de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Specialiștii susțin că zilnic o persoană trebuie să consume minimum doi litri de apă pentru a preveni deshidratarea, dar și problemele renale. Ce se întâmplă atunci când o persoană depășește șase litri de apă zilnic? Apare intoxicația cu apă, care se instalează atunci când nivelul sodiului și al electroliților din corp scade, rinichii nu mai pot face față cantității mari de lichid, apa ajunge în sânge și de aici până la deces nu mai e decât un pas. Cum se manifestă această afecțiune și ce trebuie făcut ca să preîntâmpinați apariția intoxicației cu apă, aflați în rândurile de mai jos.
Pot apărea stări de amețeală și de greaţă, urmate de confuzie și de dezorientare
Ciudat sau nu, o directivă europeană din 2011 spune că „apa nu poate preveni deshidratarea”. Afirmaţia are la bază un studiu care a durat trei ani şi care a concluzionat că apa nu este responsabilă de hidratarea organismului. Cu alte cuvinte, oricâtă apă ați consuma, acest fapt nu poate controla deshidratarea, care are alte cauze, fiind o afecţiune provocată de un dezechilibru ce nu poate fi rezolvat doar prin consumul de apă. Potrivit specialiștilor, în primele stadii ale sale, intoxicația cu apă nu dă simptomatologie, dar când afecțiunea se agravează, atunci pot apărea în primul rând stările de amețeală și de greaţă, urmate de confuzie și de dezorientare. Dacă bolnavul s-a intoxicat cu apă netratată, atunci situația devine din ce în ce mai gravă și apar simptome precum spasme și crampe ale mușchilor, senzație de slăbiciune, pierderea cunoștinței, înțepenire și, în unele cazuri, comă.
Se instalează atunci când organismul are sau reține mai multe lichide decât pot elimina rinichii
Intoxicația cu apă este, potrivit oamenilor de știință, un dezechilibru de lichide care apare atunci când organismul uman are sau reține mult mai multe fluide decât pot elimina rinichii. În situația în care apa nu poate fi eliminată, atunci rămâne în corp și diluează cele mai importante substanțe din sânge. Pentru a nu se ajunge într-o astfel de situație, specialiștii recomandă să nu consumați o cantitate mare de apă dintr-o dată, ci de mai multe ori pe zi, în acest fel fiind eliminată în mod regulat, rinichii nefiind forțați. De asemenea, oamenii de știință spun că alte criterii după care trebuie consumată apa sunt și vârsta, vremea, nivelul de activitate și, bineînțeles, starea generală de sănătate. Cu alte cuvinte, doar specialistul este cel care poate stabili ce cantitate de apă se potrivește fiecărei persoane în parte.
Ce medicamente vă fac să fiți însetați
Dacă faceți parte din categoria persoanelor care simt mereu nevoia să bea apă, e posibil să suferiți de afecțiuni care pot face ca organismul să rețină apa, printre acestea numărându-se probleme renale sau ale ficatului, sindromul hormonului antidiuretic, anumite antiinflamatoare nesteroidiene sau diabetul necontrolat. De asemenea, e posibil să aveți senzația permanentă de sete și dacă suferiți de schizofrenie, luați diuretice sau medicamente antipsihotice. Pentru a stabili gradul de hidratare, trebuie să fiți foarte atenți și la culoarea urinei. În cazul în care urina e mai închisă la culoare, e un semn că aveți nevoie să consumați mai multă apă, iar dacă urina pare că nu are culoare, atunci înseamnă că sunteți suprahidratați. Persoanele cele mai afectate de această boală sunt în primul rând atleții, care consumă cantități mari de apă în cadrul antrenamentelor, urmați de maratoniști și de ultramaratoniști, cicliști de rezistență, jucători de rugby, soldați care fac antrenamente zilnice, triatleți, dar și de cei care au probleme cu inima.
Fără ceaiuri, la copiii sub 6 luni
Apa este vitală pentru dezvoltarea copiilor, pentru un metabolism normal și pentru a susține sistemul imunitar. Dar dacă cel mic primește prea multă apă (părinții trebuie să fie extrem de atenți și în cazul înotului, unde cei mici pot înghiți apă), aceasta produce relativ repede o diluare a sângelui, scăderea nivelului de sodiu foarte mult, care provoacă un dezechilibru major cerebral și cardiac, ducând la convulsii și comă. De aceea se recomandă ca bebelușii de până la 6 luni să nu consume apă suplimentar și nici ceaiuri, decât cele pe care le recomandă medicul pediatru. Bebelușii alimentați artificial pot primi suplimente de apă doar în caz de caniculă, boli diareice, vărsături sau febră, dar doar în cantități foarte mici, o linguriță, două la interval de o jumătate de oră, de câteva ori pe zi. Specialiștii susțin că intoxicația cu apă poate apărea și după vârsta de 6 luni, dacă micuțul primește un aport crescut de lichide. Și asta deoarece rinichii imaturi ai copilului sub 1 an nu au capacitatea de a elimina rapid excesul de apă, decât cu pierdere foarte mare de minerale.
Limitați consumul pentru a se reface concentrația electroliților!
În cazul în care intoxicația cu apă nu ajunge la forma maximă, se limitează consumul de lichide. Dacă situația este gravă, se vor administra diuretice pentru a crește cantitatea de urină eliminată și astfel să se refacă și concentraţia electroliţilor, fiind restabilit echilibrul hidroelectric. Se va opri orice tratament care reține apa în organism. Potrivit oamenilor de știință, aportul zilnic de apă ar trebui să fie, în funcţie de vârstă, între 30 şi 40 ml/kg/zi (exemplu 60 kg x 30 ml = 1.800 ml, 60x40=2.400; adică un adult de 60 kg trebuie să consume între 1,8 şi 2,4 litri de lichide). Atenţie! Acest necesar se referă la toate lichidele, inclusiv ciorbe, lactate, sucuri etc.
Beneficiile hidratării adecvate
A vă hidrata corespunzător înseamnă a avea o sănătate bună. Apa vă ajută să pierdeți în greutate, pentru că reduce senzația de foame, ameliorează durerile de cap și de spate cauzate de deshidratare, iar pielea va arăta mai tânără. De asemenea, apa ajută la refacerea țesuturilor, crescându-le elasticitatea și vă ajută să gândiți bine. Tot apa este cea care reglează energia corpului, ajută digestia, previne constipația, ține departe bolile renale, respiratorii și intestinale. Nu în ultimul rând, consumul unei cantități optime de apă elimină toxinele și reziduurile și reduce riscul apariției cancerului de vezică urinară și de colon.