de Călin Popa şi Adrian Pătrăuceanu

În urmă cu aproape trei decenii pornea o cercetare de anvergură, la care au participat peste 14.000 de femei însărcinate din Marea Britanie și care s-a încheiat recent cu un rezultat surprinzător: problemele de somn ale bebelușilor și copiilor de vârstă mică îi expun pe aceștia unui risc crescut de a dezvolta dezechilibre mentale în adolescență și la tinerețe.

Ore neregulate de odihnă și treziri dese în timpul nopții

Experții de la Școala de Psihologie a Universității din Birmingham au dat publicității rezultatele unui studiu extins, pornit în anii 1990 de Universitatea din Bristol, care a pus în evidență ce anume din ritualul de somn al copiilor cauzează unele probleme mentale mai târziu, la vârsta adolescentă și în primii ani de tinerețe. Astfel, s-a observat că unele dintre cauzele principale ale efectelor menționate sunt orele neregulate de odihnă și trezirile dese în timpul nopții. Acestea au generat în cazul foarte multor tineri manifestări psihotice. De asemenea, copiii care nu au dormit suficient sau au mers la culcare la ore foarte târzii au devenit adolescenți predispuși la probleme de personalitate.

Coșmarurile, parte a problemei

În ultima fază a cercetării, specialiștii au oferit chestionare unui număr de 7.000 de persoane care au manifestat dezechilibre mentale în adolescență, iar dintre acestea, peste 6.000 au declarat că pe vremea când erau de vârstă mică aveau un program haotic de somn. „Știm din cercetări anterioare că atunci când copiii au frecvent coșmaruri, acestea sunt asociate cu instalarea unor probleme de ordin psihologic mai târziu în viață. Dar visele urâte sunt doar o parte a tabloului cauzalității; am descoperit că toate dereglările de somn ale copiilor duc spre manifestări ale unor probleme mentale în adolescență și uneori dincolo de această perioadă”, detaliază specialistul Isabel Morales-Muñoz. Pe lângă faptul că au accentuat conexiunea dintre insomnie și psihoză, rezultatele studiului au pus în evidență și probabilitatea ca dereglările mentale să existe mult înainte de primele lor manifestări, încă din anii copilăriei. La finalul experimentului au fost evaluați și adolescenții care ar fi putut manifesta simptome de depresie la vârsta de 10 ani. Astfel, s-a constatat faptul că există o legătură între lipsa de odihnă generată de depresia la vârste mai mici și dezechilibrele psihologice pe care copiii afectați le manifestă mai târziu.

„Este crucial să identificăm factorii de risc care îi duc pe adolescenți spre manifestări de probleme mentale și să intervenim eficient. Studiul nostru ajută la înțelegerea acestui proces, iar somnul este unul dintre factorii cei mai importanți“ (profesor Steven Marwaha, autor al cercetării)

Semnale de alarmă

Copiii au obiceiuri relativ diferite atunci când vine vorba despre tiparele de somn. Micuții de vârstă şcolară au nevoie de 9-12 ore de somn pe noapte, iar dacă timpul de odihnă este mult mai scurt decât indică aceşti parametri, poate fi vorba despre privarea de odihnă. Părinţii pot sesiza tulburările de somn ale şcolarilor în cazul în care copilul nu adoarme în 15-30 de minute după ce merge la culcare, se trezeşte foarte greu dimineaţa şi acuză stări de oboseală sau nu are energie în timpul zilei şi acuză somnolență la şcoală.