de Ştefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu
Sindromul Pica este o tulburare psihică ce determină persoana în cauză să poftească şi să vrea să mănânce anumite produse nealimentare, cum ar fi nisipul, straturile vechi de vopsea de pe pereţi, săpunul, noroiul, amidonul sau hârtia. De regulă, acest sindrom debutează în copilărie şi ţine câteva luni. Din păcate, la persoanele care suferă şi de alte afecţiuni psihice, este greu de gestionat şi se poate întinde pe toată perioada vieţii, cu repercusiuni grave asupra creierului, chiar şi leziuni.
Se diagnostichează după primii doi ani
Sindromul Pica, o tulburare de alimentaţie destul de rar întâlnită, este definit ca un comportament complet neadecvat în stadiul de dezvoltare al copilului, perioada în care debutează afecţiunea. Din păcate, această boală nu poate fi diagnosticată cu precizie decât după primii doi ani de viaţă, timp în care, pentru cei mici există un risc foarte mare de stres psiho-social, de tulburări în relaţia pe care o dezvoltă cu mama şi, în timp, de diminuare a inteligenţei şi dezvoltării emoţionale. Potrivit statisticilor, aproximativ 2% dintre copiii care au probleme la şcoală sunt afectaţi sever de sindromul Pica. Pe de altă parte, în cazul adulţilor, femeile sunt mai afectate decât bărbații, mai ales în timpul sarcinii. Pica poate apărea la orice persoană, indiferent de vârstă, care prezintă tulburări de spectru autist, schizofrenie sau sechele în urma unui atac cerebral.
Pacienţii duc o acută lipsă de minerale
Cauza exactă care duce la dezvoltarea sindromului nu se cunoaşte cu exactitate, dar specialiştii spun că deficienţa de minerale din corp, în special de fier este responsabilă de apariţia bolii. De cele mai multe ori, substanţa consumată de pacienţi conţine mineralul care îi lipseşte din organism. Sindromul se manifestă sub două forme. Una în care pacientul consumă hrană comestibilă, dar nepreparată (boabe de cafea, coji de cartofi, coji de portocală etc.), şi alta, în care pacientul mănâncă orice altceva în afară de alimente (de la pământ, carton, bucăţi de mobilă, până la excremente). În cazul în care se suspectează boala, este nevoie urgentă de o evaluare medicală, pentru a elimina orice altă suspiciune, cum ar fi blocajele intestinale, afecţiunile hepatice sau chiar toxicitatea substanţelor consumate. Dacă acestea au fost excluse, medicul va evalua prezenţa tulburărilor mintale, care pot duce la plăcerea de a consuma mâncare necomestibilă.
Remediul se stabileşte în funcţie de manifestarea individuală
Sindromul Pica este o boală rară pentru care nu există o prevenire specifică şi nicio terapie consistentă care să trateze complet această tulburare de alimentație. Însă, riscul poate fi redus în primii ani de viaţă, atunci când copilul are o legătură foarte strânsă cu mama. Remediul potrivit depinde foarte mult de vârsta pacientului, de manifestarea individuală și de cauza simptomelor. În ceea ce priveşte copiii care se confruntă cu sindromul Pica, prima măsură este supravegherea. Atenţie sporită la orice lucru sau obiect pe care cel mic l-ar putea băga în gură. În cazul adulţilor, de exemplu, o deficienţă de fier sau de zinc, poate fi tratată printr-o dietă adecvată, bogată în suplimente alimentare, pentru a compensa lipsa din organism. Acest lucru apare, îndeosebi, la femeile însărcinate, în ultimul trimestru.