de Monica Beleneş şi Florica Pintea
Tumorile neuroendocrine sunt tumori rare, cu o incidență anuală estimată de trei-şase cazuri la 1 milion de locuitori. Deși sunt agresive ca evoluție și prognostic, aceste tumori cresc lent și au debut prelungit și fără simptome foarte evidente, de multe ori diagnosticându-se la patru-cinci ani de la debut. Mare parte sunt maligne și produc metastaze la nivelul ganglionilor limfatici și la ficat, mai puţin la nivel osos, pulmonar şi cerebral. Dar despre ce simptome dau aceste tumori și ce organe afectează ne-a spus doctor Alina Antonela Burlacu (foto sus), medic primar endocrinolog în cadrul rețelei private de sănătate Regina Maria.
„Manifestările clinice depind de localizare”
- Ce simptome trebuie să dea de gândit unei persoane pentru a se prezenta din timp la medic?
- Manifestările clinice ale acestor tumori depind de localizare, ce hormoni se produc și de cât de extinsă este tumora. Cele mai frecvente manifestări sunt grupate în sindromul carcinoid, care conține în mod clasic triada-flushing (înroșirea bruscă a feței), diaree și bronhospasm (contractarea musculaturii bronhiilor producând crize de sufocare și respirație șuierătoare). Există și manifestări datorate secrețiilor particulare de hormoni (producția de CRH și ACTH) care se caracterizează prin obezitate facială și truncală, vergeturi active - roșii și late, hipertensiune arterială. Dacă tumora produce insulină, apar crize de hipoglicemie: foame bruscă, transpirații reci, amețeală, vedere în ceață, confuzie și pierderea cunoștiinței. Secreția de glucagon determină o leziune cutanată - migratorie, care apare și dispare și seamănă cu un șarpe. Vipoamele determină diareea, gastrinoamele produc gastrita. Cu cât e mai extinsă tumora, apar semne datorate localizării. De exemplu, la nivel intestinal determină ocluzie intestinală, dureri și disconfort abdominal. La nivel rectal pot determina sângerări sau obstrucție. Pot apărea și probleme cardiace cauzate de îngroșarea valvelor, atriilor, ventriculelor și foiței interne a inimii, probleme provocate de depunerea de țesut fibros în diferite organe - articulații, aponevroza palmară (afecțiune a mâinii caracterizată printr-o flectare progresivă și ireductibilă a unor degete), vasele intestinale, peretele abdominal.
„Nu au legătură cu transmiterea genetică”
- Din ce cauză apar și cât de repede evoluează? Se pune problema să fie transmise pe linie genetică?
- Legat de cauzele producerii acestor tumori, nu s-a identificat niciun factor etiologic. Sunt mutații genetice, adică modificări ale nucleului unor celule ce apar sporadic, fără vreo legătură cu transmiterea genetică. Sunt unele tumori neuroendocrine ce apar în asocieri cu alte tumori endocrine în cadrul sindromului MEN - multiple endocrin neoplazic - tip MEN1 (tumori pancreas, paratiroide, hipofiză) sau MEN2 - afectarea tiroidei suprarenalei și paratiroidei și care au o legătură cu anumite mutații genetice ce pot fi moștenite de la părinți. Nu se cunosc nici factorii favorizanți. Ca atare, nu există profilaxie și nu se pot preveni.
- Prin ce investigații pot fi depistate?
- La cât de complex și înșelător este tabloul clinic, care se maschează sub aspectul altor boli, avem nevoie de ajutorul solid al investigațiilor: analize de sânge, imagistică și, nu în ultimul rând, histopatologia cu imunohistochimie. Criteriile biochimice tumorale (substanțele și hormonii apar în sânge/urina unui posibil pacient cu tumoră de acest fel) cuprind markeri tumorali generali: cromogranina A, serptonina și 5 HIAA cu sensibilitate maximă și NSE, PP, tahikinină cu sensibilitate mai mică. Alături de ei se folosesc markerii tumorali specifici fiecărei tumori: insulină, glucagon, VIP, calcitonină, normetanefrine/metanefrine. Din păcate, în momentul apariției sindromului carcinoid, adică a simptomelor sugestive, tumora este deja în fază metastatică. Tumora poate fi depistată întâmplător prin metode imagistice tradiționale gen: radiografie toracică, ecografie transabdominală, endoscopie digestivă. Metodele de localizare a tumorii pot fi: CT, RMN, ecoendoscopia digestivă, bronhoscopia, scintigramă osoasă cu technețiu. O metodă cu specificitate mai mare o reprezintă scintigrafia tip Octreoscan și PET CT cu trasori selectivi cum ar fi HTP marcat, ce pot detecta tumori mai mici de 0,3 cm. PET cu FDG 18 este utilă în identificarea tumorilor nediferențiate sau anaplazice. Histopatologia cu imunohistochimie pune clar diagnosticul depistând substanțele produse și receptorii hormonali.
„Apar mai frecvent după 60 de ani și mai des la bărbați”
- Se pot trata sau opera?
- Tratamentul are ca scop controlul simptomatologiei, reducerea volumului tumorii și a metastazelor cu ameliorarea calităţii vieţii şi prelungirea supravieţuirii. Ca metode terapeutice se folosesc: chirurgia radicală sau de reducție a tumorii primare sau metastazelor, tratament medicamentos cu analogi de somatostatin gen Lanreotid, octeotrd LAR etc. Se încearcă terapie oncologică țintită: chimioterapie cu inhibitori de receptort tirozinkinazici, radioterapie externă pentru metastaze osoase și cerebrale, radioterapie cu analogi radioactivi cu somatostatină, tratament imunologic cu interferon. Tratamentul este monitorizat într-o clinică universitară de medicul oncolog/endocrinolog/gastroenterolog curant.
- Care este rata de supraviețuire pentru pacienții cu tumori neuroendocrine?
- Pronosticul este prost, rata de supraviețuire la cinci ani fiind scăzută, între 35% și 45%, în unele cazuri mai mare, în funcție de localizarea tumorii. Acest lucru se întâmplă din cauza depistării tardive a bolii și a evoluției fără simptome evidente mult timp, uneori cu zece ani antediagnostic. Evoluția este lentă și mimează alte boli. Apar mai frecvent după 60 de ani și mai des la bărbați.
„Se clasifică în funcţie de hormonii produşi şi de malignitate“
- Ce trebuie să știe pacienții despre protocolul acestor tumori și cum vine statul în sprijinul lor?
- Pacientul va fi înscris de medicul curant în Registrul Național de Tumori Endocrine de la Institutul Național de Endocrinologie, abilitat de Ministerul Sănătății. Tratamentul este decontat în întregime de stat, iar pacientul este monitorizat clinc și paraclinic la fiecare trei luni. Ca mesaj de luat acasă: mergeți la doctor chiar pentru o banală tuse, diaree prelungită sau modificări ale pielii, predominant ale feței și care se repetă.
- Cum pot fi clasificate aceste tumori?
- Tumorile neuroendocrine se împart în funcție de hormonii produși și în funcţie de cât de maligne sunt. Prima clasificare le împarte în: tumori funcționale care produc substanțe active/ hormoni ce dau multe simptome și semne (insulinoame, vipoame, tumori carcinoide, gastrinoame, glucagonoame). A doua clasificare le împarte în: tumori bine/moderat diferențiate și tumori slab diferențiate/anaplastice.