de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

Anestezia dentară este necesară în tratamentele stomatologice pentru a înlătura durerea fizică, dar, dacă nu este rea- lizată cum trebuie, poate produce complicaţii grave. Medicul stomatolog Alexandra Vasiliu (medalion) ne-a vorbit despre utilizarea anesteziei, de câte feluri este şi în ce situaţii se impune. În plus, a subliniat importanţa substanţelor folosite, dar mai ales a cantităţilor, astfel încât să nu existe riscuri ulterioare.

„Sedarea înseamnă suprimarea activității sistemului nervos central”

- Ce este anestezia dentară?

- Anestezia dentară reprezintă o procedură medicală prin intermediul căreia este blocată conducerea impulsurilor nervoase și, astfel, se produce pierderea reversibilă a sensibilității dureroase într-o zonă limitată, în scopul unor intervenții la nivelul țesuturilor dentare.

- De câte feluri este?

- În medicina dentară există mai multe tipuri de anestezie. Anestezia topică sau de contact - mucoasa orală este permeabilă pentru o serie de substanțe și, astfel, anestezicului aplicat direct la nivelul acesteia determină pierderea sensibilității ariei respective (mucoasa și submucoasa cavității orale). Anestezia locală prin infiltrație presupune introducerea în țesuturile moi ale cavităţii orale, prin intermediul unei seringi și al unui ac foarte subțire, unui anestezic şi dispunerea acestuia în apropierea formațiunilor nervoase de la acest nivel, determinând pierderea sensibilității pe întregul teritoriu inervat de acestea (dinţii, mucoasa, osul). Anestezia generală - suprimarea activității sistemului nervos central rezultând starea de inconştienţă a pacientului și de abolire a întregii sensibilității a acestuia. În acest scop se pot utiliza substanțe anestezice injectabile intravenos sau agenți anestezici inhalatori. Mai este sedarea sau inhalosedarea care înseamnă suprimarea moderată, incompletă, a activității sistemului nervos central, inhibând anxietatea și determinând imposibilitatea memorării evenimentelor derulate pe perioada anesteziei, fără ca pacientul să fie inconștient.

- Ce tip de anestezie se foloseşte cel mai des?

- Anestezia locală prin infiltrație este cea mai utilizată tehnică anestezică din stomatologie, deoarece puncția se efectuează cu un ac atraumatic, astfel pacientul nu resimte niciun disconfort, durata instalării anesteziei este scurtă - câteva minute, efectul durează până la 45 de minute, timp suficient pentru manoperele stomatologice, iar cantitatea de anestezic este redusă. Acest tip de anestezie se pretează pentru majoritatea manevrelor medicale din cabinetul de stomatologie, de la extracții dentare, tratamente endodontice, până la prepararea dinților în vederea îmbrăcării acestora cu coroane ceramice. Etapele anesteziei locale prin infiltrație sunt: dezinfectarea mucoasei la nivelul căreia se va efectua puncţia anestezică, puncţia propriu-zisă, injectarea anestezicului, retragerea acului şi timpul de așteptare al instalării anesteziei.

„Se utilizează o serie de substanțe chimice”

- Când se recomandă sedarea sau anestezia generală?

- În stomatologie, sedarea/inhalosedarea şi anestezia generală sunt mult mai rar utilizate și se pot recomanda în cazuri speciale: la copiii mici, mai ales cei necooperanți, copii traumatizați de experiențele stomatologice anterioare, copii alergici la anestezicele locale sau copii/adulți cu dizabilități şi deficienţe neurologice. Sedarea și anestezia generală se pot practica numai în anumite condiții. Sunt efectuate numai de un medic specialist de Anestezie Terapie Intensivă, în dotarea cabinetului trebuie să existe monitor cu înregistrare electrocardiografică, defibrilator, stație de oxigen, balon de ventilație și un spațiu special amenajat pentru trezirea pacientului.

- Ce substanţe se folosesc?

- În anestezia locală dentară se utilizează o serie de substanțe chimice, cele mai utilizate fiind lidocaină, mepivacaină și articaină. Aceste substanțe se asociază cu substanțe adjuvante, care le potențează efectul și durata de acțiune. În anestezia prin inhalosedare se utilizează protoxidul de azot, fiind singurul gaz anorganic utilizat ca anestezic. Anestezia locală este o tehnică relativ simplă și confortabilă pentru pacient. Efectul se instalează rapid și durează suficient de mult pentru desfășurarea confortabilă a manoperelor stomatologice. În plus, are un risc scăzut de supradozare deoarece sunt necesare cantități reduse de anestezic (aproximativ 2 ml pentru o procedură stomatologică). Anestezia generală se referă la confortul pacientului, acesta nemaifiind supus unui stres conștient pe întreaga durată a procedurii stomatologice/chirurgicale. Acest tip de anestezie se poate aplica în cazul pacienților anxioși, cu afecțiuni medicale sistemice.

„Contraindicaţiile sunt la persoanele cu personalitate compulsivă“

- Pot apărea complicaţii în urma anesteziei?

- În urma anesteziei locale pot apărea durere, leziuni vasculare, pareză facială tranzitorie, turismul (imposibilitatea deschiderii gurii), injectitele postanestezice, tulburări oculare, descuamare epitelială sau necroza mucoasei orale. În cazul anesteziei generale, pot apărea sincopele, hipotensiunea ortostatică, reacţii adverse sau criză de astm bronşic. Anestezia a fost inventată cu scopul de a reduce sau chiar de a elimina atât stresul de natură psihică, cât și fizică al pacientului. Efectul anesteziei și perceperea acestuia de pacient sunt variabile individuale și de aceea fiecare persoană reacționează diferit. Răspunsul organismului putând fi unul foarte bun, efectul se instalează rapid utilizându-se o doză scăzută de anestezic, iar confortul este sporit sau, din contră, există cazuri în care anestezia se instalează tardiv, sau nu se instalează din cauza unor infecții locale sau al consumului de cofeină.

- Există şi contraindicaţii?

- Contraindicațiile sunt legate de reacțiile alergice pe care le pot dezvolta unii pacienți, reacții din cauza conservantului prezent în fiolele anestezice. În cazul pacienților cu afecțiuni renale sau hepatice grave se vor utiliza cu precauție, deoarece eliminarea anestezicului din organism se produce la nivelul acestor organe interne. La pacienții cu afecțiuni cardiace se contraindică utilizarea unui anestezic combinat cu adrenalină. Aceasta are rolul de a potenţa și de a grăbi instalarea efectului anestezic. Pentru aceștia există fiole ce conțin numai substanța anestezică, fără alte substanțe potenţatoare. În cazul anesteziei prin inhalosedare, contraindicaţiile sunt la persoanele cu personalitate compulsivă, persoane claustrofobe, care nu pot suporta masca nazală, copii cu tulburări de comportament, persoane cu afecțiuni psihiatrice, respiratorii de natură infecțioasă, pulmonare cronice, cu obstrucții nazale, în talasemii, în scleroză multiplă, la pacienții tratați cu IMAO (boala Parkinson, depresii), sau la narcomani.

- Cum se dozează anestezicul?

- Anestezicele locale se dozează în funcție de starea de sănătate locală și generală, de greutatea şi de vârsta pacientului, de locul unde se vor injecta, de tehnica anestezică utilizată, de concentrația anestezicului. Femeile însărcinate pot beneficia de anestezia locală cu anumite substanțe anestezice în timpul trimestrului II și III de sarcină și se va administra cu precauție în trimestrul I de sarcină, perioadă în care se pot produce malformații. Femeile care alăptează vor înlocui alimentația la sân pentru 24 ore după administrarea anestezicului local, deoarece acesta trece în laptele matern. Copiii beneficiază de aceleași substanțe anestezice utilizate în cazul adulților, dozele fiind mai scăzute, iar cantitatea necesară este stabilită în funcție de greutatea și de vârsta acestora.