de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Pandemia de ciumă bubonică, supranumită și moartea neagră, a fost una dintre cele mai mari nenorociri cu care s-a confruntat vreodată omenirea, ce a curmat viețile a zeci de milioane de oameni deodată. Desigur, în secolul al XXI-lea, casa dumneavoastră nu va fi marcată cu un X roșu, semn al infecției ca în trecut, însă vestea înspăimântătoare că ciuma bubonică a apărut iar a îngrozit întreaga lume.
Patru cazuri au fost raportate recent în China
Pot oamenii să răsufle ușurați vizavi de ciuma bubonică? E greu de răspuns la această întrebare, mai ales că recent patru cazuri de persoane infectate cu această boală mortală au fost raportate în China. De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, alte cazuri au apărut și în Mongolia. După ce China a emis o alertă sanitară pentru ciuma bubonică, Rusia a interzis vânătoarea de marmote în apropiere de graniţa cu cele două ţări. Cum s-a strecurat această fantomă înfricoșătoare a trecutului în timpul actual, când oamenii pot avea oricând acces la spitale şi medicamentaţie? Este posibil ca oricine să fie protejat împotriva acestei boli? Adevărul, spun oamenii de știință, este că ciuma există și acum. Deși nu este răspândită la scară largă cum s-a întâmplat în Evul Mediu, specialiștii susţin că aproximativ 2.500 de oameni s-au infectat în fiecare an, iar un procent de 5%-10% dintre aceștia, au murit din această cauză.
Agentul patogen este bacteria yernisia pestis
Potrivit cercetătorilor, agentul patogen vinovat de apariția bolii este yernisia pestis, care poate fi găsită la mamiferele mici și în puricii care trăiesc pe aceste animale. Boala intră în corpul victimei atunci când este mușcată de un purice infectat și se deplasează prin sistemul limfatic până la cel mai apropiat ganglion, unde începe să se multiplice, cauzând inflamația. În acest context, ganglionul limfatic se umflă și devine dureros, transformându-se în așa-numitele buboane, care la început au forma unor bătături de piele obișnuite, iar în ultimele etape devin răni mari, pline cu infecție și pot ajunge la dimensiunea unor portocale. La finalul bolii, infecția poate ajunge la plămâni unde provoacă pesta pulmonară. Simptomele tipice sunt apariția bruscă a febrei, frisoane, dureri de cap și de corp, slăbiciune, greață și vomă.
Totul a început din Asia Centrală în anul 1330
Potrivit istoriei, ciuma bubonică ar fi apărut pentru prima dată în Asia Centrală, în anul 1330, a distrus populația din China și din India, apoi s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa. De altfel, în anul 1347, ciuma a ajuns în porturile Constantinopol și Trebizonda. Primele însemnări despre apariția ciumei negre în Europa s-au păstrat din anul 1347. Atunci, se spune că un număr de 12 corăbii italiene s-au întors de la Marea Neagră, prin Mediterana și au debarcat în portul sicilian, Messina. Nimeni nu a putut înțelege ce s-a întâmplat cu echipajul și călătorii foarte slăbiți, care trăgeau să moară. Dar un lucru demn de reținut e faptul că pe nave trăiau și șobolani, iar atunci când vasele au ajuns la destinație, rozătoarele s-au amestecat cu șobolanii de pe uscat și i-au infestat pe aceștia cu puricii purtători de boală. Mai mult decât atât, murdăria și aglomerația din orașele portuare europene a fost un mediu proprice pentru ca șobolanii și puricii să se dezvolte. Iar atunci când rozătoarele au murit, puricii, care s-au hrănit cu sânge, au trecut la oameni. Așa s-a ajuns la moartea a milioane de suflete.
Nenorocirea a ajuns în anul 1349 și la Mecca
După ce s-a răspândit spre Europa de Vest, ciuma bubonică a ajuns și în Orientul Mijlociu din sudul Rusiei, iar în 1347, prin intermediul vaselor, s-a extins în Alexandria, în Egipt. Un an mai târziu, boala a ajuns în Gaza, apoi pe coasta estică a Mediteranei, respectiv în Liban, Palestina și Siria și s-a dus către Antiohia, împrăștiindu-se în Asia Mică. Nici Mecca nu a scăpat de ciuma bubonică care a intrat în acest loc în 1349, iar doi ani mai târziu a lovit și Yemenul. Se crede că ar fi putut fi adusă chiar de Regele Mujahid al Yemenului, care a stat mult în captivitate în Egipt și de staff-ul său.
În secolul al XIX-lea, doar în Asia au fost 6 milioane de victime
Primul asalt al ciumei bubonice a luat sfârșit în 1351. Potrivit istoricului medieval Froissart, de boală a murit atunci o treime din populația globului. Din nefericire, ciuma neagră a reapărut în 1361, în 1369, apoi cu regularitate, s-a reinstalat până la sfârșitul secolului al XV-lea. Istoricii susțin că în Anglia, ultima epidemie a fost în 1665, când au murit 100.000 de oameni. Mai mult, se crede că la sfârșitul secolului al XIX-lea, a reapărut în Asia și doar în India a făcut 6 milioane de victime. Întrucât niciun medic nu a cunoscut în trecut cauza reală a bolii, era evident că nu a putut fi tratată. Au existat și persoane care au spus că nenorocirea a venit de la Dumnezeu, ca să pedepsească lumea rea.
Metode vechi de luptă cu maladia
În timpurile străvechi, oamenii au luptat cu ciuma bubonică în felul lor, cu toate că metodele au fost mai puțin eficiente. Au fost izolați pacienții, le-au fost provocate sângerări, dar, din păcate, aceștia au fost și mai mult slăbiți. De asemenea, au fost puse vase cu lapte în jurul bolnavilor, în credința că boala va fi atrasă sau au ars corpurile celor decedați. În timp, diagnosticarea precoce alături de antibiotice și îngrijiri speciale s-a dovedit că salvează de ciumă. Totuși, specialiștii spun că de-a lungul vremurilor, bacteria a dezvoltat rezistență la multe antibiotice și se văd nevoiți să caute soluții alternative. Așa au făcut și cercetătorii Alexander Yersin, care a folosit serul extras din sânge ca pe o antitoxină, iar Waldemar Haffkine a dezvoltat un vaccin dintr-o tulpină slăbită a bacteriei. Dar acesta s-a dovedit că e eficient doar împotriva ciumei bubonice, neajutând cu nimic împotriva formei pulmonare a bolii. Deși sistemul imunitar al omului se știe că nu poate rezista împotriva bolii, există o ipoteză conform căreia genele unor oameni îi fac să fie rezistenți împotriva acestei maladii necruțătoare.
Nu atingeţi cadavrele animalelor moarte
Oamenii de știință spun că pentru a scăpa pentru totdeauna de ciuma bubonică ar trebui exterminate toate animalele purtătoare, ceea ce este imposibil. Rata de reproducere și adaptabilitatea incredibilă a șobolanilor, de exemplu, face ca rezervorul de bacterii să nu se termine niciodată. De altfel, se crede că moartea neagră a început odată ce puricii de pe șobolanii morți au infectat oamenii, transmițând boala mai departe și reprezintă modalitatea cea mai comună prin care se transmite și în prezent. Specialiștii spun că pentru a preveni boala trebuie să vă protejați de mușcăturile de purici. Nu atingeți cadavrele animalelor moarte și evitați interacțiunea directă cu fluidele biologice și țesuturile infectate.