de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Pierderea auzului este mai mult decât o scădere a percepției sunetelor. Atunci când intervine progresiv, și mai ales la vârste înaintate, poate genera suferință și izolarea persoanei afectate într-o lume în care rămâne doar cu sine.
Afectează activitatea zilnică și siguranța
Pierderea auzului poate varia ca severitate de la forma uşoară până la gravă şi poate fi reversibilă, temporară sau permanentă. Deteriorarea progresivă a acestui simț al omului, ființă socială prin excelență și care depinde mult de comunicare, poate fi o adevărată sentință. Pierderea auzului poate cauza apariţia depresiei şi pierderea independenţei, deoarece scade interacţiunea socială cu ceilalți. Gravitatea unei astfel de situații este cu atât mai mare cu cât persoana afectată nu are altă opțiune de tratament decât aparatul auditiv - nu există alte variante care să asigure revenirea completă a auzului. Boala afectează, de asemenea, activitatea zilnică, atât de la serviciu, cât şi de acasă, a persoanei, precum şi siguranţa sa.
Toate grupele de vârstă sunt expuse
În cazul în care se pierde auzul, persoana în cauză poate să nu fie conştientă de acest fapt, în special atunci când acest simț se diminuează treptat. Apropiații pot fi primii care observă acest lucru - de exemplu, că persoana care are auzul diminuat manifestă dificultăţi în a înţelege ceea ce discută cei din jur, în special atunci când vorbesc mai mulți în acelaşi timp sau dacă există un zgomot suplimentar în fundal, de pildă un radio deschis. Pierderea progresivă a auzului afectează toate grupele de vârstă şi este, ca frecvenţă, pe locul trei între cele mai des întâlnite afecţiuni pe termen lung la vârstnici. Apare în proporție de 40% la persoanele cu vârsta de 65 de ani şi până la 80% la persoanele peste 85 de ani.
Cauze multe și diverse
Cauzele pierderii progresive a auzului sunt foarte multe și de toate felurile, dar cele principale sunt expunerea la zgomot puternic (la serviciu, în timpul liber - mersul pe motocicletă - tăierea ierbii cu motocositoare etc.) și înaintarea în vârstă (îmbătrânirea sistemului auditiv prin degenerescența celulelor şi nervilor de la nivelul urechii interne, care determină scăderea auzului progresivă, dar întotdeauna permanentă). Alte cauze ale deficienței sunt acumularea de cerumen în canalul auditiv extern, medicamentele care determină ototoxicitate, rănirea urechii sau a capului, infecţiile urechii, bolile specifice sau tumorile benigne care se dezvoltă în canalul auditiv. Există, de asemenea, o serie de boli care nu afectează în mod direct urechea, dar pot determina pierderea auzului: scăderea fluxului sangvin la nivelul urechii interne, bolile autoimune etc.
Risc crescut de accidente în trafic
Dacă tratamentul pentru pierderea auzului temporară sau reversibilă depinde de obicei de cauza care a determinat fenomenul, pierderea definitivă a auzului implică folosirea protezelor auditive. Per ansamblu, potrivit specialiștilor, chiar aplicarea corectă a tratamentului nu poate restabili o funcție auditivă normală. Cei care suferă de această afecțiune sunt în pericol nu doar din punct de vedere strict fizic, riscând accidente în trafic, de exemplu, ci și psihic, prin izolare și prăbușire în singurătate.