de Andrei Dicu
În ultimii ani, alături de încălzirea globală, o altă problemă de maximă importanţă îi înspăimântă pe savanţii planetei. Este vorba despre lipsa hranei, o chestiune delicată, care, în ciuda progreselor industriale şi a avalanşei produselor tip „bio”, s-a acutizat. Salvarea ar putea apărea însă exact de unde ne aşteptăm mai puţin, iar ultimele descoperiri stau mărturie.
Fără gluten, dar bogat în vitamine şi în minerale
Într-un studiu publicat anul trecut de „New York Times”, specialiştii americani estimau că, din pricina creşterii semnificative a populaţiei în zonele defavorizate (Asia, Africa, ţările arabe), în anul 2025 Pământul îşi va epuiza rezervele de hrană. Există totuşi soluţii de supravieţuire, deşi savanţii recunosc la unison că problema hranei populaţiei este una extrem de stringentă. Dacă lumea civilizată aruncă mii de tone de mâncare într-un an, oamenii din ţările sărace mor din pricina malnutriţiei. Însă, se pare că această situaţie delicată va putea fi rezolvată după ce oamenii de ştiinţă au descoperit un fruct-minune, care ar putea rezolva sau măcar diminua problema foametei. Este vorba de- spre fructul arborelui de pâine, care, sub denumirea sa latină „Artocarpus Altilis”, este foarte consumat în insulele din Pacific. Nutriţioniştii zilelor noastre sunt convinşi că fructul, care face parte din familia Moraceae şi care provine tocmai din Oceania, poate deveni, în curând, un aliment care se va dovedi capabil să hrănească întreaga lume, punând astfel capăt crizei de alimente. Fructul arborelui de pâine este bogat în vitamine şi în minerale şi nu conţine gluten. În schimb, este o sursă bogată de proteine şi de carbohidraţi.
Un singur exemplar poate sătura o familie de cinci persoane
Potrivit Ministerului Agriculturii din SUA, 220 de grame din acest fruct conţin 1,070 miligrame de potasiu, 60 de grame de carbohidraţi şi 2,4 grame proteine. Astfel, un fruct întreg, care are aproximativ trei kilograme, poate asigura o masă săţioasă unei familii de cinci persoane. Fructul poate rezolva şi problema malnutriţiei copiilor din ţările sărace, pentru că asigură necesarul de fibre, de proteine şi de energie. În acelaşi timp, scade nivelul de colesterol şi de trigliceride, reducând astfel, substanţial, riscul apariţiei bolilor cardiace. În Polinezia există deja tradiţia ca o persoană să planteze câte un arbore de pâine la fiecare naştere a unui copil în trib, pentru că fructele pomului vor asigura hrana copilului pentru toată viaţa.
Doar 540.000 de dolari pentru 2.700 de pomi
Un arbore de acest tip poate produce într-un sezon peste 200 de kilograme de fructe, iar cercetătorii de la Hawaii’s National Tropical Botanical Garden şi organizaţia caritabilă Alliance to End Hunger doresc să distribuie acest arbore la scară largă, pentru a fi plantat în statele care au probleme cu rezervele de hrană, cum ar fi India, Irak, Pakistan şi chiar o serie de ţări din fosta Uniune Sovietică. Cercetătorii vor să afle acum ce tip de arbore de pâine poate fi adaptat la anumite condiţii de mediu. În prezent, fundaţia „The Trees That Feed” plantează aceşti copaci în Haiti, estimându-se că, până la începutul anului 2016, au fost aduşi aproximativ 2.700 de arbuşti. Celebrul nutriţionist american Robert Young a estimat că: „Încă din 2017 se va putea vedea, cu exactitate, dacă proiectul este sustenabil”. Pentru plantarea celor 2.700 de pomi a fost necesară o sumă de doar 200 de dolari per arbust, aşadar, un total de 540.000 de dolari, o nimica toată la scară naţională.
Seminţele se consumă fierte, pasate şi prăjite
La maturitate, Artocarpus Altilis are gustul şi consistenţa pâinii abia scoase din cuptor şi se poate consuma copt, fiert, prăjit sau fript. Seminţele din interiorul fructului sunt şi ele valorificate la maximum. Fierte şi pasate sau doar prăjite, se pot servi cu sare înainte de masă, pe post de aperitiv. Fructul de pâine poate fi pus la uscat, apoi pisat şi făcut făină. Locuitorii de la tropice preferă acest praf alb făinii din cereale. Inclusiv florile copacului sunt folosite, mai ales de persoanele care acuză probleme dentare serioase. Bucătarii de la tropice îşi încurajează clienţii să guste din preparatele obţinute din fructele de pâine. Totuşi, încercarea de a-şi promova mâncărurile dă, de multe ori, rateuri, pentru că, aşa cum mărturisesc localnicii, ele nu sunt neapărat gustoase, dar sunt foarte sănătoase.
Legenda micuţei Mora care şi-a hrănit tot satul
Supranumit în Oceania „mama pădurii”, arborele de pâine este veşnic verde, iar în credinţele străvechi ale băştinaşilor era considerat esenţa vieţii. Legenda spune că, în urmă cu sute de ani, în satul Ngiwal de pe Insula Palau, situată în Oceanul Pacific, trăia o fetiţă pe nume Mora. Viaţa băştinaşilor era foarte grea, deoarece pământul era atât de neroditor, încât nici măcar buruieni nu creşteau pe el. Pentru a se hrăni, sătenii prindeau peşte cu plasele şi cu suliţele, iar Mora muncea alături de părinţii săi. Într-o bună zi ea a înotat până la o insulă mică unde nu locuia nimeni. În mijlocul junglei de nepătruns Mora a descoperit un copac neobişnuit. Frunzele acelui pom erau verzi precum oceanul, străluceau ca razele soarelui, iar ramurile lui erau pline de flori neobişnuite. Fetiţa a rupt o floare şi, spre surprinderea sa, a văzut cum un peştişor a sărit din ramura pomului şi i se zbătea în palmă. Apoi, a mai rupt o floare şi un alt peştişor a apărut. Mora a privit copacul înalt, cu puzderia de flori, amintindu-şi de satul său, unde oamenii răbdau de foame pentru că nu în fiecare zi izbuteau să prindă destui peşti. Atunci s-a întors la tatăl său şi, după ce a reuşit să-l convingă să o însoţească pe insulă, a adus cu sine arborele, pe care l-a replantat acasă. Din acel moment, micuţa Mora a fost considerată salvatoarea tribului său...
William Bligh şi Sir Joseph Banks au dat lovitura în Anglia
Iată însă cum a ajuns acest arbore-minune în Europa. La 28 aprilie 1789, nava britanică Bounty, de 215 tone, condusă de căpitanul William Bligh, a ridicat ancora, pornind spre Oceania. Ajuns la destinaţie, Bligh a urcat la bord un grup de „pasageri” cu totul neobişnuiţi, mai exact, aproximativ 1.000 de puieţi de arbore de pâine. Aceste plante, puse în ghivece, promiteau că-şi vor plăti călătoria cu fructele aurii şi hrănitoare pe care aveau să le facă odată stabilite în noul lor cămin, coloniile britanice din Insulele Antile. De fapt, proiectul a fost iniţiat la sfatul dat de Sir Joseph Banks guvernului britanic, un om de afaceri care avea urgentă nevoie de o nouă sursă de hrană pentru sclavii de pe plantaţiile de trestie de zahăr. Banks, care era consilier la Kew Botanical Gardens din Londra, fusese cu ceva timp înainte botanist pe vasul legendarului căpitan James Cook, în expediţia acestuia în Pacific. Astfel a aflat despre proprietăţile miraculoase ale arborelui, iar faptul că i-a convins pe oficialii guvernului britanic să autorizeze noua expediţie a fost un real succes.