de Monica Beleneş şi Adrian Barna

În ultima vreme vă simţiţi ochii obosiţi şi, în plus, au permanent un aspect roşu? Nu ignoraţi acest fapt dând vina pe statul în faţa calculatorului sau pe nopţile nedormite, ci programaţi-vă la un oftalmolog. Pentru a şti de ce afecţiune oculară suferiţi, prof. dr. Monica Pop (medalion), managerul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice, vă spune cum trebuie să reacţionaţi când aveţi ochii roşii, umezi, dacă „curg” sau sunt uscaţi.

Ochii roşii

Ochii roşii apar: în conjunctivite (nu dor, nu modifică vederea, doar uneori puteţi simţi o oarecare jenă); când e cazul să purtaţi ochelari şi nu o faceţi. În această situaţie se mai pot numi şi ochi „chinuiţi”, deoarece fac efort pentru a compensa dioptriile (ca imaginea să fie pe retină) şi pot fi permanent roşii şi obosiţi; în patologii inflamatorii (iridocite, cheratite, corpi străini, herpes) sau infecţioase (abcese corneene, infecţii intraoculare); în traumatisme (contuzii, plăgi); în glaucom acut (dureri intense, scăderea vederii).

Spălaţi-vă cu apă rece de la robinet şi cu săpun

E foarte important să faceţi diferenţa între durere şi jenă. Durerea oculară este intensă, surdă, foarte greu de suportat, pe când jena e uşoară, ca o senzaţie de corp străin, dar nu e durere. Descrierea corectă a simptomelor conduce la un diagnostic corect. În conjunctivite, este contraindicat autotratamentul cu picături de la farmacie fără a fi prescris de medicul oftalmolog, deoarece, în cele mai multe cazuri, se cumpără la indicaţiile farmacistului picături cu antibiotice, care sunt strict contraindicate în conjunctivitele alergice şi în cele virale. De asemenea, este strict interzisă spălarea ochilor cu orice tip de ceaiuri. Cel de muşeţel fiind cel mai periculos (s-a constatat că este un mediu de cultură foarte bun pentru microbii de pe suprafaţa oculară). La ochi nu se potrivesc leacurile băbeşti (lapte de mamă, ceaiuri, miere etc.), acestea ducând la agravarea bolii şi chiar la pierderea vederii. Cel mai bun mijloc de dezinfecţie pentru ochi este spălatul acestora cu apă rece de la robinet şi cu săpun, şi apoi instalarea unor picături dezinfectante sau nimic până când nu sunteţi văzut de medicul oftalmolog. Numai acesta poate pune diagnosticul tipului de ochi roşu (conjunctivită sau nu), şi dacă este vorba despre o conjunctivită, tipul ei şi tratamentul adecvat pentru fiecare tip.

Ochii umezi - aşa ar trebui să fie în mod normal

Dacă apare lăcrimarea, acesta este întotdeauna un simptom relativ grav. Poate semnifica: glaucom congenital, imperforaţie de canal lacrimo-nazal la sugari sau copii mici, existenţa unei boli a corneei, corpi străini sau herpes. Toate se însoţesc şi de alte simptome. Lăcrimarea mai apare la persoane în vârstă la frig şi este un simptom normal în acest caz.

Ochii care „curg” (au secreţie modificată)

Apar cel mai frecvent în conjunctivitele microbiene, virale sau fungice. În mod normal, ar trebui ca tratamentul să fie făcut numai după efectuarea unui examen de secreţie (cu antibiogramă şi fungigramă). După prelevarea secreţiei, până vine rezultatul, medicul de specialitate prescrie un tratament în funcţie de aspectul ochiului şi al secreţiei şi în funcţie de experienţa proprie. Tratamentul după ureche poate determina grave complicaţii, uneori ireversibile.

Ochii uscaţi se manifestă printr-o roşeaţă uşoară şi prin înţepături noaptea

Această uscăciune poate fi provocată şi de toate picăturile care „albesc ochii”, în ciuda reclamelor insistente, dacă sunt folosite des şi pe termen lung. Un sindrom de ochi uscat există şi în cadrul bolii autoimune. Acesta se numeşte Sindromul Sjogreen, şi, în cazul său, durerile articulare se asociază cu uscăciunea mucoaselor. Ca şi tratament se folosesc lacrimile artificiale şi la culcare, gelul de lacrimi. În cazurile mai grave, se practică introducerea unor tubuşoare de silicon prin punctul lacrimal sau cauterizarea acestora, pentru ca lacrimile să rămână pe suprafaţa oculară pentru a umecta corneea.

Alte afecţiuni oculare

Inelul alb-lăptos din jurul corneei se numeşte arc senil sau gerontoxon şi, după cum ne arată şi denumirea, apare la persoanele în vârstă. Este bilateral (apare la ambii ochi). În general, nu are o semnificaţie patologică gravă, fiind de fapt un semn de degenerescenţă, care nu împietează asupra vederii. La unii pacienţi poate fi semn de tulburare în metabolismul grăsimilor.

Inelul Keiser-Fleischer este un cerc frecvent incomplet, de culoare maronie, care apare în grosimea corneei, în boala Wilson (acumulare de cupru). Apare uneori ca prim simptom. Este rar, dar reprezintă un semn important în diagnosticul acestei maladii.