de Gabriela Niculescu
Dacă sunteţi însărcinată sau vă pregătiţi să aveţi un copil, virusul Zika este probabil una dintre grijile care vă frământă. Virusul transmis de ţânţarul tigru îngrijorează viitoarele mame din lumea întreagă, iar consecinţele devastatoare nu ar trebui să fie deloc de ignorat. Doctor Silviu Iștoc (foto), medic specialist în obstetrică-ginecologie la Spitalul Medicover, în cadrul Departamentului de Medicină Materno-Fetală şi Chirurgie Ginecologică Minim Invazivă, și la Centrul Medical Provita, vă spune tot ce trebuie să ştiţi despre acest virus.
„Microcefalia este asociată cu retard mintal şi convulsii”
- Ce este virusul Zika?
- Virusul este transmis direct prin ţânţarii Aedes, acelaşi tip de ţânţari care provoacă şi febra galbenă. Numele vine de la Pădurea Zika din Uganda, unde au fost găsite primele maimuţe infectate în 1947. Virusul a apărut în America de Sud, Brazilia fiind cea mai afectată ţară, cu mii de copii născuţi cu microcefalie.
- De ce este periculos?
- Pentru cei infectaţi cu virusul Zika, simptomele nu sunt foarte puternice. Însă, pentru femeile însărcinate efectele pot fi devastatoare şi includ chiar şi pierdea sarcinii sau naşterea copilului cu dimensiuni anormal de mici ale craniului, boală cunoscută drept microcefalie, şi anomalii ale dezvoltării cerebrale la fetuşi şi nou-născuţi de mame care fuseseră însărcinate în momentul epidemiilor de Zika. Microcefalia este asociată cu retard mintal şi convulsii, şi în unele cazuri poate fi fatală. Deoarece virusul Zika a fost asociat cu un risc crescut pentru fetus, se presupune că efectele sunt într-adevăr cauzate de virus. Dar încă există multe necunoscute - inclusiv cât de mult aceste infecţii sunt transmise la fetus sau dacă anumiţi fetuşi sunt infectaţi, dar nu dezvoltă microencefalie, cât de des apare pierderea sarcinii în cazul femeilor infectate cu Zika. Deşi virusul rămâne în sângele persoanei infectate de la câteva zile până la o săptămână, nu există o dovadă clară care să sugereze riscuri pentru sarcinile viitoare.
„A fost detectat în ţesutul fetal, lichidul amniotic, placentă şi laptele matern”
- Cum se transmite virusul Zika?
- Zika se transmite în general prin intermediul înţepăturii de ţânţar infectat. Atunci când un ţânţar intră în contact cu o persoană infectată, insecta se infectează şi ea şi devine purtătoare. Au fost însă confirmate şi cazuri de transmitere pe cale sexuală, ca şi prin transfuzii de sânge. În fiecare caz confirmat până acum, un bărbat care a călătorit în regiunile afectate de Zika a transmis virusul către parteneră, însă nu se ştie dacă femeia poate transmite virusul bărbatului. Virusul Zika poate fi transmis, de asemenea, de la mamă la copil în timpul sarcinii şi naşterii, prin placentă, dar, conform Colegiului American de Obstetrică şi Ginecologie, nu există studii clinice care să măsoare riscul fetusului dacă mama este infectată. Virusul Zika a fost detectat în ţesutul fetal, lichidul amniotic şi în placentă, şi urme ale virusului au fost găsite şi în laptele matern, dar, din moment ce cantitatea e foarte mică, este foarte puţin probabil să reprezinte o ameninţare.
- Care sunt simptomele virusului Zika?
- În majoritatea cazurilor (70%-80%), infecţia trece neobservată. Când se manifestă, simptomele sunt de tip gripal (febră, dureri de cap), cu erupţii cutanate. Infecţia cu virusul Zika se poate manifesta şi printr-o conjunctivită sau o durere în spatele ochilor, precum şi prin edeme pe mâini sau pe picioare. Simptomele pot dura de la câteva zile la o săptămână. În momentul de faţă nu se ştie dacă femeile însărcinate sunt mai predispuse la boală sau nu. Deocamdată nu există niciun tratament specific.
„Întrucât reacţionează şi la contactul cu alte virusuri, este posibil ca testul să iasă pozitiv”
- Cum ne testăm pentru depistarea acestui virus?
- Virusul Zika se poate detecta din sânge, lichid amniotic sau din urină, iar rezultatele se obţin în câteva ore. Întrucât reacţionează şi la contactul cu alte virusuri, este posibil ca testul să iasă pozitiv, dar, de fapt, să nu existe o infecţie cu Zika. De aceea testarea ar trebui realizată doar de persoanele care au fost expuse şi au simptome. Femeile însărcinate care au fost în zonele expuse la virusul Zika ar trebui să se testeze între două şi 12 săptămâni după ce s-au întors sau imediat ce apar simptomele. Chiar şi femeile aflate în perioada prenatală ar trebui testate, iar apoi la mijlocul celui de-al doilea trimestru. Chiar dacă nu apar simptome, fetusul ar trebui examinat, iar acest lucru se face prin ecografie. Dacă apar probleme la ecografie, amniocenteza ar trebui să fie următorul pas.
„Daţi cu spray contra ţânţarilor şi trataţi hainele cu permetrină“
- Cum reducem riscurile contaminării cu acest virus?
- Se recomandă o atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţiile sexuale cu un partener care a vizitat regiunile afectate de Zika. Cuplurile ar trebui să folosească metode de protecţie în timpului oricărui tip de relaţie sexuală, pentru a minimiza riscul transmisiilor sau să menţină abstinenţa în perioada sarcinii. Nu este clar cât timp ar trebui să utilizeze bărbaţii metode de protecţie, deoarece retenţia în spermă a virusului nu este clară. Ca reguli generale pentru reducerea riscurilor, iată ce ar trebui să faceţi: să purtaţi bluze cu mânecă lungă şi pantaloni lungi; să folosiţi spray contra ţânţarilor special pentru gravide, care conţine DEET, un ingredient activ. Trebuie să ştiţi că, dacă folosiţi spray cu factor de protecţie, spray-ul de ţânţari se utilizează la final. Puteţi trata hainele cu permetrină, un tip de insecticid sigur. Acesta nu se aplică direct pe piele, ci doar pe haine; staţi cât mai mult înăuntru, în camere cu aer condiţionat şi plase de ţânţari; iar femeile însărcinate (indiferent de trimestru), dar şi cele care au în plan conceperea unui copil trebuie să discute cu doctorul lor înainte de a călători în zonele afectate şi cel mai bine ar fi să amâne astfel de vizite.