul de bune.

- Cât de eficiente sunt aceste tehnici?

- Dacă este o tumoare benignă, starea copilului evoluează foarte bine, nu are nevoie de tratamente ajutătoare, dar dacă este malignă, trebuie să avem în vedere recidivele. Tumoarea malignă nu se poate scoate în totalitate, fiindcă trebuie să ai în vedere și funcționalitatea zonei în care s-a dezvoltat. Nu este totul să operezi, totul este să ai în vedere calitatea vieții. Copilul, după operație, trebuie să meargă, să vorbească, să fie conștient. Dacă păzim aceste zone - motorii, ale vorbirii, sensibilității, văzului, auzului - atunci este bine, deoarece partea din tumoare care rămâne poate fi tratată prin radioterapie și chimioterapie.

„Unii se vindecă și de holeră, și de ciumă. Puțini, dar se vindecă!”

- În afară de radioterapie și chimioterapie, a apărut o nouă formă de tratament - imunoterapia -, care ar învăța organismul să lupte singur cu celulele canceroase. În ce măsură funcționează și la noi și cât de eficientă este?

- Să faci organismul să lupte cu tumoarea este un fapt extraordinar, dar, din păcate, substanțele acestea imunoterapeutice sunt mai puțin accesibile la noi. Chiar și în restul țărilor nu există o experiență pe cazuistică largă ce ne poate convinge că această imunoterapie este bună și dă rezultate. Organismul are niște posibilități imunosupresoare asupra tumorilor, dar încă nu s-au determinat markerii respectivi. Am întâlnit bolnavi cu tumori maligne care au trăit o lungă perioadă. Un glioblastom, de exemplu, are durata de supraviețuire de 9, 10, maximum 12 luni, indiferent ce i-ai face. Dar am avut pacienți cu glioblastoame care au trăit ani buni. Au venit la control peste un an, peste doi, peste trei, peste cinci. Asta înseamnă că organismul are posibilități de a lupta cu aceste tumori. Organismul poate să lupte cu oricare boală. Unii se vindecă și de holeră, și de ciumă. Puțini dintre ei, dar se vindecă! Înseamnă că ei posedă un stoc imunologic foarte bun ce face față agresiunilor, indiferent dacă sunt infecțioase sau tumorale. Și eu am încercat prin interleukină să tratez unele tumori maligne. La unii a dat rezultate, la majoritatea însă, rezultatele nu au fost concludente în legătură cu această interleukină pe care am injectat-o la nivelul patului tumoral. Dar probabil că, de 15-20 de ani, tehnicile, posibilitățile imunologice au avansat. Trebuie făcute cercetări, și cercetările costă foarte mult.

„Încă nu se știe precis cauza acestei boli”

- Care sunt cauzele formării meduloblastomului?

- Încă nu se știe precis cauza acestui cancer, care este o altă viață. Este o celulă foarte rezistentă. Îi faci radioterapie, chimioterapie, mor celulele normale, dar celula canceroasă persistă, se divide și crește în continuare. Probabil sunt niște substanțe proteice la nivel molecular sau intramolecular care duc la dezvoltarea tumorii.

- Care sunt simptomele la copii ce îi face pe părinți să se alarmeze?

- Tulburări de mers, tulburări de echilibru, dureri de cap, pareză oculară, pareză auditivă, dureri faciale, vomă, depinde ce nerv afectează și încotro se dezvoltă. De obicei se dezvoltă în regiunea mediană și duce la blocarea circulației lichidului cefalorahidian și dă un sindrom de hipertensiune intracraniană.

- Subiectul acesta nu este unul întâmplător. Asociația „Salvează o inimă” a ajutat o fetiță de 1 an și câteva luni să fie operată în Germania de un meduloblastom de grad 4, iar copila trece acum prin procesul dureros și extrem de costisitor al chimioterapiei. Pot fi operați copiii cu această cumplită boală și la noi în țară?

- Da, sigur! Au venit la mine operați în Italia, Anglia, Germania și i-am reoperat. Cu radioterapie ulterioară și cu chimioterapie au mers mai bine.

„Momentul diagnosticului este foarte important”

- Cât de important este momentul diagnosticării și cum se pune diagnosticul?

- Momentul diagnosticului este foarte important. Dacă îl pui în evidență imediat, poți să tratezi și chirurgical. Dacă este extirpată în totalitate, această tumoare nu mai poate recidiva. Pe de altă parte, am primit un caz cu meduloblastom din Germania, unde cei de acolo nu știau ce să-i facă. A fost operat, dar a fost descoperit mai târziu și se dezvoltase foarte mult. Meduloblastomul se poate răspândi după operație la nivelul măduvei spinării, în emisferele cerebrale, și poate genera o mulțime de fenomene supraadăugate operației sau simptomatologiei inițiale.

- Aveți foarte mulți ani de profesie și consider just să vă întreb cum evaluați neurochirurgia românească la ora actuală?

- Este foarte bună neurochirurgia noastră. Și în România se pot face știință, tehnică operatorie foarte bună, cercetare, dar mai greu, pentru că nu finanțează nimeni. Eu singur m-am luptat, singur m-am dus în locuri străine și am avut diferite probleme de întâmpinat, pe care le-am rezolvat cu corectitudine și credință.

„Și în România se pot face știință, tehnică operatorie foarte bună, cercetare, dar mai greu, pentru că nu finanțează nimeni“

„Am iubit oamenii! Când iubeşti ceva, îţi dai şi viaţa pentru acel lucru“

- Sunteți unul dintre cei mai buni neurochirurgi ai lumii. Ați scris peste 40 de cărți și tratate, ați efectuat peste 40.000 de operații pe creier și aveți și o activitate de cercetare fantastică - toate fără o recompensă pe măsura eforturilor. Ce v-a determinat să mergeți înainte?

- Am iubit oamenii! Când iubești ceva, îți dai și viața pentru acel lucru. De aceea am scris și pe ușă: „Consultațiile sunt gratuite!” Nu iau de la nimeni niciun ban, nu fac avere. Sunt cel mai sărac medic din lume, dar cel mai bogat din punct de vedere spiritual. Pentru cercetare și pentru tot ce am făcut trebuie să faci niște sacrificii. Am sacrificat concedii, sfârșitul de săptămână, sărbătorile legale. Am citit, am scris, și așa am reușit să-mi anihilez oarecum temerea că sunt mai sărac din punct de vedere material.