de Cătălina Tăgârță
Consecințele mult-râvnitelor joburi moderne au început să apară de câțiva ani încoace, și, din păcate, nu sunt deloc puține: dureri de spate, tulburări de vedere, amețeli și migrene tot mai frecvente din cauza stresului sau... sindrom de tunel carpian. De diagnosticul din urmă, pompos ca denumire, cu siguranță mulți dintre dumneavoastră nici nu au auzit încă. Însă, dacă vă numărați printre cei care petrec mult timp pe scaun, în fața calculatorului, poate simptomele vi se vor părea familiare și e nevoie chiar să faceți o vizită medicului de familie sau direct unui neurolog, reumatolog, ortoped, medic de recuperare medicală.
Poate apărea la unul sau la ambele membre
Sindromul de tunel carpian este o afecţiune medicală ce se caracterizează prin compresiunea nervului median (unul dintre cei trei nervi importanţi de la nivelul membrului superior) la nivelul încheieturii mâinii, pe partea palmară, unde există o structură anatomică fibro-osoasă, numită tunel carpian. Simptomele sindromului de tunel carpian pot să apară la o singură mână sau la ambele, pot fi de intensitate uşoară sau moderată, dar cel mai frecvent durerea este severă.
La început, principalele semne ale unui sindrom de tunel carpian sunt furnicături și înţepături în degetele de la mână, cu excepţia degetului mic, îndeosebi noaptea. Ameliorarea simptomelor se poate obține dacă scuturați mâna sau dacă o lăsați să atârne pe lângă pat. O greșeală frecvent întâlnită la pacienți este că noaptea au tendinţa de a îndoi încheietura mâinii şi de a comprima suplimentar nervul median. În unele cazuri pot apărea dureri care variază de la uşoare la sfâşietoare, slăbiciune musculară şi chiar atrofierea muşchilor de la acest nivel - manifestări prezente atât ziua, cât şi noaptea.
De la amorțeli, la dureri frecvente
Adesea, simptomele (care includ amorţeli localizate la nivelul mâinii, dureri ocazionale sau permanente care se accentuează pe măsură ce este folosită mâna, dificultăţi la folosirea unor obiecte obişnuite precum pieptene, furculiţă, obiecte de scris, atrofierea musculaturii de la nivelul mâinii) îndreaptă pacientul către medic, care-i recomandă acestuia investigaţii suplimentare paraclinice pentru aflarea cauzei sindromului de tunel carpian, diagnosticul fiind sugerat, de cele mai multe ori, doar de datele clinice. Totuși, pentru siguranță, medicul face anamneză şi teste electrofiziologice (electromiogramă şi viteză de conducere nervoasă). Alte investigaţii necesare sunt: radiografiile - indicate pentru traumatisme osoase, fracturi, modificări de artroză sau excrescenţe osoase; ultrasonografia (ecografiile); rezonanţa magnetică - pentru evidenţierea eventualelor tumori, edeme locale, probleme de circulaţie şi îngustări de tunel carpian. De asemenea, foarte utile sunt şi analizele de laborator. Însă, pentru un diagnostic corect, sunt necesare date clinice şi paraclinice corelate corespunzător.
Se recomandă fiziokinetoterapie
În funcție de gravitatea fiecărui caz, opţiunile terapeutice sunt variate şi se pot combina. Spre exemplu, dacă simptomele sunt uşoare, sunt suficiente recomandările de tratament corect, de modificare a activităţilor zilnice, de protejare a articulaţiei mâinii, de folosire a ortezelor pentru încheietura mâinii, și se pot administra antiinflamatoare pentru reducerea inflamaţiei şi a durerii, dar și analgezice. În plus, indiferent de stadiul bolii, foarte util este tratamentul fiziokinetic.
La tratamentul chirurgical, de decompresie a nervului median, se apelează doar dacă simptomele nu se ameliorează după câteva luni de tratament medicamentos şi fiziokinetic, dacă semnele sunt severe şi afectează calitatea vieţii pacientului sau dacă datele paraclinice arată o lezare avansată a nervului median. Însă e bine de știut că există și tratamente alternative şi complementare care pot fi utile pacientului, precum acupunctura, magnetoterapia, chiropractica.
Feriți-vă de frig!
Atenție! Odată diagnosticați, dacă nu respectați tratamentul, boala se poate agrava, ajungându-se până la dificultăţi în folosirea mâinii și la apariţia atrofiei muşchilor degetelor unu-patru, sechelele rămânând definitive. Medicul curant vă va sfătui să nu suprasolicitați mâinile, să mențineți greutatea corporală corespunzătoare, să evitați fumatul, să realizați exerciţii fizice care să ajute flexibilitatea mâinii. De asemenea, evitați activităţile care creează disconfort local, evitați aportul de sare care favorizează apariţia edemelor, feriți-vă de frig şi folosiți orteze de încheietură.
Arnica are proprietăți antiinflamatoare
Puteți apela și la remediile naturiste. De două ori pe zi, frecați încheieturile mâinii cu un unguent care conține arnică. Acest tratament, renumit pentru proprietățile sale antiinflamatoare, ajută la calmarea durerilor. Tamponați interiorul fiecărei încheieturi a mâinii cu aproximativ un sfert de linguriță cu unguent, apoi masați zona cu degetul mare. Repetați în fiecare dimineață și seară, până ce dispar simptomele. Luați o lingură cu ulei de semințe de in în fiecare zi, timp de două săptămâni. Acesta este extrem de bogat în acizi grași Omega 3, care reduc inflamația.
Fumatul, factor de mare risc
Sindromul de tunel carpian poate să apară din cauza unor caracteristici anatomice specifice fiecărui om: un tunel carpian poate fi nativ foarte îngust, dar cel mai important factor de risc rămâne profesia. Cei mai expuşi sunt cei care realizează mişcări bruşte şi frecvente din articulaţia mâinilor, cei care lucrează mult la calculator, cei care lucrează în poziţii dificile sau cei care trebuie să ţină diverse greutăţi în mână. Iată care sunt principalii factori de risc ai bolii, pe care trebuie să îi evitați sau să-i țineți sub tratament corespunzător (după caz): utilizarea excesivă a încheieturii pumnului, boli care afectează ţesutul conjunc- tiv, care determină inflamația şi tumefacția articulaţiilor (poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, obezitatea), traumatisme osoase, tumori apărute la acest nivel, înaintare în vârstă, diverse afecţiuni endocrine (precum hipotiroidismul şi acromegalia), boli care determină diverse depozite la nivelul articu- laţiilor (amiloidoză şi mucopolizaharidoze), acumulare de lichid în interiorul tunelului carpian, fumat.