de Carmen Ciripoiu şi Eduard Popa
Afecțiune care se manifestă prin cicluri neregulate de somn, narcolepsia, cunoscută și sub denumirea de boala somnului, afectează din ce în ce mai multe persoane în ultima perioadă. Deși la prima vedere nu este o afecțiune fatală, specialiștii spun că narcolepsia poate cauza decesul prin accidentare.
A apărut la câteva luni după Primul Război Mondial
Considerată unul dintre marile mistere ale medicinii moderne, narcolepsia a apărut la doar câteva luni de la încheierea Primului Război Mondial, când au murit aproape un milion de persoane, iar alții s-au transformat în niște statui, petrecându-și viața într-o stare vegetativă. Narcolepsia s-a răspândit odată cu gripa spaniolă, care a ucis, la rândul său, peste 50 de milioane de oameni. Chiar dacă primele cazuri au fost depistate după încetarea Primului Război Mondial, se crede că epidemia ar fi început în perioada anilor 1915-1916, când soldații au prezentat simptome de letargie și de confuzie. În acea perioadă, principala cauză a bolii a fost considerată iperita, un agent chimic care a fost folosit în timpul războiului.
Vinovată este hipocretina
Afecțiune a sistemului nervos, narcolepsia se caracterizează prin cicluri neregulate de somn, care afectează calitatea vieții pacientului. Boala se manifestă printr-o stare de somnolență accentuată pe timpul zilei, apoi pacientul adoarme brusc. Această adormire este însoțită de cele mai multe ori de cataplexie, adică pierderea temporară a controlului muscular. În ceea ce privește cauza exactă a instalării acestei afecțiuni, oamenii de știință nu au putut să o descopere. Pe de altă parte însă, studiile au arătat că persoanele care suferă de această afecțiune au de cele mai multe ori un nivel scăzut de hipocretină în creier, aceasta fiind un mediator chimic care are și rolul de a regla ciclurile de somn. De asemenea, oamenii de știință susțin că posibil ca la apariția narcolepsiei să contribuie și factori de natură ereditară, dar și o activitate anormală a sistemului imunitar, care atacă țesuturile sănătoase ale creierului.
Pierderea tonusului muscular, un simptom important
Potrivit oamenilor de știință, primul simptom al bolii somnului îl constituie starea de somnolență pe care pacientul o are pe tot parcursul zilei. Iar această stare face ca acea persoană să nu poată funcționa la capacitate maximă, dându-i viața peste cap. Un alt simptom foarte important al narcolepsiei îl constituie cataplexia, adică pierderea bruscă a tonusului muscular, fie că e vorba doar despre anumite grupe de mușchi, fie despre musculatura întregului corp. La rândul său, cataplexia poate fi determinată de sentimente precum furia, râsul puternic, frica și entuziasmul.
Pot apărea halucinații
În altă ordine de idei, la cei care au probleme cu boala somnului se poate instala un tip de paralizie, care apare fie înainte ca pacientul să adoarmă, fie înainte ca acesta să se trezească. Această formă de paralizie se manifestă prin faptul că omul nu se poate mișca sau vorbi, în ciuda faptului că acesta este complet conștient. Mai grav este că, în timpul acestei paralizii în somn, se pot instala și halucinațiile care pot fi reale, auditive sau olfactive. Nu în ultimul rând, pe timpul nopții, pacienții care suferă de narcolepsie se pot confrunta și cu incapacitatea de a putea dormi.
Cum se stabilește diagnosticul
Oamenii de știință afirmă că există două tipuri de narcolepsie. Este vorba despre narcolepsia de tip 1, adică cea cu cataplexie, pacienții suferinzi de acest tip având un nivel redus de hipocretină în creier. De asemenea, există și narcolepsia de tip 2, adică narcolepsia fără cataplexie. Suferinzii de acest tip au un nivel normal de hipocretină în creier, de aceea pot avea simptome mult mai ușoare ale bolii. Cât privește diagnosticarea bolii, aceasta se poate realiza prin examinarea fizică a pacientului, anamneză, precum și teste specifice, care pot ajuta specialistul să stabilească diagnosticul corect. Testele care pot identifica boala somnului sunt polisomnografia si testul multiplu de latență în somn (MSLT).
Trebuie schimbat stilul de viață
Din nefericire, până în acest moment nu există tratament care să vindece boala somnului, în afară de unele medicamente care ajută suferinzii prin combaterea somnolenței excesive și a cataplexiei. Specialiștii sunt de părere că aceia care au probleme cu narcolepsia trebuie urgent să-și schimbe stilul de viață, pentru a reuși să reducă manifestările bolii somnului. În acest sens, se va stabili un program de somn în timpul zilei. Un pacient care doarme în câteva reprize scurte se va simți mult mai bine, iar simptomatologia bolii ar putea fi restrânsă. Pe de altă parte, bolnavii de narcolepsie vor trebui să meargă la culcare în fiecare zi, la aceeași oră și, de asemenea, să se trezească la oră fixă. Este foarte important să fie evitat consumul de cofeină și de alcool, cel puțin cu câteva ore înainte de culcare. Sportul trebuie să facă parte din viața celui care suferă de narcolepsie. Atenție! Nu se face sport cu cinci ore înainte de ora de culcare. Faceți băi calde și cât mai multe masaje, mai ales seara, și evitați mesele copioase și mâncărurile grase.
Tripanosomiaza africană afectează atât oamenii, cât şi animalele
Un tip periculos de boală a somnului care afectează grav atât oamenii, cât și animalele este tripanosomiaza africană. Aceasta este o boală care se transmite, de obicei, prin mușcătura muștei țețe infectate și este mai frecventă în zonele rurale. În primul stadiu al bolii, pacientul prezintă febră, durere de cap, mâncărime și dureri articulare, simptome care apar în interval de una-trei săptămâni de la mușcătură. În următoarele săptămâni însă, se declanșează al doilea stadiu, când apar confuzia, coordonarea deficitară, amorțeala și insomnia. Diagnosticul se stabilește prin identificarea parazitului într-un frotiu de sânge sau în lichidul dintr-un ganglion limfatic. De asemenea, este necesară o puncție lombară pentru a se vedea dacă boala este în primul sau în al doilea stadiu. Tratamentul se realizează mai ușor dacă boala este detectată precoce, înainte de apariția simptomelor neurologice. Oamenii de știință susțin că această boală a somnului este frecventă în regiuni din Africa Subsahariană. Se estimează că numărul de persoane infectate în acest moment este de 30.000, 80% dintre cazuri fiind în Republica Congo.