Main menu

header

769 14 1de Elena Marinescu şi Daniel Alexandrescu

Contrar confuziei generale de termeni, tensiunea arterială (măsurată la braț) nu se corelează cu tensiunea oculară, astfel că nu este obligatoriu ca aceste boli să coexiste. Alți factori precum efortul fizic sau vizual intens nu dau creștere de tensiune intraoculară, indiferent de durata lor. Vârsta de peste 40-45 de ani, în schimb, este un moment la care se poate instala un glaucom, acesta fiind pragul de la care ar trebui să se măsoare periodic tensiunea intraoculară, după cum explică doctor Livia Davidescu (foto), medic primar oftalmolog la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.

„Cercurile colorate din jurul becurilor sunt un semnal de alarmă”

- Ce reprezintă tensiunea intraoculară?

- Tensiunea intraoculară este tensiunea fluidelor din interiorul globului ocular. Imaginaţi-vă globul ocular ca pe un balon umplut cu lichid sau ca pe o chiuvetă care se astupă şi nu mai poate să dreneze. Cu cât presiunea în el este mai mare, cu atât presiunea pereţilor este mai mare. Deci structurile oculare sunt supuse unei presiuni, care poate să varieze în funcţie de o serie de parametri, inclusiv în funcţie de momentul determinării acesteia. Adică poate să aibă o anumită valoare dimineaţa şi o altă valoare la prânz sau seara. Fiecare pacient în parte are particularităţile sale şi ceea ce se admite este ca aceste valori să nu depăşească 6 mmHg, în condiţiile în care, în mod normal, presiunea oculară este situată între 10 şi 21 mmHg. Oricum, măsurarea acestei tensiuni este obligatorie la orice consultaţie oftalmologică pentru că există posibilitatea ca la populaţia activă, de peste 45 de ani, să găsim o incidenţă a glaucomului de 2%, ceea ce este foarte mult.

- Există proceduri standard de diagnostic?

- Fiecare cabinet oftalmologic poate să aibă diverse aparate. Există metode care pun în contact direct ochiul cu un aparat denumit tonometru (prin aplanaţie sau identaţie) şi atunci este necesară o anestezie locală, pentru ca ochiul analizat să poată să suporte această investigaţie fără niciun fel de durere. De asemenea, se foloseşte o metodă noncontact care se realizează prin intermediul unui jet de aer (pneumotonometria). Tonometria nu este practicată în cazuri în care există o conjunctivită sau o keratită, pentru a se evita riscurile unei infecţii oculare. Cea mai performantă modalitate de depistare a efectelor creşterii tensiunii asupra nervului optic este tomografia retiniană de corp optic. Beneficiile pe care le oferă aceste proceduri de diagnostic sunt incomensurabile. Ca sugestie pentru diagnostic, dacă o persoană vede cercuri colorate în jurul becurilor (aşa-numite curcubee din jurul surselor de lumină), este un semnal de alarmă pentru existenţa unei presiuni intraoculare şi trebuie mers urgent la medic pentru depistarea din timp a glaucomului.

„Poate fi descoperită la un consult obişnuit pentru schimbarea ochelarilor”

769 14 2- Care sunt principalele simptome?

- Este posibil ca până la valori de 25-30 mmHg, pacientul să nu simtă nimic. Uneori, pot să apară simptome nespecifice, cum ar fi dureri de cap, o jenă oculară, vedere înceţoşată, lăcrimare sau ochii înroşiţi. Dar, cel puţin în stadiile incipiente, nu există semnale care să sugereze o hipertensiune oculară, numai controalele regulate la specialist pot detecta această problemă, inclusiv la un consult obişnuit pentru schimbarea ochelarilor. A fost demonstrat faptul că există pacienți cu tensiune oculară mare, dar care nu prezintă modificări la nivelul nervului optic sau alte modificări caracteristice glaucomului. Medicul oftalmolog poate stabili, în urma unor teste amănunțite, dacă o persoană poate face în timp glaucom şi din acel moment începe diferenţierea. Tocmai de aceea, screeningul prin examinări periodice poate detecta din timp acest risc. Şi foarte important, se corelează această tensiune intraoculară cu grosimea corneii, pentru că există posibilitatea ca aceasta să dea valori mai mari sau mai mici decât valorile reale. Întotdeauna o cornee subţire este mai elastică şi atunci se aplanează mai uşor şi, automat, toate aceste valori trebuie ajustate. Dacă are loc o creștere bruscă și mare de tensiune, atunci pacientul are durere oculară vie și ochiul roșu aprins. Este vorba despre un atac acut de glaucom cu unghi închis, iar măsurarea presiunii arată valori de 50-60 mmHg sau chiar mai mari. Acesta este un caz de urgență oftalmologică, altfel pacientul își poate pierde vederea definitiv.

- Ce factori pot modifica valorile normale?

- Tensiunea intraoculară are o valoare medie de 16 mm/Hg +/- 5 unităţi. Ca şi în cazul tensiunii arteriale, valoarea tensiunii oculare variază în condiţii de stres, deshidratare, consum excesiv de cafeină şi băuturi alcoolice. Istoricul familial, vârsta ori rasa joacă un rol important în privința factorilor de risc pentru hipertensiune oculară și glaucom. De asemenea, s-a demonstrat că pacienţii cu diabet zaharat sunt mult mai expuşi riscului de a face glaucom, iar la persoanele cu antecedente familiale, riscul de a face boala este de patru ori mai mare comparativ cu populaţia generală.

Valoarea maximă a tensiunii oculare este de 20-21 mmHg

„Tratamentul bolii este unul cronic, pe viață, inițial cu picături, apoi, dacă pacientul nu răspunde la asocieri ale acestora, prin chirurgie. Evoluţia se urmăreşte în timp, prin controale medicale lunare“