Main menu

header

838 10 1de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Cu siguranţă aţi observat că atunci când intervine oboseala sau plictisul, apare şi căscatul, obicei care se poate „lua”, deseori, şi la persoanele din jurul vostru, iar acestea încep să caşte imediat. Numai că, acest proces nu este doar un semn de oboseală sau de somn. Specialiştii vorbesc despre această acţiune, de regulă, involuntară, al cărei scop este umplerea plămânilor cu aer, care aduce numeroase beneficii organismului, chiar şi atunci când este efectuat în mod excesiv. Procesul vine însoţit de întinderea membrelor superioare sau chiar de umezirea ochilor.

Reduce hipertensiunea din gât

838 10 2Căscatul implică deschiderea largă a gurii pentru o respiraţie profundă, al cărei scop este oxigenarea plămânilor. La prima vedere, acest proces este un răspuns firesc la oboseală, fiind declanşat de o stare de somnolenţă. Sunt persoane care pot căsca de trei-patru ori, sau chiar mai mult, într-un singur minut, în intervale orare diferite, nu doar dimineaţa, proaspăt trezite din somn, sau seara, când se pregătesc de odihnă. Căscatul excesiv se produce atunci când apare mai mult de o dată pe minut. Deşi acest exces este, de regulă, atribuit unei persoane plictisite sau somnolente, specialiştii afirmă că poate fi şi un simptom al unei probleme medicale de bază. De exemplu, căscatul este folosit de peste 100 de ani de muzicieni şi cântăreţi cu scopul de a reduce hipertensiunea din gât, dar și anxietatea copleşitoare ce punea stăpânire pe ei înaintea spectacolelor. De atunci, această acţiune involuntară s-a dovedit a fi benefică pentru organism şi confirmată de specialiștii în neuroştiinţe care subliniează un alt aspect important şi anume faptul că oamenii nu cască pentru a-și oxigena creierul, ci pentru a regla temperatura acestuia, astfel încât să le asigure linişte şi o gândire limpede. De asemenea, trebuie subliniat un alt aspect important şi anume faptul că acest proces este absolut normal, dar poate surveni şi în mod patologic, mai ales atunci când apare în mod excesiv.

Stimulează concentrarea, elimină stresul acumulat în timpul zilei, induce relaxarea

Toată lumea cască, încă din timpul vieţii intrauterine. La această concluzie s-a ajuns după ce, pe baza unui studiu realizat în 2014, cu ajutorul ecografiilor 4D, s-a putut face diferenţa între momentul în care un bebeluş cască şi un altul în care acesta stă cu gura deschisă. La acea vreme, cercetătorii verificau dacă fenomenul în cauză nu are legătură, cumva, şi cu dezvoltarea creierului şi dacă acest lucru nu poate fi folosit în creşterea normală a fătului, dar, până acum, nu s-a stabilit clar utilitatea căscatului în timpul vieţii intrauterine. În cartea „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”, doctorul în ştiinţe Andrew Newberg, şi Mark Waldman, terapeut și specialist în tehnici de meditație, au explicat de ce este atât de important să căscăm. Potrivit lor, acest proces este o unealtă puternică de intensificare neuronală, în special în precuneusul, zona creierului, responsabilă cu sentimentele de empatie şi cu refacerea memoriei. Se pare că, antrenarea precuneusului prin căscat previne bolile ce apar, de regulă, după 60 de ani, caracterizate prin pierderi de memorie și deficit de atenție. De asemenea, senzația de conștiință de sine este declanșată de căscat. În concluzie, căscatul, ca și yoga sau alte tehnici de relaxare, ajută la eliminarea stresului, la antrenarea memoriei şi susţine eficienţa meditației. Astfel, căscatul are efecte extraordinare asupra minții şi a întregului organism. Stimulează concentrarea, elimină stresul acumulat în timpul zilei, induce relaxarea, favorizează introspecţia şi susţine activităţile sportive, mai ales în cazul atleţilor de performanţă, reglând ritmul cardiac.

Creşte comunicarea eficientă cu cei din jur

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi. Aşa că, dacă sunteţi timizi, aveţi reţineri, dar vă lipseşte socializarea şi comunicarea cu cei din jur, sau vreţi să vă sporiţi intimitatea în cuplu, căscaţi cât mai mult. Iar în ceea ce priveşte partenerul de viaţă, se recomandă căscatul împreună pentru ca efectul să fie mai puternic. De asemenea, acest proces îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar, reglează simţul timpului şi sporeşte plăcerea şi senzualitatea. Aşadar, căscaţi cât mai mult posibil, cu toţi plămânii, mai ales când aveţi un moment greu sau când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la serviciu, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi furie, anxietate sau stres. Iar dacă trebuie să purtaţi o discuţie importantă, aveţi de dat vreun examen sau mergeţi la o întâlnire care contează, căscaţi înainte sau rugaţi-vă pentru că experienţa spirituală va fi amplificată.

Prin căscat, prin aportul de aer adus de o inspiraţie puternică, urmată de o expiraţie la fel, se realizează o termoreglare eficientă cu scăderea temperaturii

Căscatul excesiv poate fi şi un semn al bronşitei cronice sau al altor suferinţe ale plămânilor. În această categorie intră fumătorii care îşi intoxică sângele cu monoxid de carbon

Poate ascunde şi anumite afecţiuni, cum este scleroza multiplă

Pe lângă beneficiile pe care le aduce, căscatul des poate fi şi o consecinţă a proastei oxigenări a sângelui, fenomen care apare în cazul unor boli precum insuficienţa cardiacă, epilepsia, encefalita sau migrenele, dar şi în situaţiile în care există carenţe de fier şi de magneziu. Dintre toate acestea, anemia este cea mai frecventă cauză a căscatului excesiv. Lipsa fierului din organism înseamnă, totodată, şi scăderea hemoglobinei, principalul responsabil de cantitatea de oxigen din sânge. A doua cauză este lipsa de magneziu, care se manifestă cel mai des prin somnolenţă, apatie, confuzie, putere de concentrare scăzută şi dureri de cap. De asemenea, căscatul excesiv ar putea semnala unele boli de inimă, cum ar fi malformaţiile congenitale, precum defectul septal, sau insuficienţa cardiacă. În ambele cazuri, celor care se confruntă cu aceste probleme, sângele nu li se oxigenează pe deplin. Alte afecţiuni care se manifestă prin căscat des sunt epilepsia, encefalita, tumorile cerebrale şi scleroza multiplă, declanşate tot de slaba oxigenare a creierului. În situaţia în care vă confruntaţi cu vreuna dintre problemele enumerate mai sus, este necesară vizita la medic, pentru a vă stabili un diagnostic cert.