de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna
Conform specialiştilor, cel puţin 3 persoane din 10 se confruntă măcar o dată în viaţă cu încarnarea unghiei. Această frecvenţă este dată de faptul că nu este tratată corect, are un caracter repetitiv, reîncarnându-se de fiecare dată când unghia este tăiată incorect sau când încălțămintea aleasă nu este comodă. Andreea Mite, medic specialist chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, ne-a vorbit despre cum şi de la ce se formează unghia încarnată, ce complicaţii generează şi care sunt metodele de tratament.
„Provoacă durere, înroşire şi umflare”
- Ce este o unghie încarnată?
- Unghia încarnată sau onicocriptoza, în termeni medicali, este o unghie tăiată incorect sau lovită, ale cărei colţuri intră în piele şi în carne, atunci când cresc. Această creştere defectuoasă poate provoca durere, înroşire şi umflare. Netratată la timp, unghia încarnată poate ajunge la infecţie. Cel mai des este afectată unghia degetului mare de la picior, însă nici celelalte nu sunt excluse, fie de la mâini sau picioare, dacă nu sunt îngrijite corespunzător.
- Care sunt principalele cauze?
- Principalele cauze sunt legate de tăierea incorectă, încălţămintea inadecvată, igiena deficitară, transpiraţia, dar şi predispoziţiile genetice. Cea mai frecventă cauză ţine de felul în care se cosmetizează unghiile. Dacă sunt tăiate din carne, prea adânc şi pe formă rotundă, colţurile nu mai reuşesc să joace rolul de barieră pentru ţesutul din jurul lor, astfel că acesta începe să crească peste unghii, rezultând în unghii crescute în carne. Un alt motiv este încălţămintea nepotrivită care înghesuie degetele şi nu lasă pielea să respire, ceea ce duce la un mediu excelent pentru dezvoltarea bacteriilor şi a infecţiei. Transpiraţia este şi ea de vină, în special când este în exces. Aceasta poate apărea mai ales la sportivi şi la adolescenţi, unde există posibilitatea să provoace infecţii periunghiale, ceea ce duce, în final, şi la unghii încarnate. Unii dintre noi, chiar dacă ne îngrijim unghiile, avem o predispoziţie genetică, aşa cum e cazul unei malformaţii locale, când este nevoie de extraatenţie la tăierea unghiilor şi la igienă. Şi pentru că tot am ajuns la igienă, lipsa ei poate genera o unghie încarnată. La acelaşi capitol intră şi manichiura sau pedichiura neprofesioniste.
„Nu este o afecţiune contagioasă”
- Cum putem preveni un astfel de caz?
- Metodele de prevenţie sunt strâns legate de cauze. Dacă unghia încarnată are ca sursă o pedichiură incorectă, ar trebui, în primul rând, să începem să ne documentăm din surse sigure, medicale, cum se face corect şi, fie să ne curăţăm corespunzător unghiile acasă, fie să schimbăm pedichiurista. Este important să luăm în calcul ce înseamnă o manichiură/pedichiură corect făcută şi care sunt măsurile de igienă obligatorii. Apoi, este necesar să purtăm încălţări lejere, măsura potrivită, din materiale cât mai naturale, care lasă pielea să respire. Astfel, nu se va crea acel mediu umed care favorizează apariţia bacteriilor şi a infecţiei. Nu în ultimul rând, să fim foarte atenţi să nu ne lovim.
- Vorbim despre o afecţiune contagioasă?
- Unghia încarnată nu este o afecţiune contagioasă şi nici nu este provocată de o ciupercă, astfel că nu se transmite prin purtarea unei perechi de pantofi a altei persoane. Cu toate acestea, dacă împărţim încălţările cu altcineva, este foarte probabil să nu fie măsura potrivită şi aceasta, într-adevăr, poate fi o cauză pentru unghia încarnată. Încălţămintea prea strâmtă, care pune presiune asupra degetelor, cu vârful ascuţit poate duce la dezvoltarea sau la agravarea onicocriptozei. Încălţările adecvate au măsura corectă, igienizare periodică, confortabile pentru picior şi din materiale cât mai naturale.
„Tratamentul chirurgical se practică în regim ambulator”
- În ce constă tratamentul?
- Depinde de gravitatea unghiei încarnate. Pentru faza incipientă, un tratament clasic este suficient: băi cu apă călduţă, unguent cu antibiotic, ridicarea lamei unghiale, cu ajutorul unui beţişor, şi tăierea pe drept a acesteia. Se pun comprese calde sau se tamponează zona cu soluţie dezinfectantă, cum ar fi rivanolul. Dacă durerea continuă, este foarte important să se facă un consult dermatologic pentru a evita complicaţiile, infecţia purulentă, dezvoltarea unei ciuperci sau sângerarea. Dermatologul poate prescrie antibiotice şi alte medicamente pentru drenarea puroiului. Dacă unghia este afectată mai serios, tratamentul constă într-o intervenţie chirurgicală. Aceasta presupune tăierea părţii afectate şi, uneori, poate presupune chiar distrugerea matricei unghiale (acel ţesut care determină creşterea unghiei) cu produşi chimici. În cazul în care este foarte afectată, se face rezecţia parţială a unghiei şi a matricei.
- Ce implică tratamentul chirurgical?
- Tratamentul chirurgical se practică în regim ambulator, sub anestezie locală şi durează între o jumătate de oră şi 60 de minute, per unghie, în funcţie de gravitate. Primul pansament se face a doua zi postoperator, iar dacă evoluţia este favorabilă, pacientul se va îngriji la domiciliu, revenind la două săptămâni pentru suprimarea firelor de sutură. Se prescriu antibiotice şi antialgice. În lipsa tratamentului chirurgical, pot apărea dureri, dificultate în utilizarea încălţămintei închise, dificultate la mers sau practicarea unor sporturi, infecţii locale, modificarea aspectului unghiei, iar în cazuri extrem de rare, poate apărea infecţia ţesutului osos.
„Timpul de recuperare este de aproximativ două săptămâni”
- Cât durează recuperarea postoperatorie?
- Timpul de recuperare este de aproximativ două săptămâni, moment când se resorb sau se scot firele de sutură. Primul control postoperator se efectuează a doua zi, iar dacă evoluţia este favorabilă, pacientul se îngrijeşte la domiciliu conform indicaţiilor. Se prescriu antibiotice şi antialgice. Durerea resimţită de pacient este mai severă în primele două-trei zile, dar cedează la antialgice sau la menţinerea piciorului în poziţie ridicată. Este de evitat mersul pe distanţe mari în primele zile sau practicarea sportului. De asemenea, se vor utiliza încălţări confortabile şi încăpătoare. Nu se vor opera degete de la picioare diferite în acelaşi timp, pentru a exista un picior de sprijin. În primele zile, pacientul nu poate conduce, dacă operaţia se efectuează la picior.
„Pacienţii cu diabet au contraindicaţii“
- Există contraindicaţii ale operaţiei?
- Contraindicaţiile intervenţiei chirurgicale sunt extrem de rare. Pot fi temporare, atunci când se utilizează anticoagulante orale. Acestea se vor întrerupe, iar pacientul va urma tratament injectabil cu heparină, cu greutate moleculară mică, intervenţia desfăşurându-se ulterior. Contraindicaţii absolute au unii pacienţi cu diabet zaharat, dar aceştia sunt foarte rari, iar un astfel de aspect se discută cu medicul. Practic, oricine se poate opera.