de Monica Beleneş şi Adrian Barna
Fibrilația atrială este cea mai întâlnită formă de aritmie cardiacă, în care bătăile inimii sunt neregulate, aritmice și, în general, cu o frecvență mai mare decât cea normală. Din păcate, această afecțiune, cu risc important, este subevaluată și subtratată. Doctor Rodica Tănăsescu (medalion), preşedintele Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei, ne-a spus de ce este extrem de important să prevenim boala, dar de ce este la fel de important să prevenim complicațiile severe ale acesteia, în primul rând accidentul vascular cerebral, care poate însemna moarte sau invaliditate severă.
„Așa-zisele palpitații, un semnal de alarmă”
- Cum se manifestă fibrilația atrială?
- Uneori pacienții descriu fibrilația atrială ca o zbatere, pare că le sare inima din piept la propriu, sau sunt surprinși de un puls foarte rapid. Alteori acuză amețeli, oboseală, greutate în respirație sau stări de leșin. De multe ori însă pacienții nu au niciun simptom și ajung la noi, medicii de familie, pentru cu totul alte probleme. La controlul de rutină al tensiunii și pulsului depistăm o aritmie, iar diagnosticul final se confirmă după efectuarea unei electrocardiograme. Aceasta este o investigație de rutină, extrem de importantă pentru diagnosticarea și monitorizarea fibrilației atriale. Cazurile mai complicate sunt cele de fibrilație paroxistică. Există și situații în care pacientul are episoade de așa-zise „palpitații” (în realitate, episoade de fibrilație atrială), dar când ajunge la medic are ritm perfect normal. Dacă nu relatează aceste probleme, nu va fi investigat corespunzător și diagnosticul fibrilației ar putea fi ratat, ceea ce pune pacientul în pericol. La fel de grav este când pacientul nu simte nimic și nici nu ajunge la vreun consult. Din păcate, cei din urmă ajung cel mai adesea direct la neurolog, cu accident vascular cerebral.
- Din ce cauze apare?
- Cauzele posibile ale fibrilației atriale includ hipertensiunea arterială insuficient tratată, bolile valvelor inimii, bolile glandei tiroide, infecțiile, stresul, expunerea la stimulente (cum ar fi medicamentele, cofeina, tutunul sau alcoolul). Fibrilația atrială poate fi asociată și cu boli grave de inimă, cum sunt infarctul miocardic sau insuficiența cardiacă. Totuși, mulți oameni, mai ales cei mai tineri, pot dezvolta fibrilație atrială fără o cauză anume!
„Riscul de AVC crește de cinci ori dacă nu este descoperită”
- Cum se diagnostichează și ce risc există dacă nu e descoperită?
- Fibrilația atrială se diagnostichează foarte ușor prin ascultarea ritmului cardiac, iar acest examen este standard la orice vizită la medicul de familie. Așa cum am mai spus, în momentul în care depistăm o aritmie (zgomote neregulate), pacientul ar trebui obligatoriu direcționat către un EKG. Sunt situații când pacientul vine acuzând palpitaţii, dar în momentul consultației ritmul este absolut normal. Aici intervine comunicarea medic-pacient, cât de bine își cunoaște medicul pacientul pentru a putea decide dacă a fost cu adevărat fibrilație atrială sau doar un episod anxios. În aceste situații este necesară aprofundarea investigațiilor, uneori se recomandă și Holter, o investigație care „ține sub urmărire inima” timp de 24 de ore sau mai mult. În plus, astăzi există dispozitive și aplicații prin care se poate monitoriza acasă activitatea inimii, evident nu cu rol de diagnostic, dar care pot fi folosite pentru a indica necesitatea unor investigații suplimentare. Fibrilația atrială nedescoperită este și netratată, iar astfel un pacient se expune unui risc de cinci ori mai mare de a suferi un accident vascular cerebral sau poate dezvolta insuficiență cardiacă.
„Este foarte important să se limiteze aportul de vitamina K din alimentație”
- Ce tratament se recomandă și cât timp?
- Medicul de familie, împreună cu cardiologul decid acest lucru, individualizat. În funcție de cât de grave sunt riscurile, se pot recomanda medicamente, unele proceduri intervenționale sau chirurgicale pentru a menține inima într-un ritm normal. Medicul poate administra pastile pentru a stabiliza ritmul inimii prin procedura numită. Uneori, însă, readucerea la normal a ritmului inimii se poate face cu ajutorul unui șoc electric. De cele mai multe ori, specialistul recomandă medicamente anticoagulante pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge. Aceşti trombi (cheaguri) sunt responsabili de producerea AVC. Tratamentul anticoagulant este cel mai important în tratamentul și în monitorizarea fibrilației atriale. Trebuie corect administrat, se ia zi de zi, strict în doza indicată, toată viața! Altfel este luat degeaba, iar riscurile sunt uriașe! Sunt situații nedorite care apar din banala lipsă de comunicare. Sunt pacienți care au întrerupt tratamentul anticoagulant câteva zile pentru o simplă intervenție stomatologică, iar în aceste zile au făcut AVC. Nu se întrerupe medicația decât cu informarea și cu acordul medicului curant! Sunt foarte rare cazurile și foarte atent cântărite de cardiolog sau de echipa de medici, în care se decide renunțarea la tratamentul anticoagulant.
- E necesar ca tratamentul să se combine cu un regim alimentar?
- În cazul pacienților care urmează tratament anticoagulant de generație mai veche, cel compensat, cu antivitamine K, da, este foarte important să limiteze aportul de vitamina K din alimentație. Vitamina K are rol în coagularea sângelui și se găsește în alimente precum pătrunjel, spanac, varză de Bruxelles, fasole verde, mazăre, sparanghel, broccoli, gulii, morcovi, muștar, prune sau afine.
„Tratamentul trebuie luat permanent“
- Fibrilația atrială poate duce la deces?
- Fibrilația atrială este periculoasă prin prisma efectelor sale, între care cel mai grav este accidentul vascular cerebral. Acești pacienți au un risc de cinci ori mai mare de a suferi un AVC, iar AVC-ul rezultat din cauza unui cheag format prin fibrilație atrială este mult mai grav. Fără un tratament corect pacienții au perspective destul de sumbre, majoritatea rămân cu dizabilități neurologice severe, unii își pierd viața. Nu trebuie uitat că un pacient care a suferit un AVC are un risc important de a suferi alte AVC. Pe lângă deces sau dizabilitate fizică, nu putem uita faptul că AVC este a doua cauză de demență în lume.
- Cum se poate preveni?
- Ceea ce putem și încercăm noi să prevenim este accidentul vascular cerebral cauzat de fibrilație atrială. Trebuie să schimbăm mentalitățile și să fim mai responsabili cu ceea ce contează. Sunt pacienți care spun că nu mai iau tratamentul anticoagulant pentru că oricum nu simt nicio îmbunătățire. Dar acest tratament nu te vindecă de fibrilație, ci te protejează de AVC! Este o muncă de echipă, o echipă în care pacientul și familia sa ocupă un loc central, alături de medici și de alte persoane care contribuie la îngrijiri. Pe de altă parte, noi, medicii, trebuie să găsim căile cele mai potrivite de comunicare și de convingere, căci sistemul de sănătate din România ar trebui să asigure în primul rând instrumentele de educație a populației, de diagnostic rapid, dar și accesul la medicație eficientă. Pe de altă parte, pacienții trebuie să fie conștienți de importanța tratamentului luat corect, permanent.