de Elena Marinescu şi Adrian Barna
În cazurile severe, alergiile alimentare pot provoca un şoc anafilactic, manifestat prin constricţia căilor respiratorii şi scăderea bruscă a tensiunii, urmată de infarct. În astfel de situaţii, intervenţia medicală trebuie să fie foarte promptă şi constă în injectarea de epinefrină. Doctorul Claudia Adriana Nicolae (medalion), medic primar alergolog şi preşedintele Asociaţiei Române de Educaţie în Alergii, ne prezintă principalele pericole.
„În Uniunea Europeană sunt legiferate 14 alergene alimentare”
- Pe lângă foarte cunoscutele alergii la ou sau chiar şi la untul de arahide, care sunt principalele alimente care pot provoca astfel de reacţii?
- În Uniunea Europeană sunt legiferate la ora actuală 14 alergene alimentare. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt lactatele (deci laptele), oul, glutenul şi soia. Apoi avem nuciferele, numite de altfel fructe cu coajă lemnoasă (migdale, alune de pădure, caju, fistic, susan, nuci pecan şi braziliene), dar şi arahidele. Trebuie menţionat şi lupinul, care este o leguminoasă înrudită cu soia. Şi să nu uităm ţelina, muştarul, precum şi fructele de mare şi sulfiţii, nişte conservanţi care sunt trecuţi pe etichetele produselor alimentare. Alergia se bazează pe o perioadă de sensibilizare în care organismul vine în contact cu alergenul în cauză, produce faţă de el nişte anticorpi, respectiv imunoglobulinele E, şi la o terţă întâlnire cu acelaşi element dezvoltă o reacţie puternică de respingere faţă de acesta.
- Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că mai ales copiii pot fi expuşi unor reacţii alergice severe dacă obişnuiesc să consume unt de arahide. Ce le recomandaţi părinţilor?
- Discutăm de categorii de risc atunci când avem copii care vin cu o încărcătură genetică mare de predispoziţie la alergii - părinţii sau fraţii sunt alergici ori au chiar ei dermatită atopică. În acest caz, diversificarea alimentelor se recomandă a fi făcută mai devreme, inclusiv introducerea în dietă a ouălelor şi a arahidelor, dar cu o testare prealabilă. Unu din trei copii cu dermatită atopică moderată şi severă face şi alergii alimentare. Aceste două afecţiuni merg umăr la umăr şi se influenţează reciproc. Ulterior, copiii fac şi rinită şi astm alergic, dar cei care vin din familii cu agregare mare de boli alergice au un risc mai mare de a dezvolta una dintre aceste variante de afecţiuni alergice. Oricum ar fi, chiar şi în lipsa unui istoric predispozant, se poate întâmpla în orice moment al vieţii, nu neapărat să fii copil, să faci o alergie alimentară.
„Sistemul imunitar poate deveni confuz”
- Sunt anumite persoane care au rinite sau conjunctivite alergice la praf, la păr de pisică, polen de ambrozie ş.a.m.d. Există posibilitatea ca ele să dezvolte şi alergii alimentare pe parcursul vieţii?
- Da. Există două categorii de alergene alimentare, unele sunt numite alergene de categorie I (adică ele însele sunt strict legate de declanşarea unei alergii alimentare, în mod direct, cauzal) şi cele care sunt de categoria a II-a (adică indirect devii sensibilizat la un anumit alergen alimentar, iniţial existând o alergie respiratorie). Există asemănări între anumite molecule proteice prezente în alergenele respiratorii şi cele alimentare, iar prin aceste similitudini sistemul imunitar devine confuz şi îşi orientează anticorpii şi faţă de alimente. Sunt demonstrate asocierile dintre anumite tipuri de polenuri şi reacţii pe care le poţi face la fructe, legume sau condimente. Fiecare polen în parte, de altfel, are trecute nişte categorii de astfel de alimente, iar pacienţii care au rinită sau conjunctivită alergică sezonieră pot reacţiona la acestea cu predilecţie în sezon, numai că aceste reacţii nu sunt de regulă foarte severe.
- Practic, organismul care e deja sensibilizat cu diverse alte tipuri de alergii dezvoltă un pattern reactiv?
- Mai exact, vorbim despre reacţii alergice încrucişate (cross reactivity). Avem un exemplu clasic: cei care sunt la polenul de ambrozie pot să aibă reacţii la banană, la castravete, la dovleac sau la pepene galben, iar alteori pot reacţiona la miere. Însă fiecare polen în parte are asemănările lui. Un alt tablou foarte cunoscut este cel legat de polenul de mesteacăn, caz în care pacienţii sensibili reacţionează la anumite fructe când sunt consumate în stare crudă şi mai ales dacă au coajă, cum ar fi mărul sau piersica, dar pot reacţiona şi la nuci, soia şi arahide. Vestea bună este că reacţiile respective nu sunt de severitatea acelora la care organismul a produs anticorpi faţă de nişte alergeni cu o stabilitate mult mai mare. De asemenea, la acarieni este tipică reacţia încrucişată cu creveţii, dar şi cu un vierme intestinal care parazitează fructele de mare şi peştele sau poate fi o reacţie încrucişată la cei care sunt alergici la pisică şi carnea de porc.
Anafilaxia, cea mai de temut reacţie alergică
- De regulă, alergiile respiratorii se manifestă prin strănut, ochi înlăcrimaţi, tuse... Cum ne dăm seama că avem o alergie la anumite alimente şi cât de grave pot fi simptomele?
- Cele mai frecvente manifestări, în proporţie de 80%-90%, sunt reacţiile la nivelul pielii, cum ar fi urticaria, edeme localizate, mâncărimi şi înroşirea bruscă a unei zone de pe piele. Dar simptomatologia poate fi diversificată, la nivelul aparatului respirator sau circulator, mai ales când avem de-a face cu reacţii alergice severe, care pot culmina cu apariţia şocului anafilactic (anafilaxia), respectiv: strănut, congestie nazală, dificultăţi de respiraţie, tuse, şuierat, răguşeală bruscă, edem de limbă, dificultăţi de înghiţire sau senzaţie de sufocare. Toate acestea sunt semne de mare gravitate în tabloul unei reacţii alergice, la fel ca şi manifestările din partea aparatului digestiv (vărsături, greaţă, crampe şi disconfort abdominal sau incontinenţă de materii fecale), ca şi manifestări din partea aparatului cardiovascular (palpitaţii, puls neregulat şi prin prăbuşirea tensiunii arteriale apar ameţeala şi leşinul), precum şi manifestări din partea sistemului nervos central (anxietate, senzaţia de moarte iminentă şi pierderea stării de conştienţă). Este vorba despre apariţia anafilaxiei, iar când se ajunge la stop cardiorespirator avem de-a face cu şocul anafilactic, care pune viaţa în pericol.
„Prevenţia primară se face înainte de dezvoltarea sensibilizării“
- Ce rol are prevenţia?
- Avem de-a face cu o prevenţie primară, care se face înainte de dezvoltarea sensibilizării, şi atunci ea se adresează segmentului de gravide, în mod special cele care ştiu că sunt atopice sau ştiu că tatăl copilului provine dintr-o familie cu afecţiuni alergice, caz în care trebuie o atenţie sporită la alimentaţia pe timpul sarcinii şi în primele luni de viaţă ale nou-născutului. Dacă un copil face demartită atopică, de asemenea, trebuie supravegheat în privinţa apariţiei unor eventuale alergii alimentare şi, în cazul unui tablou clinic sugestiv, trebuie îndrumat către un medic alergolog. Acest lucru este valabil şi în cazul adulţilor şi trebuie luat în calcul că o reacţie alergică este imprevizibilă. Niciodată nu trebuie să vă bazaţi pe faptul că, dacă o reacţie alergică a fost cândva uşoară, a doua oară aceasta nu poate să vă pună viaţa în pericol. Există numeroase persoane cu afecţiuni alergice sau cu un risc mare de a dezvolta o astfel de reacţie care poartă la ele injectoare cu adrenalină.