de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea
Tinitusul sau interpretarea anormală a unor sunete sau zgomote în ureche este o afecțiune care poate fi însoțită dar nu obliga- toriu de diminuarea auzului. Aceste simptome pot fi pentru o perioadă scurtă sau lungă de timp, în funcție de rapiditatea cu care se stabilește diagnosticul și se începe tratamentul. Adina Zamfir (medalion), medic specialist ORL, în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, ne-a explicat ce înseamnă această afecțiune, cum se manifestă și cum putem scăpa de ea fără să ne pierdem auzul.
„Se pot percepe aceste senzații auditive sub formă de foșnet, ticăit sau șuierături”
- Ce este tinitusul?
- Tinitusul sau țiuitul urechilor, așa cum este cunoscută această afecțiune de cei mai mulți dintre noi, reprezintă percepția de zgomote auriculare. Popular, sunt descrise sub formă de „țiuit”. Tinitusul reprezintă perceperea anormală a unor sunete sau zgomote în ureche, în absența unui stimul sonor extern. Vorbim despre un simptom și nu o boală, iar pacientul poate percepe aceste senzații auditive sub formă de foșnet, pocnituri, ticăit sau șuierături. Aceste tulburări ale urechii pot reprezenta o problemă pe termen scurt sau una care durează ani întregi. Tratamentul implică, în general, determinarea cauzei și rezolvarea problemei. Din păcate, însă, de cele mai multe ori, motivul poate fi dificil de determinat.
- Care sunt cauzele?
- Cauzele pot fi multiple. De exemplu, expunerea la zgomote puternice provoacă daune urechii. Persoanele care lucrează cu utilaje grele sau cele care ascultă muzică în căști cu volumul dat la maximum se plâng, deseori, de acest zgomot din ureche. Îmbătrânirea este o altă cauză. Multe persoane încep să experimenteze țiuitul în urechi după vârsta de 60 de ani și se poate agrava pe măsură ce persoana înaintează în vârstă. Hipertensiunea arterială și tensiunea arterială scăzută afectează vasele de sânge și pot cauza zgomote în urechi. Bolile cardiovasculare pot afecta vasele de sânge din jurul urechilor, iar acest lucru poate duce la țiuit. Ceara acumulată poate fi un alt factor. Infecțiile urechii interne și externe pot duce la tinitus temporar sau, alteori, permanent. Otita medie, răceala, gripa sau alergiile conduc la o disfuncţie a trompei lui Eustachio. Bolile cronice, la fel, pot reprezenta cauze. O problemă gravă a creierului poate produce zgomote în urechi. Tumori, leziuni la cap sau anevrismele cerebrale. Ar mai putea fi și medicamentele. Atunci când oamenii iau doze mari de aspirină, aceștia se confruntă cu tinitus ocazional. Și antibioticele pot cauza aceste simptome.
„Incidenţa bolii este de aproximativ 10%-17% din populaţie”
- Care e frecvența bolii și cum apare?
- Incidenţa bolii este de aproximativ 10%-17% din populaţie. Doar 4% din populația țărilor industrializate suferă de tinitus cronic. Dintre aceștia, doar 0,5%-1% prezintă o afectare psihoemoțională semnificativă. Vârsta predominantă este între 40 și 60 de ani. Această afecțiune este bilaterală, cel mai des, și este însoțită de hipoacuzie selectivă, adică nu se pot percepe cuvinte și se creează acufene, adică zgomote percepute de om în ureche sau în tot corpul. Testarea acestor persoane trebuie să se facă corect, în camera insonoră, după repaus de 24 de ore, după somn, nu imediat după serviciu, sau chiar la serviciu.
- Există mai multe tipuri de tinitus?
- Din punctul de vedere al cauzelor și aspectului simptomatic există două tipuri de tinitus: obiectiv, atunci când este produs de zgomote reale cu originea în structuri de vecinătate ale urechii medii. Se percep sub formă de cracmente (senzație auditivă) sau clicuri intermitente și pot fi date de spasme ale mușchilor din UM sau ale mușchilor vălului palatin, mai rar sub forma unor pulsații continue, sugerând afecțiuni vasculare de vecinătate. Și subiectiv, atunci când este perceput doar de pacient. Poate fi intermitent sau continuu și adesea de tonalitate înaltă. Sub formă tranzitorie este perceput de circa 40% din populație cel puțin o dată în cursul vieții. Mecanismul intim de apariție al acestui tip de tinitus este legat de prezența unor distrucții cohleare parcelare. Motivele acestora pot fi variate.
„Simptomatologia poate merge de la acceptare până în situaţia unui real handicap”
- Mai exact?
- Putem vorbi despre trauma sonoră acută sau cronică, surditatea brusc instalată, boala Meniere, prezbiacuzie, labirintite postotitice sau prin medicamente ototoxice, otoscleroză, neurinomul de acustic, fistula perilimfatică, sechele după meningită sau encefalită, anestezia peridurală, boli autoimune, granulomatoze sistemice și/sau scleroză în plăci. Indiferent de cauza primordială a apariției bolii, mecanismul intim prin care are loc explicarea tinitusului subiectiv cunoaşte două ipoteze: modelul periferic - în care, după apariţia factorilor declanşatori, se produce o hiperactivitate a neuronilor cohleari aferenţi, transmisă în final la cortex. Și modelul central - care afirmă că stimularea corticală e determinată de o hiperactivitate a centrilor nervoşi dintre trunchiul cerebral şi cortex, ca răspuns la o diminuare a activităţii în periferie! Cu alte cuvinte, are loc o scădere a auzului de origine periferică, urmată de instalarea tinitusului.
- Cum se stabilește diagnosticul?
- Diagnosticul este dificil de obiectivat şi de cuantificat. Simptomatologia poate merge de la acceptarea lor de pacient ca fiind compatibile cu o viaţă normală, până în situaţia când acestea determină un real handicap (doar la 0,5%-1% dintre adulţi). Clasificarea după intensitate a tinitusului prezintă trei grade: gradul I, atunci când zgomotul este perceput doar în linişte, gradul II, când se percep zgomote continue, dar acoperite de mediul extern zgomotos, și gradul III, când tinitusul este perceput chiar și în medii zgomotoase.
„Poate fi unilateral sau bilateral”
- Pot fi afectate ambele urechi?
- Tinitusul poate fi unilateral sau bilateral. În funcţie de durata simptomelor, se descrie un tinitus acut și altul cronic. Iar când se face evaluarea pacienților este nevoie de o anamneză detaliată, metode imagistice pentru a depista precoce eventuale procese tumorale care ar putea fi responsabile de geneza tinitusului: RMN cranio-cervical, cu substanță de contrast, audiograma și teste vestibulare, pentru stabilirea sediului cohlear al tinitusului, măsurarea potențialelor evocate auditive (ABR) și endoscopia nazală și faringiană care pot depista cauze de instalare a tinusului obiectiv. Tinitusul are un prognostic în funcție de cauză. Dacă nu este de origine tumorală poate fi o boală cronică și relativ bine suportată de pacient. Nu duce neapărat la agravarea unei hipoacuzii. Poate însă să reprezinte expresia unei boli care asociază scăderea de auz, dar nu este cauza acesteia.
- Cum se tratează?
- În primul rând, trebuie să se ţină seama de mecanismul de producere. Pentru acufenele obiective: în caz de spasm muscular în UM, eventual se practică secțiunea tendonului mușchiului tensor timpanic, în caz de mioclonii de palat moale, se pot face injectări locale de toxină botulinică, în cazul unor malformații vasculare se folosește un tratament neurochirurgical. Se corectează chirurgical defectele labirintice, dacă tinitusul este produs prin leziuni traumatice la nivelul urechii medii sau osului temporal. Pentru acufenele subiective se administrează corticosteroizi în doze mari, cât mai precoce, cu sau fără vasodilatatoare (betahistină, pentoxifilină). Se ascociază antisecretorii gastrice. Lipsa de răspuns la terapia medicamentoasă menționată în 10-15 zile sugerează folosirea oxigenoterapiei hiperbare.
„În forma cronică se recomandă protezele auditive“
- Există contraindicații la tratament?
- În caz de contraindicații de administrare a corticosteroizilor se poate indica hidroxietil gelatină timp de cinci-zece zile. În forma subacută (peste trei luni) sau cronică (peste 6-12 luni) de tinitus, se recomandă protezele auditive, mai ales acolo unde există hipoacuzie, sau se mai pot folosi generatoare de zgomote auriculare (masca- toare de tinitus), când hipoacuzia este minimă. Unii autori recomandă ascultarea de surse sonore diverse: muzică, audiobooks etc. Esențială este reeducarea psihosomatică-psihoterapeutică, fie în spital, fie ambulator. Efectul oricăror medicamente și metode terapeutice în tinitus nu este la ora actuală demonstrat de studii clinice!