de Monica Beleneş
Activitatea medicală are rolul de a proteja și de a îmbunătăţi starea de sănătate și de a salva vieți. Dar ce se întâmplă cu deșeurile generate de procedurile medicale? Conform Organizației Mon- diale a Sănătăţii, din totalul cantității de deșeuri, aproximativ 85% sunt deșeuri generale, nepericuloase, comparabile cu deșeurile menajere. Restul de 15% este considerat însă un material periculos, care poate fi infecțios, toxic sau radioactiv și trebuie eliminat urmând proceduri foarte stricte. Deșeurile medicale conțin microorganisme potențial dăunătoare, care pot infecta pacienții din spital, personalul medical și publicul larg. De aceea, Cosmin Mănăilă (medalion), director de reglementări Stericycle România, ne va explica pe larg ce sunt deșeurile medicale și de ce trebuie acordată o importanţă foarte mare colectării și eliminării corecte a acestora.
„Pot fi periculoase sau nepericuloase”
- Domnule Cosmin Mănăilă, ce sunt deșeurile medicale?
- Deșeurile medicale sau clinice, cum sunt generic denumite, cuprind deșeurile având caracter potențial infecțios, generate în urma unui act medical. Acestea pot fi de natură periculoasă sau nepericuloasă.
- Deoarece ați spus că sunt de două feluri, ne puteți explica și ce intră în fiecare categorie?
- Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în categoria deșeurilor medicale periculoase sunt încadrate următoarele: deșeurile înţepătoare-tăietoare precum ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, de unică folosinţă, neîntrebuinţată sau cu termen de expirare depășit, care au intrat în contact cu material potențial infecțios, inclusiv recipientele care au conținut vaccinuri. Deșeurile anatomopatologice constând în fragmente din organe și organe umane, părți anatomice, lichide organice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstetrică (fetuși, placente etc.), părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, recipiente pentru sânge etc. Deșeurile infecțioase, respectiv deșeurile care conțin sau au venit în contact cu sânge ori cu alte fluide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți și/sau toxinele microorganismelor, perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au conținut sânge sau alte fluide biologice, câmpuri operatorii, mănuși, sonde și alte ma- teriale de unică folosinţă, comprese, pansamente și alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite, scutece care provin de la pacienți internați în unități sanitare cu specific de boli infecțioase sau în secții de boli infecțioase ale unităților sanitare, cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și de experimentare. Acizi, baze, solvenți halogenați, alte tipuri de solvenți, produse chimice organice și anorganice, inclusiv produse reziduale generate în cursul diagnosticului de laborator, soluții fixatoare sau de developare, produse concentrate utilizate în serviciile de dezinfecție și curăţenie, soluții de formaldehidă, parafină, medicamente etc. Medicamente citotoxice și citostatice și deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice.
„Eliminarea și ambalarea se fac în mod controlat”
- Lista pentru deșeurile periculoase este destul de lungă. Atunci cum arată cea pentru cele nepericuloase?
- Printre deșeurile generate de sistemul sanitar există și o serie de deșeuri nepericuloase, exceptând deșeurile menajere. În această categorie sunt incluse: aparate gipsate, lenjerie și îmbrăcăminte necontaminate, scutece de unică folosinţă provenite de la copii sau de la persoane vârstnice; chimicale precum substanțele dezin- fectante; medicamente nepericuloase (altele decât citotoxice/citostatice). Deși aceste deșeuri sunt considerate nepericuloase, eliminarea lor trebuie făcută în mod controlat, respectându-se prevederi legale foarte stricte.
- Ce se întâmplă cu deșeurile medicale, după ce sunt generate?
- Personalul desemnat să gestioneze deșeurile medicale periculoase are obligația de a colecta separat deșeurile rezultate din activitățile medicale, în funcție de tipul și de natura deșeului, precum și de a nu amesteca diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase. Scopul este nu doar de a facilita tratarea și eliminarea specifice, ci și de a asigura protecția personalului care manipulează recipientele și ambalajele colectoare. După ambalare, următorul pas îl reprezintă procesarea și eliminarea deșeurilor. Conform legii, eliminarea tuturor tipurilor de deșeuri medicale se face fie prin sterilizare, fie prin incinerare la temperaturi cuprinse între 850 și 1.100 de grade Celsius.
Sterilizare versus incinerare
- Când se utilizează sterilizarea și ce emite un sterilizator?
- Sterilizarea este una dintre tehnologiile alternative incinerării, recomandată și utilizată la nivel mondial ca soluție pentru tratarea deșeurilor medicale infecțioase. Neutralizarea prin sterilizare termică utilizează căldura umedă (aburul saturat) pentru decontaminarea deșeurilor medicale periculoase, aceasta realizându-se fără modificări chimice și fizice și, implicit, fără eliminare de noxe poluante în mediul înconjurător.
- Care sunt avantajele incinerării?
- Incinerarea este singura metodă permisă în Uniunea Europeană pentru eliminarea deșeurilor anatomopatologice și a substanțelor cu regim special (citotoxice/citostatice). Sistemele automate de filtrare, neutralizare și monitorizare a gazelor cu care sunt dotate instalațiile moderne de incinerare previn poluarea. De asemenea, incinerarea previne posibila contaminare a pânzei de apă freatică. În București există un singur incinerator de deșeuri medicale periculoase, care deservește peste 30 de unități medicale din București și din zonele limitrofe.
- Ce emite și ce nu emite un incinerator?
- În urma incinerării, substanțele rezultate ca emisii sunt exclusiv sub formă oxidată (monoxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi, acid clorhidric, carbon organic și acid fluorhidric). Valorile maximale sunt foarte strict reglementate de legislația naţională și europeană în vigoare, fiind vorba despre cantităţi foarte mici, de ordinul miligramelor/m3. Pentru înțelegerea nivelului de emisii în aer este foarte rele- vantă o comparație: un incinerator emite într-un an cât două camioane cu remorcă. În plus, este important de subliniat că un incinerator de deșeuri nu emite niciodată, în nicio circumstanţă, hidrogen sulfurat sau amoniac.