de Simona Lazăr şi Adrian Barna
Fără îndoială, între afecțiunile medicale ale sezonului, fracturile sunt nu doar cele mai numeroase, ci și cele care pot crea dificultăți majore pacientului, prin limitarea deplasării și chiar impunerea repausului la pat. Care sunt pericolele care ne pândesc și cum putem preveni accidentele osteoarticulare, în perioada iernii? Iată câteva răspunsuri pe care le-am primit de la doctor Paul Năstase (medalion), medic specialist Ortopedie Traumatologie, cu competență în Chirurgie Artroscopică.
„Pot să fie rupturi simple sau duble”
- Domnule doctor, suntem chiar în miezul iernii și, în această perioadă, avem parte de temperaturi sub zero grade, zăpadă, ghețuș - adică suficient de mulți factori de risc în ceea ce privește fracturile „de sezon”. Care sunt cele mai importante probleme pe care le putem întâmpina, în condiții de iarnă?
- Sigur, vă gândiți la fracturi ca la accidente de sezon - și așa este -, dar trebuie să știți că fracturile nu țin neapărat de anotimp, de condițiile meteo sau de alte lucruri asemănătoare. O fractură poate surveni în orice anotimp, dar iarna chiar și persoanele fără niciun fel de probleme pot să „calce greșit”, să „alunece pe gheață”, să-și piardă echilibrul și, căzând, să survină un tip sau altul de fractură.
- Care este cea mai frecventă formă de fractură care poate să survină, în această perioadă?
- Ca și în cazul accidentelor din restul anului, ponderea cea mai mare este cea a fracturilor de pumn. Da, cele mai multe cazuri care vin la urgențe sunt cu fractură de mână și, în principal, la încheietura pumnului. Pentru că, în cădere, tendința este de a ne sprijini în mână. În urma șocului, pot să apară de la dislocări ale oaselor de la încheietura pumnului, până la fracturi simple sau duble. Dar, repet, asta se poate întâmpla și în cazul accidentelor casnice. De altfel, și pe timp de iarnă ponderea cea mai mare a cazurilor de traumatisme osteoarticulare o reprezintă tot cele din accidentele casnice.
„Cele osteoporotice se întâmplă preponderent în rândul persoanelor vârstnice”
- Dacă ne gândim la grupe de vârstă sau la grupe de gen, ce spun statisticile? Care sunt grupele de risc?
- Există tipuri de fracturi pe care „le fac” mai mult femeile decât bărbații și mai mult vârstnicii decât tinerii. Este vorba despre fracturile osteoporotice (cele condiționate de instalarea osteoporozei), iar între acestea aș remarca fractura de șold, care se întâmplă preponderent în rândul persoanelor vârstnice, care suferă de diferite grade de osteoporoză, indiferent de sex. Și cu toate că există credința că femeile au parte de acest „cumul” de afecțiuni (osteoporoză + fractură), 30% dintre bărbați își rup șoldul la bătrânețe. Mai mult, chiar, incidența decesului după ce s-a produs fractura de șold este mai mare la bărbați decât la femei (procentual) - evident, nu din pricina fracturii în sine, ci din cauza complicațiilor care apar.
- Când survine fractura de șold și cum trebuie tratată?
- Categoria de vârstă peste 60 de ani, la care apar problemele de sănătate generală, este și cea care predispune la niște traumatisme care nu ar trebui să se întâmple în mod normal - cum ar fi: fractura de șold. În mod normal, la o persoană sănătoasă, aceasta apare într-un traumatism cu o energie extraordinar de mare, cum ar fi un accident de circulație sau căderi de la înălțime (câțiva metri). Dar bătrânii pot să cadă pur și simplu din picioare și să-și rupă șoldul și atunci acesta este un semn că starea generală a sănătății persoanei respective este absolut precară.
„Dacă aveţi o fractură de șold, înseamnă că organismul este destul de slăbit”
- Pentru că suntem în anotimpul rece, o întrebare care se pune este dacă această perioadă din an este favorizantă pentru accidente care conduc la fractura de șold?
- Cei care au un pic de probleme cu echilibrul, care se deplasează mai greu, întotdeauna vor fi predispuși să cadă. În ceea ce privește persoanele vârstnice, oasele lor sunt și mai fragile și așa apar fracturile cauzate de alunecarea sau căderea, pur și simplu, din picioare. Probleme legate de sezonul rece sunt certe și traumatismele sunt, nu de puține ori, destul de severe. La persoanele vârstnice, marea problemă este fractura de șold, care în mod normal nu s-ar întâmpla dacă noi nu am avea oasele puțin îmbătrânite și afectate de osteoporoză. Fractura de șold nu este neapărat o problemă de sănătate a șoldului, în sine, ci o problemă de sănătate generală. Dacă aveţi o fractură de șold, înseamnă că organismul într-adevăr este destul de slăbit și trebuie să ne preocupe chestia asta (n.r. - sănătatea noastră generală) foarte mult.
- Fractura de șold schimbă viața pacientului?
- Spre deosebire de alte tipuri de fracturi osoase, fractura de șold este de natură de a provoca schimbări majore în viața pacientului. Mai cu seamă a pacientului vârstnic. De ce? Pentru că necesită o perioadă de recuperare mult mai îndelungată decât în cazul fracturilor la nivelul membrelor, de exemplu. De cele mai multe ori, fractura de șold este „rezolvată” cu o operație, după care urmează cel puțin un an de recuperare. În cazul vârstnicilor, frica de a nu se repeta incidentul îi poate face să fie nu doar foarte atenți, dar chiar să refuze să mai meargă, ceea ce înseamnă, în mod evident, deteriorarea stării generale a organismului. Și cum cele mai multe cazuri se înregistrează în rândul persoanelor peste 65 de ani, e de înțeles de ce rata de recuperare rămâne relativ scăzută, chiar și după operație (pentru că există și cazuri de vârstnici care refuză operația, acceptând din start imobilizarea la pat).
„În cazul unei simple întinderi de ligamente aplicaţi o compresă rece”
- Se impune intervenția chirurgicală, în cazul acestui gen de fracturi?
- Fractura de șold se înscrie în grupul traumatismelor grave, care, de cele mai multe ori, impun intervenția chirurgicală cât mai rapidă. Istoric, se folosea unui sistem extern de tracțiune, care să permită șoldului să se vindece, dar acesta expune pacientul la cele mai mari riscuri, în acest caz, respectiv: pierderea mobilității (prin slăbirea mușchilor și înțepenirea articulațiilor), formarea de cheaguri de sânge în vene, care duc la tromboflebita superficială și/sau tromboza venoasă profundă. De asemenea, între riscurile folosirii sistemului de tracțiune se mai numără: infecțiile tractului urinar, escare, pneumonie. De asemenea, din motive pe care le-am enunțat deja în răspunsul anterior, se recomandă ca imediat postoperator să se înceapă gimnastica medicală, pentru ca pacientul operat să calce, dacă permite situația, cât de devreme posibil, pentru a relua mersul și un stil de viață activ.
- Am vorbit despre fracturi, dar nu sunt singurele traumatisme care ni se pot întâmpla, alunecând pe gheață... La ce trebuie să fim atenți, după o „trântă” în zăpadă?
- După ce am alunecat sau am căzut, indiferent de anotimp, trebuie să verificăm întâi dacă putem călca pe piciorul rănit. În funcție de disconfortul pe care îl simțim și de ceea ce putem observa cu ochiul liber, putem noi înșine evalua dacă e vorba despre o fractură sau despre o întindere de ligamente. În acest al doilea caz, piciorul doare foarte tare, iar glezna se umflă. Sigur, important e, indiferent de traumatismul suferit, să ne prezentăm la un serviciu de urgențe în ortopedie. Dar, în cazul unei simple întinderi de ligamente, există câteva reguli de urmat: nu masaţi zona, nu faceţi frecție. În schimb, aplicaţi o compresă rece (nu direct pe piele) și trebuie să aveţi grijă ca piciorul să stea ridicat, pe o pernă. Dacă durerea nu cedează în primele ore, se impune o vizită la medicul specialist, pentru că dacă vorbim despre o entorsă, ea necesită un protocol atent de tratament, altfel rămân sechele pe termen lung.