de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Cunoscută și sub numele de dermatită atopică sau eczemă atopică, neurodermita este o afecțiune cronică recidivantă, caracterizată prin mâncărime și piele uscată. Considerată un adevărat chin, chiar dacă face parte din categoria afecțiunilor nevindecabile, neurodermita poate fi ținută în frâu, în primul rând prin reducerea stresului.

Vinovate sunt 20 de gene

Potrivit oamenilor de știință, neurodermita este o boală frecventă a copiilor, afectând aproximativ 10%-15%. Primele manifestări ale afecțiunii au loc, în general, la vârsta de 3-6 luni, iar la persoanele adulte, neurodermita regresează. Chiar dacă etiologia acestei boli nu este pe deplin cunoscută, pe de o parte, boala este de origine nervoasă. Pe de altă parte, oamenii de știință afirmă că în declanșarea maladiei ar sta nu mai puțin de 20 de gene, iar cine se naște cu un sistem imunitar hipersensibil se va îmbolnăvi de neurodermită. Chiar și așa, afecțiunea se declanșează doar când la predispoziția genetică se adaugă și alți factori, precum alergeni (unele alimente, polen, păr de animale, toxine produse de acarieni, produse de lână sau sintetice) sau substanțe nocive, respectiv nicotină, parfum sau conservanți și noxe. De asemenea, un factor declanșator poate fi și transpirația.

Ce rol joacă psihicul unei persoane

Chiar dacă pare greu de crezut, cei mai mulți copii bolnavi nu se află din rândul celor de la țară, ci provin din familii cu statut social bun. Se pare că de vină ar fi tot sistemul imunitar, mult mai puțin solicitat al micuților, care cresc într-un mediu mult mai sănătos decât cel de la oraș. Studiile au arătat faptul că în anumite împrejurări stresante, organismul secretă o anumită cantitate de hormoni ai stresului, iar sistemul imunitar, slăbit și dezechilibrat, reacționează imediat, iar mecanismele naturale de apărare par că se blochează. În consecință, pielea se inflamează din ce în ce mai tare și apar mâncărimile. De asemenea, oamenii de știință afirmă că într-o proporție mai mare de 30%, la pacienții care suferă de neurodermită, teama sau deznădejdea, supărarea sau pierderea cuiva drag declanșează noi și grave episoade ale bolii. Acesta este motivul pentru care se recomandă ca, în mod special seara, persoanele să se relaxeze pentru a-și calma psihicul, dar și pielea.

Simptomele afecțiunii

În ceea ce îi privește pe nou-născuți, semnele constau în apariția unei cruste de culoare gălbuie spre maro, mai ales pe față, gât, picioare și brațe, în timp ce în zona capului se formează descuamări. Este ceea ce specialiștii numesc eczema sugarului, care, în cele mai multe cazuri, dispare după primul an de viață al micuțului. Dacă însă aceste simptome neplăcute persistă doi sau trei ani, poate fi vorba despre apariția unei neurodermite, dar într-o fază destul de simplă, așa că boala își încheie evoluția până ce micuții devin preșcolari. Chiar și în aceste cazuri, copiii vor rămâne pentru tot restul vieții cu sensibilitate și uscăciune a pielii. La adulți, boala este caracterizată prin erupții cutanate, care provoacă o mâncărime intensă, dar mai ales persistentă, pacientul neputându-se stăpâni. La început, erupția cutanată constă în zone roșiatice de piele, de formă rotund-ovulară, cu margini imprecis conturate. În timp însă, roșeața dispare, fiind înlocuită de o colorație brună, iar zonele se îngroașă și devin scuamoase. Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul cefei, rădăcinii coapselor, zonelor genitale, antebrațelor. Neurodermita cefei, mai frecventă la femei, se extinde uneori la nivelul pielii păroase a capului, luând un aspect de psoriazis.

Atenție la tratamentul cu cortizon!

Una dintre soluțiile indicate în tratarea neurodermitei este crema cu cortizon, însă specialiștii spun că trebuie să fiți foarte atenți. Dacă este folosită în cantitate mică, aceasta reduce pruritul și inflamația pe locul pe care este aplicată. O atenție sporită trebuie să o aibă persoanele care administrează pe cale orală tablete de cor- tizon, întrucât acestea pot crea grave probleme de sănătate, în sensul că se pot umfla țesuturile. Și tot tabletele de cortizon care nu sunt luate sub directa supraveghere a medicului pot duce la apariția osteoporozei și a diferitelor infecții. Se recomandă ca un tratament cu cortizon să dureze maximum o săptămână, cel mult două, iar încetarea acestuia să fie făcută gradat. De mare ajutor le sunt pacienților și imunomodulatoarele, adică acele unguente care nu conțin cortizon, au efect anti- inflamator și elimină mâncărimile. Dar și acestea pot provoca usturimea pielii, reduc capacitatea organismului de a se apăra în fața infecțiilor și, nu în ultimul rând, pot crește riscul de apariție a cancerului.

Apelați la ajutorul zeolitului!

De mare ajutor în tratarea neurodermitei vă este zeolitul, cunoscut și sub denumirea de piatra care fierbe, un minereu ce are în compoziție calciu, strontiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu, cu o structură reticulară, ce are capacitatea de a pierde și de a câștiga reversibil apă. Zeolitul nu are efecte toxice sau reacţii adverse, fiind un antioxidant și imunomodulator foarte eficient. Specialiștii avertizează bolnavii de neurodermită care sunt sensibili la polen să aibă mare grijă, mai ales în perioadele calde, la ieșirile cu prietenii la iarbă verde, pentru că pot avea probleme grave. De aceea, atunci când revin acasă, aceștia trebuie să-și spele urgent părul, pentru a preîntâmpina răspândirea polenului. De asemenea, suferinzii trebuie să renunțe definitiv la tutun și la alcool. Nu uitați că substanțele conținute de țigări pot nu doar să provoace apariția simptomelor, dar mai ales să le înrăutățească pe cele existente.

PONT. Sejururile la mare, dar și în zonele montane le sunt prielnice suferinzilor.

Folosiți săpunuri și geluri de duș cu pH neutru, fără conservanți și fără parfum

Purtaţi mănuşi de bumbac în timpul somnului şi nu faceţi duşuri fierbinţi!

Chiar dacă e aproape imposibil, oamenii de știință spun că bolnavii de neurodermită ar trebui să încerce să nu se scarpine, ci doar să frece zona cu probleme. Mai mult, e indicat să aveți unghiile scurte, ca să nu vă răniți pielea. În timpul somnului, ar fi util să purtați mănuși de bumbac. Foarte bune sunt cremele cu uree, care elimină pruritul și previn inflamațiile. Dar nici acestea nu se folosesc decât sub stricta îndrumare a medicului. După ce se încheie episoadele afecțiunii, aplicați de două ori pe zi o cremă grasă. Nu faceți dușuri fierbinți, ci doar calde și nu frecați pielea după duș, ci tamponați cu mare grijă. Purtați haine din bumbac și spălați-le imediat după ce le purtați, dar atenție la ce detergenți folosiți!