de Andreea Vasilescu şi Adrian Barna

Despărţirile dureroase, infidelitatea, decese, experiențe medicale dureroase şi alte evenimente stresante pot fi şterse pur şi simplu din memorie. Oameni de ştiinţă din Germania, Olanda și Marea Britanie au descoperit că, în încercări conştiente de a uita un eveniment sau o informaţie, există o activitate deosebită în zone separate ale creierului. Ea este responsabilă pentru procesul fiziologic de „uitare” a unor anumite date.

De ajutor, în viitor

Neurobiologii au observat că există zone în creierul uman care sunt responsabile pentru distrugerea unor amintiri, scrie novini.bg. S-a constatat că mecanismul acestor procese complexe este asigurat de activitatea cortexului prefrontal şi hipocampului. Astfel, procesul legat de „uitarea” unor cuvinte, culori şi chiar arome se formează în cortexul prefrontal, apoi trece în hipocamp, care este cunoscut drept centrul memoriei. Neurobiologii au concluzionat că stimularea unor zone din creierul central ar putea duce la uitarea evenimentelor. În viitor, această descoperire ar putea fi folosită în psihiatria modernă. În opinia oamenilor de ştiinţă, fizioterapia electrică cu intensitate redusă va ajuta creierul să şteargă amintiri despre războaie, conflicte familiale şi probleme în carieră. Acest lucru va uşura tratarea pacienţilor afectaţi de tulburări psihice grave.

Adaptare mai ușoară

Pe de altă parte, oamenii de știință sunt de părere că ștergerea anumitor amintiri te ajută să te adaptezi mai ușor într-o lume care se află în permanentă schimbare. Într-un studiu publicat de revista „Neuron” și citat de „The Verge”, doi neurocercetători susțin că memoria nu trebuie să funcționeze ca o cameră de filmat, ci ca o listă de reguli care ne ajută să luăm decizii mai bune. Astfel, ștergerea anumitor amintiri nefolositoare care ne pot deruta sau îndruma greșit este folositoare. O demonstrează un studiu efectuat anul trecut, în care cercetătorii au dresat șoareci să găsească ieșirea dintr-un labirint. Apoi ieșirea a fost mutată, iar șoarecilor le-a fost administrat un medicament pentru a uita locația inițială a ieșirii. Șoarecii care au uitat prima locație a ieșirii au descoperit-o pe cea de-a doua mult mai repede. Credem că memoria ne este folositoare, însă, la sfârșitul zilei, creierul va efectua doar acțiuni care sunt bune pentru supraviețuire, din punct de vedere al evoluției, spune un cercetător. Iar în cazul memoriei, creierele noastre au fost modificate de evoluție pentru a-și aminti doar informațiile care sunt importante pentru supraviețuire.

Combinăm amintiri

Oamenii au capacitatea de a combina de manieră creativă amintirile pentru a rezolva probleme și pentru a produce noi idei, proces care depinde de amintirea unor evenimente specifice, cunoscute sub numele de memorie selectivă. Un exemplu a fost oferit de oameni de știință germani, care și-au publicat rezultatele în revista „Neuron”, ei referindu-se la modul în care creierul uman conectează memorii episodice pentru a rezolva probleme. De exemplu, imaginați-vă că vedeţi într-o dimineață o femeie conducând o mașină, pe strada dum- neavoastră. A doua zi, vedeţi un bărbat conducând aceeași mașină, pe strada dumneavoastră. Aceste lucruri pot antrena amintirea referitoare la femeia văzută cu o zi înainte și concluzia că femeia și bărbatul sunt împreună, dacă și folosesc aceeași mașină. Autorii susțin că amintirile individuale sunt stocate sub forma unor urme distincte într-o regiune a creierului denumită hipocamp. „Amintiri episodice pot să vă spună dacă ați întâlnit cândva o anumită persoană sau locul în care v-ați parcat mașina”, explică unul dintre cercetătorii germani. „Sistemul hipocampului se ocupă de acest tip de memorie, ceea ce este crucial pentru o învățare rapidă”, a mai spus acesta.

Importanța hipocampului

Hipocampul, situat în centrul creierului, acționează precum un „router” ce leagă amintirile asemănătoare - spre exemplu, culoarea, forma, senzația, mirosul și gustul unei portocale -, astfel încât suntem capabili să facem asocieri. Iar rolul său în asocierea cuvintelor ce urmează a fi rostite cu cunoștințele semantice deținute este necesar în procesul de înțelegere și de generare de propoziții cu sens, potrivit oamenilor de știință.