de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Modul în care vă folosiți ochii afectează sănătatea acestora de-a lungul vieții. Afecțiunile oculare sunt mult mai frecvente decât ar crede cineva și de multe ori nu ies în evidență. Din acest motiv, este foarte important să acordați o atenție deosebită sănătății ochiului și să tratați afecțiunile legate de acesta încă de când apar primele semne. Care sunt cauzele și simptomele unor boli oculare mai puțin cunoscute, pinguecula, pterigion și keratoconus, aflați în rândurile de mai jos.
Provocată de o degenerare a conjunctivei
Una dintre maladiile care pot afecta ochiul de la vârste fragede este pinguecula, boală provocată de o degenerare a conjunctivei, adică acea mucoasă transparentă care acoperă interiorul pleoapelor. Pinguecula se manifestă prin apariția unei pete mici galbene în zona albului ochiului (denumită și sclerotică), această pată fiind uneori imperceptibilă. Potrivit specialiștilor de la Academia Americană de Oftalmologie, printre cauzele care duc la apariția pingueculei se regăsesc expunerea pe termen lung la razele ultraviolete, la praf și la vânt, procentul ridicat de grăsime în corp, sindromul ochiului uscat, dereglările hormonale, dar și administrarea anumitor medicamente. De asemenea, boala poate apărea ca urmare a purtării incorect a lentilelor de contact. În plus, tulburările metabolice duc la creșterea de grăsimi în țesuturi. Boala se întâlnește cel mai mult la gră- dinari, silvicultori, muncitori agricoli, sudori, geologi, marinari, pescari, jucători de fotbal sau de tenis și afectează persoane între 25 şi 45 de ani.
Nu afectează vederea în mod direct
Printre simptomele pingueculei se numără mâncărimi ale ochilor, înroșirea globului ocular, în special în apropierea corneei, pupilei și irisului, ochi uscați, iritație a zonei afectate, inflamație constantă și senzația prezenței unui corp străin și se confundă adesea cu conjunctivita. Boala se poate dezvolta la un ochi sau la ambii simultan și, în ciuda dimensiunii sale mici, pinguecula poate să crească de-a lungul timpului. În majoritatea cazurilor însă, volumul acesteia nu afectează vederea în mod direct și s-au înregistrat cazuri în care oamenii pot avea mai multe pete de acest tip fără să le observe. În cazurile simple, tratamentul începe cu folosirea de picături pentru lubrifierea ochilor, dar în cele severe, în care leziunea afectează în mod direct vederea sau provoacă simptome care nu se ameliorează prin utilizarea picăturilor pentru ochi, se recurge la un tratament chirurgical. Specialiștii susțin că în cazurile severe se întâlnește o inflamație gravă a conjunctivei ochilor, care, la rândul ei, provoacă înroșire și mâncărime constantă. Operația nu durează mult, însă fiecare intervenție chirurgicală presupune anumite riscuri, fiind ultima dintre soluții. După intervenție, pacientul trebuie să poarte un plasture de protecție maximă cel puțin două zile, cu excepția cazului în care medicul recomandă purtarea acestuia pentru un timp mai îndelungat.
De două ori mai frecventă la bărbați decât la femei
Pterigionul este o afecţiune degenerativă bilaterală a suprafeţei ochiului, constând în apariția unui strat triunghiular de ţesut fibrovascular cu bază spre conjunctivă (partea albă a ochiului) nazală și vârful spre cornee (partea transparentă a ochiului). Expunerea îndelungată la fenomene iritative, cum ar fi praful, mediile uscate, radiațiile ultraviolete, vânt etc., care produc mici ulcerații corneene, constituie factori favorizanți în apariția bolii. Aceștia vor conduce la apariția unor ulcerații de mici dimensiuni care, ulterior, vor fi acoperite de o rețea vasculară fină, ce va invada corneea. Un alt factor important al apariției pterigionului este vârsta, aceasta fiind o afecțiune care apare mai frecvent la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Pacienții acuză roşeață oculară, mâncărime, usturime, senzația de corp străin şi chiar înceţoşarea vederii sau scăderea acesteia în cazurile mai avansate. Pterigionul evoluează în trei stadii: primul e invazia incipientă pe unu-doi mm de cornee, al doilea stadiu este cel mai des întâlnit (atunci când pterigionul se întinde pe trei-patru mm, până aproape de marginea pupilei). În stadiul cel mai avansat, pterigionul atinge şi chiar depăşeşte marginea pupilei, intrând în câmpul vizual. Specialiștii spun că motivele pentru care pterigionul trebuie operat nu sunt doar de ordin estetic, cât mai ales funcţional, pentru că boala poate reduce mişcările ochiului, poate scădea vederea în stadiile doi şi trei şi poate favoriza grave infecţii corneene.
Corneea se modifică din formă rotundă în conică
Keratoconusul este o afecțiune oculară degenerativă din grupul ectaziilor oculare caracterizată prin modificarea formei corneei, care din rotundă devine conică, dar și a grosimii corneene, care este din ce în ce mai subțire. Maladia este diagnosticată mai ales la pacienții adolescenți, dar atinge câteodată forme severe și la pacienții de 20 și 30 de ani. Keratoconusul afectează ambii ochi și duce la incapacitatea pacienților de a citi sau de a conduce mașina. Studiile au arătat că boala apare din cauza unui deficit enzimatic de la nivelul corneei, dar este asociată și cu boli atopice, care include astmul și alergiile. Simptomele bolii constau în vedere încețoșată, imagine distorsionată, sensibilitate crescută la lumină, iritație oculară sau perceperea de imagini multiple. Cele mai noi metode de investigare a acestei boli sunt topografia corneană (o metodă modernă prin care se determină mai mulți parametri ai corneei) și pahimetria ultrasonică. În cazurile incipiente, pacienții pot fi corectați cu ochelari și lentile de contact moi, o altă alternativă fiind folosirea lentilelor de contact rigide gaz permeabile, dar care prezintă un dezavantaj, disconfortul pacientului, acesta plângându-se de faptul că nu le suportă, că simte un corp străin în ochi. Aceasta nu este însă o metodă de stopare a bolii. Printre cele mai moderne metode de tratament se numără implantarea unor inele dintr-un material special, biocompatibil PMMA în grosimea corneei. Acestea se numesc inele intracorneene și sunt specifice fiecărui pacient, fiind calculate într-un mod foarte bine stabilit în funcție de parametrii vizuali și anatomici ai ochiului, având drept scop platizarea corneei, care duce la o îmbunătățire foarte importantă a vederii. În cazurile grave, se recomandă keratoplastia perforantă sau transplantul de cornee.