de Cătălina Tăgârță
Sunteți obosiți, prezentați cefalee și febră, sensibilitate la lumină, probleme cu stomacul, iar o durere intensă, resimţită ca o arsură sau ca o înţepătură, își face apariția? Grăbiți-vă să vă prezentați la medic, fiindcă aceste simptome pot precede apariţia erupţiei în caz de zona zoster. Din nefericire, cei mai mulți români se tratează singuri și ajung la medic când este deja prea târziu, când boala devine contagioasă și greu de suportat, iar tratamentul care se impune în această fază este deja mult mai agresiv.
Petele apar de obicei în zona brâului
Din cauza simptomelor diverse, comune multor boli, în prima fază diagnosticul poate fi greșit cu ușurință, zona zoster fiind confundată cu apendicita sau pleurita. În momentul în care apar însă durerile la atingere și semnele vizibile pe piele, lucrurile sunt clare. Erupţia este delimitată la o arie cutanată, iniţial apar nişte pete roşii, care se transformă ulterior în vezicule. Conţinutul acestora se tulbură, apoi se usucă, transformându-se în cruste. Bubițele persistă 10-14 zile, apoi se desprind, lăsând o depigmentare centrală şi o hiperpigmentare periferică, dar până la vindecarea completă poate dura chiar și o lună, iar la vârstnici și mai mult de atât, existând cazuri în care determină și tulburări psihice. De obicei, petele apar pe o singură parte a corpului, pe stânga sau dreapta toracelui, dar pot apărea și la nivel cervical, abdominal sau în zona membrelor. De fapt, apariţia urticariei este cea care a dat numele afecţiunii, „zoster” însemnând brâu în limba greacă.
Virusul, în stare latentă în organism pentru totdeauna
Zona zoster apare la persoanele care au avut deja varicelă. După vindecarea de varicelă, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a împiedica o recidivă, dar insuficient pentru a suprima persistenţa virusului în ganglioni sau în rădăcinile nervoase. Așa că el rămâne în organism în stare latentă pentru toată viața. Iar în condiţiile scăderii imunităţii (stres, efort fizic mare, intercurenţe respiratorii, traumatism), infecţia se poate reactiva, realizând un tablou de herpes zoster. Acest proces se întâmplă la aproximativ 20% dintre foştii bolnavi de varicelă.
Boala este infectocontagioasă
Așadar, zona zoster reprezintă o reactivare a unei infecţii latente cu virus varicelo-zosterian (şi nu o reinfecție). Fiind determinată de virusul varicelo-zosterian, acelaşi care provoacă varicela, boala este infectocontagioasă. Chiar dacă medicul omite să vă spună acest lucru, evitați să luați contact cu bătrâni, copii, gravide sau cu persoane bolnave - care de obicei au imunitatea scăzută, întrucât puteți declanşa o epidemie de varicelă. În schimb, când vine vorba chiar despre zona zoster, frecvenţa bolii este mai mare la adulţi şi la bătrâni (90%), iar la copii apare foarte rar (5% din totalul cazurilor).
Netratată, poate duce la pareze intestinale
Neprezentarea de urgență la medic poate duce la complicații, care pot fi locale (suprainfectare bacteriană) sau sistemice - pneumonie zosteriană, laringotraheită, manifestări digestive (colici, pareze intestinale, sindrom pseudoocluziv), encefalite.
Prognosticul în ceea ce priveşte vindecarea este favorabil la adulți și la copii. Persoanele în vârstă pot rămâne timp îndelungat cu dureri supărătoare, iar cele cu rezistenţă scăzută (neoplasme, corticoterapie) pot face herpes diseminat. Recidivele sunt rare.
Infecțiile, prevenite cu antiseptice locale
Tratamentul zonei zoster este simptomatic. Pentru calmarea durerilor sunt recomandate antiinflamatoare și vitamine din grupul B. Antiviralele, precum Aciclovir, deşi nu vindecă, pot stopa evoluţia bolii, iar analgezicele şi corticoterapia sunt folosite pentru diminuarea durerii şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, în special pacienţilor cu dureri intense.
Prevenirea suprainfecţiilor bacteriene se face cu soluţii mentolate și antiseptice locale. Pacienţii trebuie ţinuţi în repaus şi izolaţi pentru primele șapte zile de boală. În plus, se recomandă o dietă sănătoasă, vitaminizantă, iar dacă zona afectată este cea a ochilor, tratamentul este stabilit numai de medicul oftalmolog. La majoritatea bolnavilor se observă doar un singur episod de zona zoster de-a lungul vieţii, cu toate acestea pot exista cazuri de recurență chiar de trei ori.
Predispoziție la Stafilococul auriu
Studiile au demonstrat că aproximativ 13% dintre persoanele diagnosticate cu zona zoster, având vârsta peste 60 de ani, dezvoltă nevralgii. Baza fiziopatologică a acestei complicaţii este reprezentată de nervii distruşi de virus, ce continuă să trimită semnale exagerate şi eronate de durere de la receptorii de pe piele către creier. O altă complicaţie des întâlnită este suprainfectarea veziculelor cu diverşi agenţi patogeni, cum ar fi Stafilococul auriu sau, mai rar, Streptococul de grup A beta-hemolitic. De aceea, medicul poate prescrie creme dezinfectante, antivirale sau antimicrobiene.
În cazuri rare, pacienţii pot dezvolta diverse afectări ale viscerelor, cum ar fi pneumonii, hepatite, meningite sau paralizii ale nervilor periferici, afecţiune cunoscută ca zona zoster diseminată, cu potenţial letal.
Aplicaţi comprese înmuiate în decocturi calde
Pentru reducerea mâncărimilor aplicaţi pe zona afectată ulei de cocos sau de măsline în care aţi adăugat câteva picături de ulei de mentă sau eucalipt. Puneţi timp de 20 de minute comprese înmuiate în decocturi calde de pelin, busuioc şi muşeţel. Acestea usucă mai rapid veziculele şi îndepărtează scuamele, reducând riscul unei infecţii bacteriene, precum şi durerea. O altă metodă de a scăpa de disconfort este aceea de a tampona zona cu o soluţie obţinută prin combinarea unei părţi de oţet de mere cu patru părţi de apă. Sau tamponaţi cu miere, soluţie de bicarbonat de sodiu, suc natural de pere şi câteva picături de apă oxigenată.