de Valentin Țigău

Rămânem acasă și e bine că facem asta. Dar recluziunea poate să vină și ea cu boli „la pachet”. Articulațiile și întregul sistem osos, apoi sistemul muscular și cel nervos vegetativ vor fi printre primele afectate de lipsa mișcării. Există „leac” pentru asta. Corina Hinkov (foto), specialist în podiatrie (Centrul „Ahile”, din București), ne spune că trebuie să facem mai mult decât flotări și genuflexiuni. E timpul pentru exerciții de mobilitate generală!

„Să găsim grăuntele de «bine» în tot ce ni se întâmplă”

- Mobilitatea articulară poate fi în momentul acesta nu doar menținută, ci și dezvoltată. Putem folosi în favoarea noastră toată „lipsa de libertate din afara caselor noastre” - adică lipsa de mers la drum lung -, încercând să dezvoltăm mobilitatea articulară conștient, cu fiecare pas pe care îl facem în interiorul caselor noastre?

- Trebuie să găsim acel grăunte de „bine” în fiecare lucru rău care ni se întâmplă. Vreau să subliniez că mă refer la acele exerciții care să fie de folos întregului organism. În general, sfaturile pe care le dau antrenorii de fitness, medicii și kinetoterapeuții ș.a. se referă la anumite părți ale corpului, la anumite articulații. Toată lumea oferă exerciții pentru glezne, exerciții pentru spate, pentru genunchi, exerciții pentru menținerea articulației șoldului. Când, de fapt, trebuie gândit un set de exerciții care să vizeze această mobilitate generală. Am mai spus și altă dată că întregul sistem osos trebuie abordat ca o construcție complexă, de menținerea căreia în bună stare trebuie să ne preocupăm constant. Nu e suficient, dacă ne doare genunchiul, să tratăm doar genunchiul, pentru că proasta lui funcționare are efect asupra tuturor celorlalte articulații, ligamente, structuri osoase.

Mai mult decât un „balet în aer liber”

- Există astfel de programe complexe pentru mobilitatea întregului organism? În ce ar consta ele?

- Un astfel de program, pentru românii care stau acum retrași în casele lor, poate fi imaginat prin „adaptare” pentru europeni a exercițiilor pe care le putem găsi în „brocardul chinezesc”. Baza și structura esențială pentru susținerea și pentru dezvoltarea mobilității articulare - global, deci a întregului corp, pentru că vorbim despre un sistem - este acest „brocard chinezesc”, un set de opt exerciții care reprezintă acel „balet în aer liber” pe care chinezii îl fac dimineața, într-un grup mare de oameni. Putem prelua aceste mișcări adaptându-le situației pe care o parcurgem, solitari, în propriile noastre locuințe. Dacă avem o curte sau un balcon generos, ieșim afară - efectul este, cu siguranță, mai puternic în aer liber și sub razele soarelui. Dar putem face asta și într-un spațiu închis, deschizând doar larg fereastra și așezându-ne cât mai aproape de ea.

- Cum putem învăța aceste mișcări? De obicei, deprinderea lor și chiar executarea lor se face în preajma unui „maestru”...

- Da, este adevărat, în condiții obișnuite am fi apelat la un maestru de Quigong, există și în România posibilitatea de a practica/ învăța Qigong într-un spațiu organizat, imposibil de urmat, însă, în condițiile de acum. Dar sunt mulți maeștri, în toată lumea, care oferă acum aceste cursuri gratuit, prin intermediul internetului. Le găsiți și pe paginile/platformele online ale cluburilor de Quigong ori ale maeștrilor de Quigong (acolo unde aceste pagini web specializate există), dar le găsiți și pe YouTube. Sunt chiar canale de YouTube specializate, la care vă puteți abona contracost, dar, cum spuneam, în condițiile pandemiei mulți oferă azi cursuri gratuite. Sigur, nu puteți avea parte de „îndreptările” obiective ale maestrului, care, în cazul cursurilor obișnuite, face-to-face, ar fi sesizat și îndreptat mișcările greșite sau incomplete. Dar, cu atenție, cu răbdare, ele pot fi deprinse și aduc beneficii extraordinare celui care le practică.

- Beneficii care nu sunt numai pentru sistemul osos, pentru articulații, ci și pentru starea noastră generală de bine...

- Da, pentru că nu sunt doar tehnici de gimnastică a corpului, ci și tehnici de meditație, tehnici de regăsire, de identificare a „copilului interior”. De ce să nu regăsim mișcarea noastră inițială și mobilitatea pe care am avut-o în copilărie? Dacă ați observat, în ultimii ani, medicina alopată și medicina orientală găsesc adeseori un culoar comun și se sprijină una pe cealaltă.

„Brocardul chinezesc poate fi asimilat de oricine”

- Cei din generația „de mijloc” ne aducem aminte de acele „exerciții de înviorare” pe care le făceam, elevi fiind, înainte de începerea cursurilor sau în recreații, la școală. Ori de „exercițiile de încălzire” de la începutul orelor de educație fizică...

- Și nu era rău ceea ce făceam atunci. Și acele mișcări - deși nu sunt decât pe alocuri asemănătoare cu brocardul chinezesc, de care aminteam - făceau parte, practic, dintr-un complex de exerciții, menite să ne ofere mobilitatea generală a corpului, un ritm cardiac optim, oxigenarea creierului... Aduceau cu siguranță multe beneficii, deși era vorba, poate, doar de cinci-zece minute de exerciții fizice.

- Dar câți dintre noi, ajunși la vârsta adultă, ne mai începem ziua cu astfel de mișcări, menite să ne „deblocheze” articulațiile și să ne pună sângele în mișcare, pregătindu-ne pentru o nouă zi?

- Chestiunea este corect pusă, dar trebuie să luăm în calcul și că viața noastră s-a schimbat foarte mult, în ultimele decenii, în sensul în care timpul „fuge” foarte repede și nu mai reușim să găsim acel răgaz pentru exerciții simple, dar care aduc beneficii imense sănătății noastre. Nu aveam, poate, nici răbdare, nici timp să înțelegem filosofia meridianelor chinezești, de exemplu. Deci totul se bazează pe teoria celor cinci elemente. Este o teorie a mișcării care se bazează pe stimul și pe reacție. Dar totul în echilibru. Practic, scopurile pe care trebuie să le avem sunt: armonizarea noastră, ca răspuns la nevoia de stabilitate a corpului nostru, mobilitatea generală și creșterea imunității. În momentul acesta, teoria celor cinci elemente și brocardul chinezesc pot fi asimilate de oricine. Este suficient să identificăm un maestru de medicină tradițională care să predea aceste exerciții și tehnici online. Executate dimineața și seara, aceste exerciții pot dezvolta mobilitatea de la nivel macro (vorbim despre articulațiile mari, ale șoldului, ale genunchiului, ale umărului), până la nivel micro (articulațiile falangelor, legăturile coastelor, vertebrele). Reușind să vă focusaţi corect pe întregul corp, de la macro la micro, zi de zi, veţi reuși, la sfârșitul acestei perioade de izolare în casă, nu doar să vă păstraţi „în formă”, ci să fiţi câștigător, să aveţi un atu în plus. Articulațiile sunt în legătură cu meridianele plămânului și inimii, care la rândul lor stimulează activitatea glandelor, activitatea timusului.

„Avem șansa de a trăi experiența unui ashram, în propria locuință”

- Întreb încă o dată: nu sunt suficiente exercițiile de fitness pe care, poate, unii dintre noi le făceau și până acum, „la sală”?

- Nu. Pentru că atunci când mergeam la sală, pentru fitness sau ca să ne „lucrăm” unele grupe de mușchi, aveam un scop, iar acum scopul nostru e cu totul altul. Ne interesează, în primă fază, să menținem mobilitatea generală a organismului și, în a doua etapă, să dezvoltăm această mobilitate, în contextul unor condiții cu care nu ne-am mai confruntat până acum. În loc să intrăm în panică, date fiind condițiile de acum - izolarea, asaltul psihologic al canalelor de știri, anxietatea dată de despărțirea (temporară, e drept) de cei dragi, teama de boală - ne concentrăm pe ceea ce putem face pentru noi. Citim despre aceste tehnici, urmărim cursurile online, înțelegem și aplicăm. Există acum grupuri mondiale care fac lucrul ăsta.

- Cu toții am întâlnit măcar o dată anumite simboluri chinezești, care ne-au deschis o fereastră sau câte o ușă către altă lume... o lume pe care am acceptat-o ori am pus-o la index...

- Mi-a părut interesant ce a spus unul dintre profesorii noștri: noi trebuie să ne gândim că dacă n-am practicat experiența ashram-ului, acum o putem practica. Ashram-ul este un templu în care meditezi și din care nu ieși timp de o lună. În acest timp ai un program fix, foarte restrictiv, ca la mănăstire, cu trezirea la ora 5:00, încălzirea pe iarbă cu picioarele în rouă, totul într-un spațiu foarte mic. Ashram-ul presupune genul acela de chilie de monah, un spațiu de 3 mp, unde practici întâi individual și pe urmă practici în interiorul mănăstirii. Ai trei mese pe zi, foarte simple. De multe ori, recluziunea este însoțită de interdicția de a vorbi, pentru ca întreaga ta atenție să se ducă spre meditație, pentru dobândirea unui alt nivel. Practic, înseamnă un regim impus de curățare, de reculegere și de regăsire, timp de o lună. Programul de meditație și cel de exerciții sunt fixate în mai multe etape ale zilei - de la 5:00 la 7:00, de la 11:00 la 13:00, de la 17:00 la 19:00 și 23:00 la 1:00. Ești condiționat să te disciplinezi şi mental. Noi, în această perioadă complicată nu doar pentru români, ci pentru toată omenirea, avem șansa de a trăi experiența unui ashram, în propria locuință.

„Exercițiile se bazează pe mișcări executate în timpul inspirației și al expirației”

- Pentru că ați tot amintit brocardul chinezesc, în dialogul nostru, credeți că putem exemplifica măcar câteva dintre aceste mișcări și rezultatele lor pozitive (posibile)?

- Ar trebui mai întâi să spunem că, în condiții ideale, maeștrii de Quigong recomandă ca exercițiile să fie practicate minimum 100 de zile, la rând. Câte și care dintre cele opt exerciții? În ce ordine? Aici există două curente diferite. Unii maeștri spun că trebuie înlănțuite toate cele opt exerciții și repetate de trei, de șase sau de nouă ori pe zi. Alții consideră că nu e necesar ca într-o zi să fie executate toate tipurile de exerciții, ci doar unele dintre ele sau chiar unul singur, de 20-30 de ori sau mai mult. E necesar să știm că fiecare exercițiu se „adresează” unei părți a corpului, unei funcții, unei probleme de sănătate, deci se va selecta exercițiul dedicat. În ceea ce privește timpul pe care îl acordăm execuției și numărul de repetări - recomandarea generală este de a se ține cont de faptul că exercițiile nu trebuie să ne obosească, dar trebuie practicate măcar o dată pe zi. Și, foarte important, în timpul exercițiilor vom monitoriza respirația. Ca indicație tehnică: mișcarea urmează respirația. Deci exercițiile vor fi executate în ritmul respirației noastre - nici mai repede, nici mai încet. Condițiile esențiale, pentru un efect optim, sunt: perseverența și acuratețea execuției.

- Vorbeați despre legătura intrinsecă dintre mișcare și respirație...

- Da. Și aș spune că această legătură este esențială și într-un sport, dar și în orice moment al vieții. Nu conștientizăm asta, poate, dar felul în care punem în acord mișcarea și respirația, în cele mai simple gesturi ale zilei, ne ajută sau ne împiedică. Gândiți-vă cum e când urcați trepte înalte sau un deal în pantă (și nu neapărat o pantă abruptă) cât de greu ne este dacă nu respirăm în acord cu mișcările pe care le facem. Intenționez să promovez un set de exerciții care să conștientizeze pacientul cu probleme de oase, de articulații, cu privire la acest concept: respirația în mișcare. Cum să menții mobilitatea articulațiilor, a șoldului, cum să integrezi respirația ta în mișcare și să amplifici efectele mișcării prin respirație și efectele respirației prin mișcare. E foarte frumos acest concept, este ca o autostradă cu două sensuri. Respirația dinamică e o nouă tehnică pe care eu aș vrea să o brevetez. Revenind însă la brocardul chinezesc, cei care sunt familiarizați cu el știu - iar ceilalți care doresc să practice vor afla - că exercițiile, toate, se bazează pe mișcări executate în timpul inspirației și al expirației.

„În timpul exercițiilor vom monitoriza respirația. Ca indicație tehnică: mișcarea urmează respirația. Deci exercițiile vor fi executate în ritmul respirației noastre - nici mai repede, nici mai încet. Condițiile esențiale, pentru un efect optim, sunt: perseverența și acuratețea execuției”

Prin mişcări sunt echilibrate meridianele care corespund organelor, iar prin respiraţie este echilibrată diafragma

- Vorbeați despre acest „triplu arzător” și despre „arderile” care au loc în corpul uman...

- Cum vă spuneam, aceste exerciții au legătură cu meridianele chinezești. În cazul de față, cu meridianul care reprezintă echilibrul energetic. „Triplul arzător” este format din trei „mecanisme de arde”, două situate în abdomen și unul în cutia toracică. Primul arzător cuprinde toate organele din partea inferioară a abdomenului, adică: rinichi și vezica urinară, organe genitale. Cel de al doilea arzător se referă la organele din jumătatea superioară a abdomenului: stomacul și intestinele, pancreasul, ficatul și vezica biliară, splina. Cel de al treilea arzător acționează asupra diafragmei, a inimii și a plămânilor. Practic, prin mișcările pe care le-am amintit, sunt echilibrate meridianele care corespund organelor despre care vorbeam, iar prin respirație este echilibrată diafragma. De asemenea, mișcarea de compresie și de extensie a cutiei toracice are efect și asupra cartilagiilor intercostale, întârziind îmbătrânirea lor. În momentul în care practicăm exercițiul care ne face să conștietizăm coloana de energie, se va produce și întinderea coloanei și o realiniere a vertebrelor. Iată, deci, cât de complex poate fi doar unul dintre cele opt exerciții ale brocardului chinezesc. Și acum, gândiți-vă cât bine ne facem, de fapt, practicându-le.

„Cu ambele mâini susţin cerul“

- Puteți da un exemplu de exercițiu din brocardul chinezesc?

- Sigur. Să luăm, de exemplu, primul exercițiu, care se numește și „Liangshou tuo tian li sanjiao”, ceea ce ar însemna, în traducere liberă: „Cu ambele mâini susțin cerul, pentru a armoniza tripul arzător” - ceea ce se referă la armonizarea arderilor interne, la metabolism. După ce ne-am așezat în postura recomandată, cu picioarele depărtate, astfel încât călcâiele să se afle, dacă tragem o linie imaginară, exact sub umeri, mișcările urmează pe cele două trepte ale respirației: inspirația și expirația. La inspirație, brațele se aduc jos, pe lângă corp, cu palmele în sus și degetele unele spre celelalte. La expirație, încercăm să simțim cum, între palmele noastre strângem un bulgăre (o minge) de energie. La următoarea inspirație, ridicăm brațele aducând bulgărele de energie deasupra capului, apoi, cu palmele în jos, apropiem încet degetele, până ajungem să le împletim. La următoarea expirație, „aruncăm” mâinile în sus, către cer, cu degetele încă împletite. Cu capul dat pe spate, încercăm să vizualizăm cum împingem mingea de foc înspre cer. Altă inspirație - îndreptăm capul. Următoarea expirație - ne transformăm corpul într-o coloană de energie, care unește pământul și cerul. Inspirăm, expirăm, în aceeași postură de coloană de energie, pentru ca apoi, pe următoarea respirație să revenim încet la poziția inițială, fără a arunca „mingea de energie”. Practic, în felul acesta am reglat funcția „triplului arzător”, asigurând îmbunătățirea metabolismului, a arderilor...