de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Produsele alimentare existente pe piaţa românească şi supuse procesării conţin de multe ori substanţe dăunătoare organismului nostru, dar pentru că ele sunt utilizate în limite admise, nu fac obiectul campaniilor de prevenire a unor boli grave. Radu Ţincu (foto), medic primar la secţia de Terapie Intensivă-Toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca, a acceptat să ne vorbească despre pericolul alimentelor considerate bune pentru consum şi pe care le cumpărăm zilnic din magazinele de specialitate.

„Secretul sănătăţii din farfurie stă în ponderaţie şi diversificare”

- Cum a apărut Toxicologia alimentară, acest domeniu relativ nou în Medicină?

- Toxicologia alimentară este un domeniu nou pentru faptul că în ultimii ani am tot văzut studii care ne spun faptul că alimentaţia reprezintă o cauză de îmbolnăvire şi că multele toxice pe care le regăsim în alimente sunt corelate cu o serie întreagă de boli cum ar fi: cancerul, care cred că reprezintă una dintre cele mai strânse legături, bolile cardiovasculare, bolile neurologice degenerative. Toate acestea au fost identificate ca având o posibilă cauză, dacă nu determinantă, cel puţin agravantă, în toxicitatea din alimentaţie. Şi, din păcate, situaţia trebuie privită la modul următor: avem toxine care sunt în alimente în limite normale, altfel n-ar fi acceptate pe piaţă, dar trebuie să ne gândim că există un efect cumulativ al acestora. Noi nu mâncăm o singură dată acel tip de aliment, nu mâncăm doar un aliment, ci combinăm. În acelaşi timp, adunând pe lângă alimentaţie şi alte toxine din poluarea aerului, poluarea apei, din unele vicii cum ar fi fumatul, alcoolul ş.a.m.d. Toate aceste elemente adunate nu fac decât să creeze imaginea unui organism care este agresat pe multiple căi, în multiple moduri, cu diferite substanţe, astfel încât capacitatea de adaptare şi de eliminare a acestor toxine de organism este depăşită şi în timp pot apărea acele boli foarte grave.

- Ne poate ţine regimul vegetarian departe de toxicitatea alimentară?

- În principiu, cred că cel mai adecvat sistem de alimentaţie rezidă în ponderaţie şi în diversitate. Acestea cred eu că sunt cheia succesului. Uitându-ne retrospectiv în evoluţia ştiinţelor alimentaţiei, putem să observăm că de-a lungul vremii au fost tot felul de mode. Din păcate, niciuna nu a reuşit să-şi dovedească eficienţa. Iniţial, pentru neoplazii, pentru cancere, s-a considerat că regimul strict vegetarian este cheia succesului, apoi s-a văzut că nu este aşa. De aceea spun că moderaţia este principalul lucru pe care trebuie să-l reţinem şi al doilea este această diversitate. Trebuie să mâncăm diversificat.

„Sunt brânzeturi care nu conţin lapte”

- Dar un regim ovo-lacto-vegetarian ar putea fi mai sănătos?

- Fiecare dintre alimentele pe care le consumăm are diverse toxine. Dacă discutăm de fructe şi legume, ştim foarte bine din atâtea experienţe neplăcute cu produse care au fost retrase de pe piaţă, că pot conţine cantităţi mari de pesticide, unele dintre ele chiar depăşind limitele admise. Faptul că noi consumăm doar fructe şi legume nu ne fereşte de toxine pentru că pesticidele sunt prezente. Dacă extindem discuţia la produsele lactate, trebuie spus faptul că sunt în comerţ brânzeturi care nu conţin lapte. Au o denumire care să creeze o anumită confuzie: „specialităţi”. Dacă ne uităm pe etichetă, constatăm că ele nu conţin lapte şi, desigur, nici nu sunt bune pentru sănătate. Nu neapărat că sunt toxice, dar nu au acea valoare nutritivă pe care o avem de la un produs lactat.

- Care sunt în prezent pericolele care vin din carnea consumată?

- Când discutăm de carne, fără discuţii avem două aspecte deosebit de importante: primul îl reprezintă folosirea antibioticelor pentru creşterea animalelor şi a păsărilor. Ele sunt ţinute în hale industriale unde riscul de apariţie al unor epidemii este foarte mare şi atunci se foloseşte alimentaţia aditivată cu antibiotice tocmai pentru a evita îmbolnăvirile. Aceste antibiotice se vor regăsi în produsul final pe care noi îl consumăm şi vor trece şi în organismul nostru. Rezultatul utilizării acestor antibiotice îl reprezintă scăderea unor molime în zonele de producţie, dar impactul negativ major este faptul că apare rezistenţa la antibiotice în rândul bacteriilor ce ne sunt dăunătoare. Ne vom infecta fără ca antibioticele pe care le vom lua să-şi facă efectul. Este o rezistenţă căpătată în urma consumului de carne tratată cu antibiotice, dar şi din cauza utilizării de către om a antibioticelor în mod iraţional, atunci când nu este nevoie. Al doilea element este folosirea hormonilor. Aceştia sunt utilizaţi în alimentaţia animalelor şi păsărilor de consum pentru a se putea obţine o creştere foarte rapidă. Un pui crescut în aceste condiţii va ajunge la greutatea de sacrificare într-o perioadă mult mai scurtă comparativ cu unul crescut în condiţii naturale.

„Carnea cu hormoni şi cu antibiotice are impact major asupra organismului”

- Ce se întâmplă când consumăm carne cu hormoni?

- Aceste substanţe ajung în organismul uman şi vor avea efectele pe care le-ar avea în mod normal un tratament hormonal. Utilizând frecvent hormoni de tip feminin, pentru că ei sunt cei care predispun la creştere rapidă, apar o serie de probleme la formarea embrionului în uter. Ei trec prin placentă, ajung la nivelul organismului fetal şi îşi exercită influenţa asupra dezvoltării fătului astfel încât, dacă avem unul de sex masculin şi consumăm în exces asemenea alimente impregnate hormonal, acestea îl vor deturna de la dezvoltarea firească, aducându-i caracteristici feminine. Şi apar aşa-numitele malformaţii urogenitale ale băieţilor. În mod natural există şi hormoni feminini în orga- nismul unui bărbat, dar aducându-ne un exces de estrogen, acesta va începe să contrabalanseze echilibrul hormonal.

- Asupra fetelor ce impact au hormonii feminini?

- Afectează şi dezvoltarea postnatală şi au loc nişte accelerări ale pubertăţii. Dacă citim o carte medicală din anii ’70, vedem că pubertatea la fete era între vârsta de 10-12 ani până la 14 ani. Astăzi discutăm de pubertate precoce, care poate să aibă ca explicaţie această impregnare hormonală, sigur alături de unele modificări neuropsihice impuse de societate. Toate aceste elemente enumerate: antibiotice, hormoni, substanţe pesticide constituie ceea ce se numeşte toxicologie alimentară.

„Trebuie să cunoaştem lista E-urilor dăunătoare”

- Dar E-urile, aceste farse alimentare, sunt otrăvurile noastre zilnice?

- Nu toate E-urile sunt nocive. Ele sunt codificate cu acest indicator, dar sunt şi E-uri naturale, de exemplu, acidul ascorbic, carotenul. Ar trebui să le listăm şi să le urmărim pe cele dăunătoare. Trebuie să reţinem faptul că există o reglementare europeană periodică în care E-urile sunt scoase sau introduse pe listă în funcţie de studii. În urmă cu zece ani, unele E-uri erau permise, dar astăzi nu mai sunt pentru că studiile ne spun că au făcut rău. De aceea, când ne uităm la un prospect, nu trebuie să citim doar acea înşiruire de E-uri. Trebuie să ştim ce reprezintă fiecare dintre ele. E-urile dăunătoare sunt cele produse în mod chimic, pe scară industrială, din petrol sau derivate, şi pe care le folosim pentru diferite proprietăţi. Unele sunt conservante, adică ele conferă termene de valabilitate extinse, altele sunt colorante, altele sunt substanţe aditive care cresc anumite caracteristici ale alimentului, cum ar fi potenţiatorii de gust, alţii dau o anumită structură alimentului respectiv, o anumită elasticitate sau o anumită consistenţă, în funcţie de ceea ce dorim să obţinem. Toate aceste substanţe nu sunt benefice pentru sănătate pentru că ele se cumulează în organism. Rezultă explozia bolilor canceroase, explozia bolilor neoplazice, care au înregistrat o creştere accelerată în ultimii ani.

- Dar pentru bolile neurologice care alimente sunt de vină?

- Există şi în bolile neurologice o serie întreagă de ipoteze. Foarte multe dintre acestea se raportează la Alzheimer şi se referă la posibilitatea existenţei unor intoxicaţii în apariţia acelor depozite de amiloizi din sistemul nervos central. Nu sunt deocamdată complet explicate. Pot să spun că foarte multe dintre bolile neurologice, chiar dacă nu sunt produse de un toxic, pot fi accelerate şi simptomele pot fi accentuate de prezenţa lui, şi aici discutăm de expunerea la metale grele. Pacienţi care au o boală neurologică de fond sunt agravaţi ca simptome de faptul că au niveluri anormale ale metalelor grele în sânge.

„Metalele grele din mâncare ne pot da dureri de cap, ameţeli şi pierderi de memorie”

- Prin ce alimente ingerăm metale grele?

- Sunt studii foarte ample care spun că unele fructe de mare sau unii peşti din apele mărilor şi oceanelor sunt infestaţi cu mercur prin poluarea care există la nivelul acestor ape şi sigur printr-o afinitate foarte mare a lor de a capta aceste metale grele. Mai sunt unele cosmetice, unele vopseluri care conţin aceste substanţe. Toate acestea cumulate cresc nivelul de metale grele din organism. Nu discutăm despre intoxicaţii acute care-l aduc pe om în secţia de Terapie Intensivă, muribund, ci de aşa-numitele „Niveluri de expunere scăzută”, care nu produc o îmbolnăvire atât de alarmantă încât să-l ducă pe pacient la medic, dar produc anumite simptome pe care pacientul nu poate să le explice. Aceste simptome persistă ani buni şi am pacienţi pe care-i tratez şi care vin cu cefalee, cu dureri de cap, care au stări de ameţeală, cu tulburări de memorie, cu tulburări de atenţie. Unii dintre ei au oboseală extremă, alţii au modificări în parametrii sângelui cum ar fi toxicitatea hepatică. Aceştia se investighează doi-trei ani la rând, nu găsesc o cauză şi, în final, ajung la analize toxicologice, iar după ce corectăm nivelurile metalelor grele din corp, şi simptomatologia se remite.

- Consideraţi necesar un control toxicologic periodic?

- Este foarte greu pentru că nu există un program de screening toxicologic. Este important ca lumea medicală să realizeze importanţa toxinelor în explicaţia unor boli, în al doilea rând omul să înţeleagă că alimentaţia şi această poluare îl expun la substanţe dăunătoare. Chiar dacă medicul nu se gândeşte la acestea, pacientul are toată libertatea să-şi verifice nivelurile de metale grele. Teste toxicologice există, sunt accesibile, se pot realiza în orice laborator, nu sunt nici extrem de scumpe. Există posibilitatea ca fiecare să-şi investigheze astfel de elemente toxice.

„Mezelurile conţin cei mai mulţi aditivi alimentari”

- Ce ne puteţi spune despre mezelurile de pe piaţa alimentară? Sunt ele bombe toxice?

- Mezelurie conţin substanţe conservante pentru că numai astfel rezistă timp îndelungat. Dacă citim cu atenţie etichetele de pe mezeluri, observăm că multe dintre ele nu conţin în totalitate carne, mai există şi adaosuri, cartilage sau fragmente osoase, acest lucru ducând la două aspecte: se creează un aliment nesănătos pentru că are în componenţa sa coloranţi, dar nici nu este un element nutritiv foarte important. Sunt şi mezeluri care conţin foarte puţine astfel de elemente, dar preţul lor creşte mult. Au termene de valabilitate scurte şi se procesează mult mai greu. În prezent, nu cred că există niciun mezel care să nu aibă cel puţin un conservant pentru că ar însemna că s-ar strica într-un interval de 24 de ore şi atunci s-ar putea nici să mai ajungă în magazine. Întotdeauna, când ne uităm la un mezel, trebuie să vedem numărul de E-uri dăunătoare pe care le conţine şi să le alegem pe cele cu mai puţine. Anumite mezeluri le putem procesa acasă, cum ar fi pateul de ficat. Omul s-a obişnuit să le cumpere gata făcute de la magazin, dar acest obicei dăunează sănătăţii.

- Care sunt alimentele cele mai toxice?

- Mezelurile sunt printre primele pentru că acolo este un mix de substanţe: coloranţi, potenţiatori de gust, conservanţi, conservele cu conservare chimică, fructe şi legume cu excese de pesticide. E greu de făcut un clasament.

„Cafeaua trebuie să fie 100% naturală”

- Ce ne puteţi spune de cafeaua la pliculeţe?

- Când alegem acest produs, trebuie să conţină 100% cafea, fără adaosuri de arome, potenţiator de gust, culoare sau altceva. Tot ceea ce conţine în plus sunt adaosuri care nu fac bine organismului.

„Recomand revenirea la obiceiul de a prepara hrana acasă”

- Este congelarea o metodă sigură de a ţine toxinele departe de alimentaţia noastră?

- Congelarea este un foarte bun mod de a conserva alimentul. Dacă respectăm perioada maximă de congelare recomandată, alimentele îşi vor păstra proprietăţile nutritive.

- Despre prelucrarea laptelui pe care-l găsim în comerţ ce ne puteţi spune?

- Laptele este procesat pentru a putea avea un termen de valabilitate mai lung. Este o procesare termică, dar nu afectează calitatea lui, în sensul că nu aduce un plus de toxice. Putem lua în discuţie denaturarea unor vitamine. Pot spune că acest procedeu de pasteurizare nu dăunează foarte mult calităţii laptelui.

- Putem trăi sănătos în zilele noastre?

- Da, putem trăi sănătos, dar trebuie să acordăm o mare parte din timpul nostru pentru acest lucru. Alimentaţia ne distruge într-un mod tăcut şi continuu. Nu simţim nicio durere când consumăm aceste alimente toxice. Trebuie să fim foarte prudenţi şi să ne reîntoarcem la obiceiurile alimentare ale copilăriei în care 90 % din mâncare era produsă în casă. Erau conserve, compoturi, dulceţuri făcute în bucătăria proprie şi erau mult mai sănătoase decât cele pe care le consumăm în zilele noastre.

„M-am ferit mereu în a recomanda: «Mâncaţi zilnic trei mere, sau doar peşte» pentru că această repetare în mod exagerat poate aduce un exces de substanţe toxice din alimentul respectiv“

„Conservele şi pet-urile pot fi dăunătoare în condiţii speciale“

- Pet-urile şi alte recipiente pe care le utilizăm pentru a depozita alimente şi băuturi dăunează sănătăţii noastre?

- Eu pot spune că istoria se repetă şi este cel mai bun sfătuitor. La momentul acesta toată lumea medicală spune că cele mai bune sisteme de depozitare sunt cele din sticlă. În urmă cu mai mulţi ani a început era plasticului. Prezenta multe avantaje, dar s-a constatat în timp că dăunează sănătăţii noastre. Interacţiunea dintre plastic, metal şi lichidul conţinut (în funcţie de temperatură, de aciditate, de presiune) duce la o dizolvare a substanţelor toxice din structura pereţilor cutiei sau pet-ului sau conservei în alimentul sau băutura pe care ar trebui să o protejeze. După ce vom consuma acele băuturi sau alimente, substanţele vor fi asimilate de organism. Apa, laptele, sucurile carbogazoase la doze sunt câteva dintre produsele care au un impact foarte mare între structura metalică şi pH-ul acid (mai ales în cazul sucurilor carbogazoase). Implicaţiile sunt la nivelul sistemului nervos şi pot apărea bolile neurologice. Există unele norme europene care au interzis de mulţi ani folosirea anumitor plastice în realizarea biberoanelor, tetinelor pentru cei mici, tocmai din acest motiv.