de Sorin Dumitrescu şi Alexandru Brădescu
Jurământul lui Hipocrate este un legământ care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Este atribuit lui Hipocrate, medic din Grecia Antică. Multe dintre principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții.
S-a născut într-o familie ce aparținea cultului zeului Esculap
Hipocrat, Hipocrate sau Hippocrates din Kos a fost cel mai vestit medic al Greciei Antice și este considerat părintele medicinei. Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrate, un adevărat codice moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale. Născut într-o familie ce aparținea cultului lui Esculap, zeul grec al medicinei, Hipocrate învață medicina sacer- dotală și anatomia de la tatăl său, Heraclid. Părăsește insula sa natală și cutreieră ținuturile Greciei Antice, Tracia, Tessalia și Macedonia ca medic itinerant, dobândind o solidă reputație ca practician. În jurul anului 420 î.Hr. se întoarce la Kos, unde fondează o școală pentru viitori medici. Mai târziu va înființa o altă școală în Tessalia, unde își va sfârși zilele la Larissa către anul 370 î.Hr.
A contribuit la eliberarea medicinei de misticism
Prin observațiile făcute asupra manifestărilor bolilor și descrierea lor amănunțită, precum și prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale și raționale, Hipocrate a contribuit la eliberarea medicinei de superstiții și de misticism. Din cele peste 70 de lucrări care i se atribuie - cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei școli de medicină din Kos -, doar șase îi aparțin cu siguranță lui. În capitolul „Aerul, Apa și Locurile” nu se mai discută rolul zeilor în apariția bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile științific, în „Prognostic, Prognoză și Aforisme” expune opinia revoluționară pentru acel timp, conform căreia un medic, prin observarea unui număr mare de cazuri, poate prevedea evoluția ulterioară a unei boli. Ideea de medicină preventivă apare pentru prima dată în „Tratamente” și în „Tratamentul Bolilor Acute”, în care discută influența unor factori ca vârsta, regimul alimentar, modul de viață și clima asupra stării de sănătate. În lucrarea asupra epilepsiei, numită „Boala sfântă”, întâlnim informații asupra anatomiei corpului omenesc și se consideră că epilepsia s-ar manifesta din cauza unei lipse de aer în urma unei incapacități a venelor de a transporta aerul la creier.
Invocarea Divinității ca martor al respectării legământului
Încă de la început, se invocă Divinitatea ca martor al respectării acestui legământ. Într-adevăr, pentru a putea îngriji semenii tăi trebuie să ai har, să ai o moralitate exemplară şi spirit de sacrificiu. Al doilea aspect important al jurământului îl reprezintă recunoştinţa faţă de profesorii care te-au învăţat, faţă de mentori. Jurământul pledează pentru umanismul medicului. În afară de cunoştinţe medicale, medicul este obligat să răspândească în societate bazele morale şi etice ale artei medicale, dar şi ale conduitei oamenilor. În acelaşi timp, se acreditează ideea, care nu mai este valabilă astăzi, de a nu răspândi cunoştinţele medicale publicului larg. În jurământ se subliniază importanţa discernământului şi a judecăţii clinice a medicului: „Voi prescrie tratament spre beneficiul bolnavilor după capacitatea şi judecata mea; îi voi feri de vătămare sau de nedreptate”. Medicul este obligat să-şi folosească cunoştinţele împreună cu raţionamentul în alegerea terapiei adecvate. Jurământul exclude folosirea ştiinţei medicale pentru scopuri nonetice sau mercantile. Medicul este obligat să ofere asistenţă medicală atât prietenilor, cât şi duşmanilor.
Interzice remedii care să provoace avortul
Jurământul ridică problema valorii vieţii umane, interzice cu stricteţe fapte ale medicului care ar putea duce la moartea pacientului şi, de asemenea, oferirea de remedii care să provoace avortul. Moartea şi avortul sunt privite deopotrivă ca întreruperea firului vieţii. Jurământul lui Hipocrate sună aşa: „Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea: să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele care-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit. Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență. Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv. Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața. Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie. În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau cu bărbați, cu oameni liberi sau cu sclavi. Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și de respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul”.
Reevaluarea actuală
Reevaluarea actuală a Jurământului Hipocratic arată că în zilele noastre principiile enunțate de Hipocrate sau cine o fi stat în spatele lor au fost grav tulburate de anumiți factori: dezvoltarea tehnologică, mass-media şi cuantificarea matematică a costurilor îngrijirilor medicale. Trebuie însă realizat un echilibru optim între interesul comunităţii (costurile directe) şi îngrijirea pacientului, toate depinzând de judecata critică şi baza morală a medicului. Drept urmare, în 1975, la Geneva a fost redactată o formulare modernă a Jurământului lui Hipocrate, așa-numita Declarație a Asociației de Medicină Mondială. Conținutul ei sună astfel: „Odată admis printre membrii profesiunii de medic: mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate; voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi cu demnitate; sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră; voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora; voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic; colegii mei vor fi fraţii mei; nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială; voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”.