de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Când spunem sporturi de iarnă, ne ducem cu gândul la vacanță și la distracție, dar nu luăm în calcul riscurile practicării lor „după ureche”. Tarek Nazer (medalion), medic specialist Ortopedie - Traumatologie, la clinica Masaya, ne-a vorbit despre cele mai frecvente accidentări de pe pârtie, cum să le evităm, dar și cum să cădem, atunci când nu mai putem scăpa de impact, astfel încât să nu ne riscăm sănătatea și viața.
„Dacă aveți un echipament incomplet, crește riscul de accidentare”
- Care sunt factorii de risc în practicarea sporturilor de iarnă?
- Pe primul loc, fără doar și poate, o condiție fizică precară. Nu vă apucați de sporturile de iarnă dacă sunteți sedentari sau dacă nu v-ați antrenat foarte bine. Cu siguranță, există riscul să vă accidentați serios. De asemenea, dacă aveți un echipament incomplet sau dacă nu v-ați hidratat suficient, crește riscul de accidentare. La fel și oboseala sau durerile sunt factori de risc importanți.
- Care sunt cele mai frecvente traumatisme?
- Atunci când vorbim despre traumatisme „câștigate” în timp ce practicăm sporturi de iarnă ne referim cel mai frecvent la entorsele de greznă, de pumn sau de genunchi. Acestea pot fi completate de leziunile de menisc sau de ligamente, dar și de fracturi. Leziunile de la nivelul capului sunt, într-adevăr, cele mai grave, la fel cum sunt și cele survenite la nivelul coloanei vertebrale.
„Leziunile la nivelul capului duc la sângerări excesive”
- Ce implică o leziune la nivelul capului?
- Leziunile survenite la nivelul capului sunt, cu adevărat, extrem de periculoase, însă asta nu înseamnă că celelalte tipuri de accidentări sunt mai puțin importante. Însă leziunile de la nivelul capului pot duce la sângerări excesive, dar și la efecte pe termen lung. Dacă nu este investigată și tratată corespunzător o leziune la nivelul capului, sechelele pot fi cu adevărat serioase.
- Ce trebuie să facem în cazul unui traumatism la genunchi, de exemplu?
- Traumatismul la genunchi nu este simplu, mai ales pentru că ne este afectată cea mai mare și complexă articulație a corpului. Până în momentul în care se ajunge la medic, imobilizarea este cheia. Apoi urmează consultația clasică, consultația în zona imagistică, intervenția chirurgicală, iar dacă diagnosticul o impune și recuperare printr-un protocol de tratament din zona kinetoterapie - fizioterapie.
„Dacă alunecaţi pe spate, aduceți bărbia în piept”
- Traumatismele membrelor superioare sunt mai rar întâlnite?
- Umărul este o articulație extrem de delicată, fiind, totodată, cea mai mobilă din corpul uman. Această mobilitatea crescută face ca articulația umărului să fie expusă la diferite traumatisme ce pot duce la distrugeri tisulare. Una dintre aceste patologii este luxaţia acută de umăr, ce constă în ieşirea capetelor osoase din articulaţia umărului. Tratamentul ortopedic al luxației acute de umăr este o metodă conservatoare. Diagnosticul se pune foarte simplu cu ajutorul unor radiografii de umăr. Rareori, în cazul fracturilor asociate, este necesară o investigație cu RMN sau un CT de umăr. Se face reducerea luxaţiei, adică repunerea în articulaţie a capului humeral cât mai rapid cu putinţă. În cazul în care se întârzie acest lucru, pot apărea contracturi musculare ce o fac tot mai dificil sau chiar imposibil de efectuat. Postreducere, umărul se imobilizează într-un bandaj special sau într-o orteză de umăr pentru două-trei săptămâni, timp necesar vindecării leziunii de labrum. Reducerea unei luxaţii presupune indiferent de metodă, parcurgerea drumului invers producerii ei. Nerespectarea acestei indicaţii blochează vindecarea breşei labrale şi constituie una dintre cauzele pentru care umărul se reluxează. După această perioadă se începe recuperarea.
- Dacă, totuşi, nu putem evita o căzătură sau un impact?
- Nu vă agitați, lăsați-vă ușor, ușor, aveți grijă să vă îndepărtați cât mai mult de obstacole, aruncați bețele, nu încercați să le folosiți ca să vă opriți și nu consumați băuturi alcoolice înainte să mergeți la schi. De asemenea, la căzături pe spate este recomandat să vă aduceți bărbia în piept, astfel vă asigurați că nu vă veți lovi cu capul de gheață sau de zăpadă. La căzăturile în față, încercați să băgați umărul la primul contact cu zăpada sau cu gheața.
„Încheieturile mâinilor sunt cele mai expuse”
- La snowboarding, care sunt cele mai frecvente accidente?
- Încheieturile mâinilor sunt cele mai afectate, mai ales la începători. Majoritatea pun mâinile atunci când cad, încercând să oprească căderea. Impactul e puternic și poate duce la întinderi sau chiar la fracturi. Accidentele la glezne apar, de obicei, la impactul lateral (cu un copac sau cu altă persoană de pe pârtie), la aterizarea cu picioarele întinse sau la o compresare și rotire a lor. Majoritatea accidentelor se prezintă printr-o fractură a osului Talus. Din cauza impactului cu copaci, gheață, pietre și alte suprafețe tari de pe pârtie, apar accidentări foarte serioase ale capului, uneori chiar moartea.
- Ce implică o căzătură sau o aruncare pe fesieri pentru a împiedica un impact?
- Foarte important este să evitați căzătura direct pe coccis (nada posteriorului). Acea zonă a coloanei va fi foarte afectată, iar durerile vor fi infernale. Altfel, când alunecați pe spate, ţineți mâinile în spate-lateral la un unghi de 30-45 de grade, cu palmele spre sol, apoi când vă apropiați de sol, izbiți solul cu mâinile. Astfel, veți atenua căzătura. Capul îl ţineți cu bărbia spre piept, să nu se lovească direct de sol, iar spatele va fi puţin rotunjit în această situație. O tasare de vertebre poate apărea și în situația unui impact minor, iar un impact major poate provoca o dizlocare, o hernie, poate chiar și fractură.
„Primul semn al degerăturilor este durerea“
- Frigul, degerătura, umezeala, ne pot afecta membrele?
- Degerăturile pot afecta orice parte a corpului, dar cele mai afectate sunt extremitățile: mâinile, picioarele, nasul și urechile. La -15 grade Celsius apare vasoconstricția (contractarea vaselor de sânge), pentru a încerca să păstreze temperatura corpului. Dacă frigul persistă, apar degerăturile. Acestea afectează cu precădere țesuturile aflate la distanță față de inimă. Primul semn al degerăturilor poate fi o ușoară senzație de durere sau o furnicătură la nivelul zonei afectate. Aceasta este adesea urmată de amorțeală. Pielea de la nivelul afectat poate fi întărită, palidă sau rece. Se întâmplă frecvent ca zona afectată să își piardă în mod accentuat sensibilitatea la atingere. Pe măsură ce se dezgheață, pielea va deveni roșie și dureroasă, iar în cazuri severe, fluxul sangvin spre aria afectată se poate întrerupe.