de Monica Beleneş şi Florica Pintea
După vârsta de 40 de ani, persoanele de sex feminin, obeze, cu o dietă hipercalorică sau hipocalorică, riscă să se îmbolnăvească de litiază veziculară. Doctor Marina Dumitraș, medic primar chirurgie generală, cu supraspecializare în flebologie și scleroterapie și doctor în medicină în cadrul Spitalului Euroclinic Regina Maria și Skinmed Clinic, ne-a explicat care este cauza apariției acestei maladii și cum poate fi ea depistată.
„Pacientul acuză greață, vărsături, gust amar matinal”
- Ce este litiaza veziculară?
- Litiaza veziculară constă în apariția calculilor la nivelul colecistului (fierei) sau a veziculei biliare. Colecistul este un rezervor al secreției biliare, care asigură depozitarea și concentrarea bilei (sucului biliar) în perioadele interdigestive și de evacuare la nivelul intestinului subțire (duodenului) cu rol în digestia grăsimilor. Există momente și situații în care colecistul suferă o anumită afectare, manifestată prin tulburările de motilitate, adică tulburări de contracție și de evacuare. Aceste tulburări de motilitate sunt determinate de existența la nivelul colecistului a unui polip vezicular sau a unui sept, a unei forme atipice a colecistului (aspect cudat), a unei cantități moderate de sludge biliar (noroi). Aceste tulburări în asociere cu staza secreției biliare (dischinezia biliară) și a suprasaturării bilei cu colesterol creează condiții pentru apariția nucleului viitorului calcul.
- Care este cauza apariției acestei maladii?
- Suprasaturarea cu colesterol a bilei (sucului biliar) este o condiție necesară pentru apariția calculilor biliari. Inițial apar cristalele de colesterol, pe care aderă sărurile biliare și calciul, împreună cu tulburările de motilitate și stază veziculară determinând apariția procesului de litoge- neză, adică de formare a calculilor.
- Ce simptome acuză pacienții?
- O persoană își poate da seama că are litiază veziculară prin sindromul dispeptic de tip biliar sau prin episoade colicative biliare (colici biliare). Pacientul acuză greață, vărsături, gust amar matinal, mai ales când ingeră prăjeli, condimente, amestecuri din carne tocată, ușoară jenă la nivelul hipocondrului drept sau în epigastru, adică sub rebordul costal, în partea dreaptă. De multe ori trebuie să facem diagnostic diferențial cu o indigestie sau cu o gastrită prin endoscopie digestivă superioară.
„Ecografia este cea mai eficientă în detectarea bolii”
- La ce investigații se recurge?
- În sindromul dureros de hipocondru drept, adică atunci când avem un episod colicativ biliar, ecografia (metodă noninvazivă), repetabilă ori de câte ori avem nevoie și care are ca vector de informație efectele ultrasunetelor în corpul umenesc, este de primă intenție și are cea mai mare sensibilitate și specificitate pentru a detecta litiaza veziculară, chiar și microlitiaza veziculară și sludge-ul (noroiul biliar). În principiu, ecografic, trebuie să apreciem orga- nele intraabdominale, dar în primul rând ne interesează colecistul și putem să-i apreciem pereții stabilind gradul inflamației. Dacă pereții sunt subțiri, atunci știm că este o inflamație acută, știm că vorbim despre o colecistită acută. Dacă pereții sunt îngroșați, înseamnă că pacientul a avut episoade colicative repetate și înseamnă că avem de-a face cu o colecistită cronică. Noi avem aceste informații pentru a aprecia complexitatea intervenției ulterioare. La fel de mult apreciem conținutul lui (ca de exemplu, un hidrops vezicular în tensiune, cu un ax lung mai mare de 10), că este redus de volum sau când este mulat pe calculi, atunci când vorbim despre o colecistită sclero-atrofică. Este foarte important și să apreciem că există un sept în interior, adică un perete depărțitor. Apariția acestui sept este considerată un factor predispozant pentru apariția tulburărilor de motilitate, adică de contracție și de evacuarea lui, vorbim deja despre o dischinezie biliară patentă. De asemenea, este foarte important să apreciem forma lui, vorbim despre colecistul cudat, răsucit în jurul propriului ax, este un factor predispozant pentru apariția acestor tulburări de evacuare a secreției biliare și stagnarea ei.
- Care este tratamentul recomandat? Se poate scăpa definitiv de această afecțiune?
- Tratamentul este exclusiv chirurgical și constă în îndepărtarea colecistului (colecistectomia laparoscopică). Nu se pot extrage doar pietricelele, ci trebuie îndepărtat rezervorul de pietricele, iar acesta este colecistul (fierea).
„Există două tipuri de complicații, infecțioase și migratorii”
- Ce riscuri poate avea un pacient cu litiază veziculară?
- Complicațiile posibile sunt majore. În general, eu atenționez pacienții, chiar atunci când mă aflu în rolul de ecografist, și anume că există două tipuri de complicații, infecțioase și migratorii. Complicațiile depind de ce se descoperă în timpul ecografiei, adică de tipul și dimensiunile calculilor. În cazul calculilor mici (microcalculi veziculari), există riscul de migrare a calculilor prin canalul cistic, prin care se scurge secreția biliară, în calea biliară principală. Astfel, pot determina un pasaj coledocian și pot fi eliminați dacă sunt microcalculi (calculi milimetrici). În același timp, se pot bloca în calea biliară principală, în coledoc, adică acolo pe unde se scurge secreția biliară necesară în perioadele în care se efectuează digestia. În acel moment, pacientul are nevoie de o metodă minim invazivă endoscopică numită ERCP în prima etapă și apoi după 48 de ore putem efectua colecistectomia laparoscopică. O altă complicație posibilă este de a avea un calcul mare, care obstruează (blochează) canalul cistic. Secreția biliară nu se mai poate evacua și din această cauză se acumulează în fiere (în colecist) și ne dă hidropsul vezicular. Dacă secreția biliară din colecist stagnează mai mult de 48-72 de ore, se poate suprainfecta și poate să dea o altă complicație, piocolecistită acută flegmonoasă (fiere cu puroi). Există și riscul de a avea complicații atunci când vorbim despre acești calculi mai mari de 1 cm, care pot bloca canalul cistic, și anume: pot determina perforații, abcese (cu riscul de a face o peritonită localizată) sau chiar fistule, prin apariţia unor comunicări între colecist şi organele din vecinătate: stomac, ficat, duoden și atunci vorbim despre o peritonită generalizată.
„Postoperator se impun restricţii alimentare doar pentru şapte zile“
- Care este regimul de viață al pacientului după intervenție și tratament?
- Regimul de viață al pacientului după intervenția chirurgicală este cu restricții alimentare doar pentru o perioadă de şapte zile postoperator: fără alimente prăjite, grăsimi saturate, carne roșie, pâine, alimente care balonează sau meteorizează abdomenul sau care cresc presiunea intraabdominală. Pentru profilaxia apariției gastritei de reflux, postoperator timp de 21 de zile, pacientul va administra zilnic un antisecretor, iar pentru cinci zile un antiinflamator. Plăgile abdominale le va toaleta zilnic timp de şapte zile cu un antiseptic.
- Asigurarea acoperă cheltuielile aferente spitalizării și tratamentului?
- Depinde de tipul de asigurare: asigurarea medicală de sănătate suportă costurile unei colecistectomii laparoscopice și cheltuielile de spitalizare pre și postoperatorii doar în sistemul de sănătate de stat. În sistemul privat de sănătate costul acestei intervenții este decontat în proporție de 25%.