de Valeria Roman şi Adrian Barna
Nu sunt deloc puține femeile care vor să dea un plus de autenticitate ținutelor purtând pantofi cu vârf ascuțit și cu toc cui. Studiile arată că 74% dintre domnișoarele și doamnele care au vârste cuprinse între 16 şi 45 de ani optează pentru tocuri în mod obişnuit, 20% poartă tocuri ocazional şi doar 6% nu le agreează. Statisticile nu fac altceva decât să îngrijoreze medicii ortopezi, care ne-au explicat pericolele la care este expus întregul corp atunci când alegem o pereche de pantofi cu toc. A devenit o certitudine faptul că organismul încearcă să compenseze echilibrul, adaptează coloana şi articulaţiile la o poziţie corespunzătoare, dar acest lucru se traduce prin adevărate probleme de sănătate. Cum ar trebui să ne alegem tocurile şi cât de des să le purtăm, am aflat de la doctor Tarek Nazer, medic specialist ortopedie și traumatologie la Clinica Masaya din București.
Pot da naştere la unghii încarnate, bătături
Primele care au de suferit sunt picioarele. Ele au rolul de arc amortizor al corpului, unde se distribuie greutatea. Cu cât tocul este mai înalt, cu atât impactul este mai grav. Un toc de 10 centimetri creşte presiunea pe partea anterioară a piciorului, la nivelul degetelor, cu aproximativ 30%-40% faţă de normal, ceea ce favorizează apariţia de unghii încarnate, bătături, monturi, dureri şi alte afecţiuni în zona respectivă.
În timp, acest obicei duce la scăderea forţei musculare
Nici gleznele sau gambele nu se simt prea confortabil. Când o femeie poartă tocuri, gleznele sunt forțate, adică sunt puse în hiperextensie, ceea ce restricţionează circulaţia naturală a sângelui şi scurtează tendoanele, mai ales tendonul lui Ahile. În timp, acest obicei duce la scăderea forţei musculare. Mişcarea limitată a muşchilor gambei în timpul mersului reduce circulaţia sângelui, favorizând apariţia varicelor şi a trombozelor venoase. Purtarea tocurilor pune un stres și pe zonele anterioare ale genunchiului şi favorizează apariţia gonartrozei, prin supraîncărcarea zonelor portante anterioare ale articulației. Genunchiul este considerat al doilea amortizor al membrului inferior, fiind cea mai mare articulaţie a corpului.
Accentuează scolioza
O altă problemă de sănătate este coxartroza. Această afecțiune apare şi din cauza tocurilor. Pentru a avea echilibru pe tocuri, şoldurile și pieptul sunt împinse în faţă, iar fesele, în spate, ceea ce suprasolicită muşchii, favorizând apariţia coxartrozei. Nu în ultimul rând, specialiștii trag un semnal de alarmă și avertizează asupra problemelor coloanei. În cazul purtării tocurilor în mod obişnuit şi pentru perioade lungi, poziţia de compensare a coloanei duce treptat la dureri cronice, accentuarea scoliozei şi la apariţia herniilor de disc.
Monturile dispar prin operație în 20 de minute
Una dintre problemele cel mai frecvente cu care se confruntă doamnele sunt monturile sau hallux valgus. Acestea reprezintă o diformitate a degetului mare de la picior denumit haluce şi apare atunci când deviază metatarsul în exterior, ajungând să fie proeminent. Astfel, vârful degetului mare se duce spre celelalte degete, ceea ce este extrem de dureros, pe lângă faptul că e inestetic. Montul este o afecţiune des întâlnită mai ales la femeile elegante, care poartă tocuri, deoarece încălţămintea ascuţită în vârf este un factor favorizant. Studiile au arătat că încălţămintea strâmtă şi cu toc nu este un factor declanşator al monturilor, însă, cu siguranţă, ajută la agravarea şi la accentuarea dezvoltării lor. Alți factori favorizanți sunt obezitatea, diabetul zaharat, reumatismul articular, istoricul familial de monturi şi piciorul plat.
Tratamentul poate ameliora durerile
O soluție pentru diminuarea efectelor sunt purtarea de orteze şi efectuarea unor exerciţii speciale. Acestea sunt remedii bune pentru a încetini procesul de dezvoltare a monturilor în stadiile incipiente, iar tratamentul chirurgical se aplică numai în cazul stadiilor avansate, însoţite de dureri şi de disconfort. Operaţia de monturi are în vedere realinierea degetului mare şi este singurul tratament care dă rezultate în cazul acestei afecţiuni prin realinierea osului în planul anatomic, însă, atunci când se folosesc metode moderne minim invazive, rezultatele sunt foarte bune, fără riscul de reapariţie şi fără o perioadă grea de recuperare sau de imobilizare. „Tratamentul în stadiile incipiente poate fi unul ortopedic, prin reducerea stresului asupra halucelui cu schimbarea încălţămintei înguste cu una largă şi comodă, purtarea de orteze în timpul nopţii şi îndepărtătoare între degete, susţinute de tratamente antiinflamatoare locale şi orale pentru a ajuta la reducerea durerii şi a inflamaţiei locale. Toate aceste metode pot întârzia, dar nu pot opri evoluţia monturilor”, ne-a explicat doctor Tarek Nazer, medic ortoped.
Intervenția constă în două mici incizii
Atunci când avem de-a face cu un caz mai grav se impune tratament chirurgical. În momentul de faţă există mai mult de zece tehnici chirurgicale pentru a scăpa de monturi. „Medicul decide ce tehnică foloseşte, în funcţie de gradul de deviere şi de unghiurile intermetatarsiene şi metatarsofalangiene. Metodele minim invazive pot rezolva monturile în stadiile incipiente şi moderate. Intervenția se face sub control radiologic, folosind doar două incizii mici de un centimetru lungime, fiind una dintre metodele minim invazive folosite în zilele noastre”, a declarat ortopedul Tarek Nazer.
Recuperarea variază între două și șase săptămâni
Perioada de recuperare este rapidă, iar pacientul nu se luptă cu durerile. „Această perioadă variază între două și şase săptămâni, în funcţie de tehnica folosită, pacientul poate să calce a doua zi după operaţie, dar folosind o orteză specială. Tratamentul chirurgical nu trebuie evitat sau întârziat”, ne-a mai spus ortopedul. O problemă destul de importantă care îi îngrijorează pe pacienţi este când pot conduce după o asemenea operaţie. În cazul operaţiei de hallux valgus, perioada se prelungeşte până la şase săptămâni, iar în cazul persoanelor care se operează la piciorul stâng şi au maşină hidramată au restricții de a șofa doar două-trei zile de la intervenţie. Preţul operaţiei de monturi variază între 2.000 şi 3.500 de lei la un spital privat, costul fiind diferit în funcţie de tehnica folosită.