de Elena Marinescu şi Eduard Popa
Criza de bilă sau colecistita, cum este cunoscută în termeni medicali, este o afecţiune frecventă în rândul populaţiei, mai ales în cazul persoanelor predispuse la această afecţiune supărătoare. Deşi nu este gravă, medicii spun că trebuie avută în vedere şi opţiunea unei intervenţii chirurgicale. Doctorul Monica Stana, medic specialist gastroenterolog, explică principalele metode de tratament şi prevenţie.
„Apar dureri în partea superioară dreaptă a abdomenului, greaţă, cefalee, gust amar”
- Nu doar de Sărbători, dar şi în perioadele mai stresante, multe persoane suferă crize biliare. Care sunt simptomele?
- Vezica biliară (sau colecistul) este un organ, un mic rezervor ataşat de ficat, conectat la căile biliare. Rolul său este de a stoca bila în perioadele interdigestive, iar în timpul meselor de a o elibera prin căile biliare în tubul digestiv. Este un proces repetitiv reglat de organism prin mecanisme reflexe şi hormonale. Bila este un produs absolut necesar pentru digestia şi absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A, D, E, K. Cele mai frecvente afecţiuni ale colecistului se manifestă prin colică biliară. Aceasta presupune apariţia durerilor de intensitate diferită în partea superioară dreaptă a abdomenului, ce pot iradia în spate sau în umărul drept şi pot fi însoţite de greaţă, vărsături bilioase, stare generală de rău, gust amar, de greaţă, cefalee şi o serie de simptome din cadrul dispepsiei, cum ar fi balonarea.
- Cum ştim că avem această problemă şi nu este vorba eventual despre o afecţiune hepatică?
- Principala cauză este litiaza biliară (formarea de calculi în colecist). Cea mai des utilizată şi la îndemână metodă de diagnostic este ecografia abdominală, care pune în evidenţă cu uşurinţă aceşti calculi. Medicul decide ulterior dacă este nevoie de metode imagistice complementare (CT, RMN, colangioRMN, ERCP) sau de efectuarea unor analize de sânge care pot depista eventuale infecţii sau alte complicaţii, în funcţie de simptomatologia acuzată de pacient.
„Prezenţa pietrelor poate agrava situaţia”
- Astfel se ajunge la discuţia despre necesitatea scoaterii chirurgicale a colecistului. Când este recomandată această intervenţie?
- În momentul apariţiei simptomelor grave (colicile însoţite de febră, frison, icter) sau care se repetă frecvent este indicată intervenţia chirurgicală pentru evitarea complicaţiilor ameninţătoare de viaţă, cum ar fi: colecistita acută, pancreatita acută (inflamaţia pancreasului), icter mecanic, colangită acută (inflamaţia căilor biliare), fistule bilio-digestive, peritonite localizate sau generalizate. În plus, prezenţa pietrelor (calculi biliari) poate agrava situaţia, producând în timp modificări la nivelul peretelui colecistic, cu apariţia colecistitei cronice, care pe termen lung poate degenera în cancer al vezicii biliare. Uneori litiaza biliară este asimptomatică (nu provoacă niciun fel de disconfort). În acest caz, pacienţii se întreabă dacă este necesară intervenţia chirurgicală. Există situaţii mai rare când se recomandă intervenţia chirurgicală fără prezenţa calculilor: polipi ai vezicii biliare, malformaţii sau anomalii de funcţionare ce determină apariţia unor crize biliare frecvente, ce scad calitatea vieţii pacientului. În cazul polipilor, indicaţia de operaţie apare când dimensiunea lor depăşeşte 10 mm sau au o creştere rapidă (şi de aceea necesită monitorizare ecografică periodică).
- Care sunt interdicţiile?
- În principiu, colecistectomia de rutină nu se recomandă la pacienţii asimptomatici, deoarece incidenţa complicaţiilor este mică, iar riscul chirurgical depăşeşte probabilitatea apariţiei acestora. Chiar şi posibilitatea de a dezvolta cancer al vezicii biliare este mică şi nu justifică acest tratament. Este indicat ca pacientul să se prezinte la medic în cazul apariţiei colicilor biliare. Crizele biliare simple se pot trata medicamentos cu analgezice pentru calmarea durerii, asociate cu antiinflamatoare şi cu antispastice.
„Majoritatea pacienţilor duc o viaţă normală după intervenţie”
- Ce facem după operaţie? Cum va funcţiona organismul?
- Odată scos colecistul, procesul repetitiv de acumulare şi de eliberare a bilei este eliminat. Astfel, pe măsură ce bila este produsă de ficat, va fi direct eliminată în căile biliare în cantităţi mai mici şi independent de momentul alimentaţiei. Funcţia colecistului nu este preluată de un alt organ, prin urmare organismului îi trebuie un timp de acomodare la noile condiţii. Majoritatea pacienţilor duc o viaţă normală după intervenţie. Dar nimeni nu poate aprecia cui şi dacă în urma colecistectomiei îi vor persista sau apărea anumite simptome supărătoare. Organismele sunt diferite, reacţionează în mod diferit, iar scopul medicului este de a îndepărta riscul cel mai mare pentru pacient.
- Sunt riscuri medicale la pacienţii care au făcut colecistectomie?
- Statistic vorbind, în urma intervenţiei chirurgicale se produc modificări ce pot afecta populaţia într-un procent variabil, între 5% şi 40%. Cele mai comune simptome postoperatorii sunt dispepsia, greaţa, flatulenţa sau balonarea, care de obicei datează dinaintea operaţiei. Alţi pacienţi rămân cu durere în cadranul abdominal drept superior sau în epigastru. Prezenţa bilei permanent şi nu intermitent în tubul digestiv poate fi iritantă, poate produce inflamaţie sau tulburări de motilitate, cu apariţia aşa-zisei diaree biliare. La distanţă de momentul operator, apariţia durerii poate fi explicată prin formarea de calculi direct în căile biliare, care pot stagna şi pot produce diverse complicaţii (pancreatită acută, colangită acută), prin formarea aderenţelor postoperatorii, a refluxului biliar în stomac cu iritarea mucoasei gastrice şi apariţia gastritei de reflux biliar. Persistenţa simptomelor digestive supărătoa- re sau reapariţia după o perioadă de timp nedeterminată necesită prezentarea la medic pentru efectuarea unor investigaţii suplimentare, întrucât pot ascunde complicaţii serioase sau o altă cauză ce trebuie depistată şi tratată. Neplăcerile provocate de eliminarea vezicii biliare din organism pot dura mai mulţi ani până când corpul se obişnuieşte cu lipsa organului. În această perioadă este necesară respectarea unui regim alimentar fără grăsimi, crearea unui stil de viaţă sănătos cu o dietă adecvată; în caz contrar, se pot declanşa crize dureroase cu greaţă sau vărsături.
Alimente recomandate pentru prevenţie
- În ce constă regimul alimentar?
- În cazul acestei afecţiuni este indicat un regim alimentar echilibrat, care să conţină legume, fructe, lactate semidegresate, carne slabă şi cereale integrale. Dieta include carnea slabă de pui sau de curcan - fără piele; peştele şi fructele de mare; lactate cu conţinut redus de grăsime - brânză dulce de vacă, urdă, chefir, iaurt, lapte bătut. Legume şi leguminoase - fasole, mazăre sau linte pot fi consumate crude sau preparate la cuptor sau pe grătar, sub formă de supe, ciorbe, ghiveci. Pot fi consumate şi nuci, migdale, seminţe, caju sau alune de pădure.